Chistul hidatic hepatic: De ce apare, cum se pune diagnostic, tipuri de tratament
Chistul hidatic hepatic este o afectiune cauzata de infestarea cu larvele viermielui Echinococcus granulosus, care se localizeaza in ficat si formeaza un chist cu lichid. Aceasta afectiune poate fi intalnita in zonele rurale din tarile in curs de dezvoltare, unde exista un contact frecvent intre oameni si animale infectate (de obicei caini si oi). Diagnosticul de chist hidatic hepatic poate fi stabilit prin intermediul unor teste imagistice, cum ar fi ecografia, tomografia computerizata sau rezonanta magnetica nucleara. In plus, se poate realiza si o examinare serologica a sangelui pentru depistarea prezentei anticorpilor impotriva Echinococcus granulosus.
Tratamentul chistului hidatic hepatic poate fi chirurgical sau medical, in functie de dimensiunea si localizarea chistului, precum si de starea generala de sanatate a pacientului. In cazul chisturilor mari, se poate opta pentru interventia chirurgicala pentru indepartarea chistului, urmata de terapia antiparazitara. In cazurile mai mici sau mai putin complicate, se poate folosi terapia antiparazitara ca tratament principal sau complementar. Este important sa se trateze chistul hidatic hepatic, deoarece acesta poate duce la complicatii grave, cum ar fi infectia, fistula ductului biliar si ruptura in peritoneu sau piept. Diagnosticul a devenit mai usor cu progresele in imagistica cu ultrasunete si scanarea CT. Chirurgia ramane cel mai eficient tratament, dar complicatiile postoperatorii apar in 30% din cazuri, in special atunci cand abordarea chirurgicala este conservatoare.
![[2025] [IAN] [SPRING] [TG] Transport Gratuit [Naturalis] ImunoSuport Ultra](https://www.springfarma.com/media/spring_catalog/images/e/t/eticheta-tg_6.png)
Ce este chistul hidatic hepatic?
Abordarile chirurgicale radicale dau rezultate mai bune si ar trebui sa fie utilizate in majoritatea cazurilor. Fistula biliocutanata si infectia cavitatii reziduale sunt cele mai frecvente complicatii postoperatorii si duc la spitalizare prelungita si costuri in exces. Noile strategii terapeutice includ terapii endoscopice, percutanate si medicale cu interventie chirurgicala si au permis o imbunatatire a morbiditatii si mortalitatii din cauza chisturilor hidatide ale ficatului. Pana cand imunizarea devine o posibilitate, sunt necesare masuri preventive pentru a evita reaparitia bolii.
Chistul hidatic apare prin infectarea accidentala a omului cu ouale de Echinococcus granulosus, urmata de dezvoltarea larvelor, cel mai frecvent in ficat (50-70% din cazuri), si mai putin frecvent in plamani, splina, rinichi si creier. In acest moment, clasificarea OMS stabileste atat stadializarea chisturilor hidatide hepatice pe baza aspectului ultrasunetelor, cat si atitudinea terapeutica in functie de aceasta stadializare. Atitudinea terapeutica fata de boala hepatica hidatica include tratamentul medical, tratamentul chirurgical, tratamentul endoscopic interventional, precum si metodele minim invazive ulterioare. In ceea ce priveste tratamentul chirurgical clasic, mortalitatea este de aproximativ 0,9-3,6%, iar rata de recurenta este de aproximativ 11,3% in primii 5 ani.
Procedurile chirurgicale clasice utilizate pentru tratamentul chistului hidatic hepatic sunt impartite, in functie de atitudinea lor, in proceduri care nu implica rezectie pericista (cistectomie) si proceduri care implica rezectie pericista (pericistectomie partiala, pericistezectie, hepatectomie). Acestea sunt asociate cu proceduri care ar trebui sa trateze cavitatea ramasa: drenaj extern cu un tub de scurgere, drenaj bipolar al cavitatii si ductul biliar principal, umplutura, plombaj omental, drenaj al cavitatii prin anastomoza cu stomacul / jejun, drenaj pericisto-biliar.
De asemenea, trebuie mentionat faptul ca transplantul hepatic poate fi o optiune de tratament atunci cand cel putin 25-30% din volumul parenchimal hepatic total nu poate fi salvat sau in cazul cirozei hepatice para- sau post-hidatice. Deschiderea cavitatii chistice trebuie precedata de inactivarea parazitului cu o solutie salina hipertonica, alcool etilic, peroxid de hidrogen sau Albendazol. De asemenea, este necesar sa se izoleze chistul de restul cavitatii peritoneale.
Ce simptome apar?
Chistul hidatic hepatic nu poate provoca simptome timp de multi ani. Dar, pe masura ce chisturile cresc in ficat, plamani sau alte organe, acestea pot provoca:
- Scaune cu sange
- Tuse
- Disconfort in abdomen sau piept
- Urticarie sau eruptii cutanate
- Icter
- Greata si varsaturi
- Dificultati de respiratie
- Pierdere in greutate inexplicabila
Chisturile pot creste suficient de mari pentru a preveni functionarea corecta a organelor afectate. Chisturile se pot rupe, de asemenea, ceea ce poate duce la complicatii care pun viata in pericol. Semnele unui chist hidatid rupt pot include:
- Anafilaxie (reactie alergica grava)
- Dureri abdominale severe
- Moarte subita
Oamenii pot face chisturi hidatice hepatice daca intra in contact cu fecalele unui caine care contine ouale parazitului. In timp, parazitii cresc mai mari si se transforma intr-un chist. Transmiterea se poate realiza prin:
- Consumul de apa contaminata
- Consumul de sol infectat gasit pe legume, verdeturi sau fructe de padure
- Mangaierea sau manipularea unui caine infectat
Cum se diagnosticheaza?
Examinarile imagistice si testele de sange sunt cele mai frecvente modalitati de a diagnostica chisturile.Testele de sange pot arata niveluri ridicate de anticorpi la infectia cu Echinococcus granulosus. Examinarile imagistice arata dimensiunea, forma si locatia chisturilor. Medicul va utiliza o scanare cu raze X, CT sau ultrasunete pentru a examina chisturile. Chisturile au cateva caracteristici care le fac sa apara diferit fata de chisturile hepatice simple, in scanarile imagistice, iar un medic cu experienta le va remarca cu usurinta. Tratamentul depinde de dimensiunea si localizarea chisturilor. Cele mai frecvente tratamente includ:
- Medicamente: Chisturile mici, superficiale intr-o singura locatie pot raspunde la medicamente antiparazitare numite benzimidazoli. Benzimidazolii distrug parazitii si micsoreaza chisturile. Medicul poate combina medicatia cu aspiratia sau interventia chirurgicala.
- Punctie: Tehnica implica folosirea unui ac sau cateter pentru a drena chistul. O substanta chimica care lupta impotriva parazitilor este injectata in chist inainte de a fi drenata din nou. Medicul repeta procesul pana cand chistul este complet golit.
- Chirurgie: Chisturile mari, profunde pot fi eliminate prin interventie chirurgicala. Indepartarea chistului chirurgical implica indepartarea partiala sau totala a chistului sau a unei parti a ficatului.
Chirurgia risca sa pozitioneze parazitii in cavitatea abdominala, astfel incat numai un medic cu experienta ar trebui sa efectueze procedura. Prevenirea raspandirii parazitilor este singura modalitate de a controla aparitia chisturilor. Persoanele cu risc de a contracta infectia trebuie sa:
- Evite sa manance sau sa bea dupa ce au avut contact cu materiile fecale ale cainilor;
- Se vor spala intotdeauna mainile cu apa si sapun, dupa manipularea fecalelor cainilor;
- Cainii trebuie deparazitati de un medic veterinar instruit, nu acasa;
- Minimizarea contactului cu caini care pot fi infectati;
- Cainii trebuie sa fie supravegheati pentru a nu se hrani cu oi infectate;
- Spalarea fructelor si a legumelor inainte de a le manca;
- Spalarea frecventa pe maini cu apa si sapun, mai ales inainte de a pregati mancarea sau dupa manipularea cainilor.
Ce sunt chisturile Tarlov si ce simptome au in comun cu chisturile hidatice
Chisturile Tarlov sunt formatiuni localizate in regiunea sacrala a coloanei vertebrale, care pot cauza durere, disconfort si probleme de sensibilitate si forta musculara in membrele inferioare. Complicatiile pot include durere cronica, pierderea functiei motorii sau senzoriale, sau chiar paralizie. In cazuri rare, chisturile pot sangera sau se pot infecta, ceea ce poate duce la complicatii grave. Tratamentul poate include fizioterapie, medicamente pentru durere si in unele cazuri chirurgicale. In cazurile severe, chisturile Tarlov pot afecta nervii si vasele de sange din regiunea sacrala, ceea ce poate duce la probleme de incontinenta sau probleme sexuale. De asemenea, acestea pot duce la compresia nervilor spinali si a maduvei spinarii, cauzand durere, amorteala si slabiciune in membrele inferioare.
Tratamentul chisturilor Tarlov poate fi dificil, deoarece acestea sunt adesea localizate intr-o zona dificil de accesat a coloanei vertebrale. Interventia chirurgicala poate fi necesara pentru a elimina chistul sau pentru a reduce presiunea asupra nervilor si vaselor de sange. Cu toate acestea, este important sa se ia in considerare riscurile si beneficiile fiecarei optiuni de tratament inainte de a lua o decizie. Pentru a preveni complicatiile, este important sa se ia in considerare tratamentul precoce al chisturilor Tarlov si sa se evite activitatile care pot agrava simptomele, cum ar fi ridicarea greutatilor sau statul indelungat intr-o pozitie fixa.
Bibliografie:
Melmed S, et al. Neuroendocrine tumors and related disorders. In: Williams Textbook of Endocrinology. 14th ed. Elsevier; 2020. https://www.clinicalkey.com. Accessed Dec. 15, 2020;
Neuroendocrine and adrenal tumors. National Comprehensive Cancer Network. https://www.nccn.org/professionals/physician_gls/default.aspx. Accessed Dec. 15, 2020;
Feldman M, et al., eds. Neuroendocrine tumors. In: Sleisenger and Fordtran's Gastrointestinal and Liver Disease: Pathophysiology, Diagnosis, Management. 11th ed. Elsevier; 2021;
Goldman L, et al., eds. Neuroendocrine tumors. In: Goldman-Cecil Medicine. 26th ed. Elsevier; 2020. https://www.clinicalkey.com. Accessed Dec. 15, 2020;
Gastrointestinal carcinoid tumors treatment (Adult) (PDQ) — Health professional version. National Cancer Institute. https://www.cancer.gov/types/gi-carcinoid-tumors/hp/gi-carcinoid;
![[2025] [IAN] [SPRING] [2+1] [Naturalis Benesio]](https://www.springfarma.com/media/spring_catalog/images/e/t/eticheta-rotunda-3-la-pret-de-2.png)
