Contractura Dupuytren: simptome, evolutie si optiuni de tratament

Boala Dupuytren, cunoscuta si sub denumirea de contractura Dupuytren, este o afectiune a mainii care afecteaza tesutul conjunctiv din palma si degete. Aceasta provoaca ingrosarea si contractarea fasciilor palmei, ceea ce duce la dificultati in miscarea degetelor.

Boala Dupuytren este o tulburare proliferativa benigna, in care apar contracturi ale mainii si noduli fasciali durerosi. Diagnosticul poate fi facut prin examinare fizica care arata noduli durerosi in palma cu contractura digitala asociata. Tratamentul variaza de la intinderea pasiva non-chirurgicala pana la injectii, aponeurotomie si fascictomie deschisa operativa daca boala progreseaza sau afecteaza viata de zi cu zi a unui pacient.

Cauze ale bolii Dupuytren

Cauza exacta a contracturii lui Dupuytren nu este cunoscuta, insa este o boala ereditara. Aceasta inseamna ca istoricul medical al familiei joaca un rol important. Patologia este mai frecventa la barbati, la oameni cu varsta peste 40 de ani. Fumatul, diabetul, alcoolul, scaderea indicelui de masa corporala si imbatranirea sunt, de asemenea, legate de contractura Dupuytren.

Nu exista dovezi ca leziunile suferite la maini sau anumite locuri de munca duc la un risc mai mare de a dezvolta contractura lui Dupuytren. Poate exista o relatie usoara cu o trauma suferita. Ocazional dupa o fractura de raza distala (incheietura mainii), un pacient poate dezvolta un singur nodul in palma.

Simptome
Principalele simptome ale bolii Dupuytren includ formarea de noduli sau cordoane sub piele, in palma, care pot fi dureroase sau sensibile la atingere. Pe masura ce boala progreseaza, aceste cordoane se pot intinde si provoca incovoierea degtelor, in special a degetului inelar si a celui mic.

Simptomele contracturii lui Dupuytren includ, de obicei, bulgari, noduli si ”cordoane” pe partea palmara. Aceste cordoane pot provoca indoirea degetelor. Degetul inelar si degetul mic sunt cel mai frecvent implicate. Una sau ambele maini pot fi afectate. Fiecare mana poate fi afectata intr-un model diferit si in momente diferite.

La majoritatea oamenilor, contractura lui Dupuytren nu este de obicei dureroasa. Boala poate fi observata mai intai din cauza dificultatilor de a pune mana pe o suprafata sau de a deschide mana complet. Poate fi mai dificil pentru bolnav sa se spele pe maini, sa poarte manusi, sa tina mana in buzunare sau sa tina obiecte mari.

Este dificil de prezis cum va progresa boala. Unii oameni au doar mici noduli sau contracturi, in timp ce altii vor dezvolta degete puternic indoite. Exista o varietate de factori de risc. Boala tinde sa fie mai severa daca apare la o varsta mai timpurie. Barbatii dezvolta simptome mai severe in comparatie cu femeile.

Evolutia bolii
Aceasta poate varia de la persoana la persoana si depinde de mai multi factori, inclusiv severitatea afectiunii si tratamentul aplicat. In general, boala Dupuytren este o afectiune progresiva, ceea ce inseamna ca simptomele pot inrautati treptat in timp.

In stadiile incipiente ale bolii, pot aparea noduli sau cordoane sub piele, in palma, dar acestea pot sa nu cauzeze dificultati semnificative in miscarea degetelor. Cu toate acestea, pe masura ce boala progreseaza, cordoanele pot deveni mai rigide si se pot intinde pe masura ce tesutul conjunctiv se contracta. Acest lucru poate duce la incovoierea degetelor, in special a degetului inelar si a celui mic.

In unele cazuri, boala Dupuytren poate provoca restrictii semnificative in miscarea degetelor, interferand cu activitatile zilnice si limitand capacitatea de a realiza sarcini simple, cum ar fi strangerea obiectelor sau utilizarea mainii afectate.

Evolutia bolii Dupuytren poate fi influentata si de tratamentul aplicat. In cazul unor interventii chirurgicale sau terapii injectabile, rezultatele pot varia in functie de severitatea bolii si de raspunsul individual al pacientului la tratament. Uneori, boala Dupuytren poate recidiva dupa interventia chirurgicala sau terapia injectabila, iar simptomele pot reveni in timp.

Diagnostic
Diagnosticul bolii Dupuytren se bazeaza pe examinarea clinica a mainii afectate de catre un medic specialist. In unele cazuri, pot fi realizate teste suplimentare, cum ar fi imagistica prin rezonanta magnetica sau ecografia, pentru a evalua gradul de afectare a tesutului.

Optiuni de tratament pentru boala Dupuytren

Tratamentul pentru boala Dupuytren depinde de severitatea simptomelor si de impactul acestora asupra functionalitatii mainii. Optiunile de tratament includ:

Monitorizare: In stadiile incipiente, cand simptomele nu sunt severe, medicul poate alege sa monitorizeze evolutia bolii fara interventii chirurgicale sau alte tratamente.
Terapie injectabila: Unele injectii, cum ar fi colagenaza clostridiala istoridaza pot fi utilizate pentru a slabi tesutul conjunctiv afectat si a imbunatati miscarea degetelor. Aceasta este o optiune pentru unii pacienti cu contraindicatii la interventia chirurgicala.
Chirurgie: In cazurile severe sau in cazul in care alte tratamente nu au avut succes, interventia chirurgicala poate fi recomandata. Chirurgul va indeparta tesutul afectat si va elibera fasciile contractate pentru a restabili mobilitatea degetelor.
Terapie fizica: Dupa interventia chirurgicala, terapia fizica poate fi utila pentru a recapata forta si flexibilitatea mainii.
Uneori, un istoric si o examinare sunt tot ceea ce este necesar pentru a evalua boala.  Alteori, pot fi indicate imagini precum radiografie, ecografie sau RMN. Unii factori care sunt importanti in evaluarea maselor includ dimensiunea lor, locatia, prezenta durerii, miscarea masei sau a pielii in jurul masei, istoricul familial si alte afectiuni medicale care pot fi prezente. In cazuri usoare, mai ales daca functia mainii este buna, este necesara doar observatia patologiei.

Pentru contracturile care devin deranjante, exista optiuni nechirurgicale si chirurgicale. Un chirurg va discuta despre cea mai potrivita metoda bazata pe stadiul si modelul bolii si articulatiile implicate. Scopul tratamentului este de a imbunatati miscarea si functionarea degetelor. Corectia completa a degetelor poate sa nu se intample intotdeauna. Chiar si cu tratamentul, boala nu este pe deplin vindecabila.

Nodulii pot reveni in acelasi loc sau in locuri diferite. Inainte de tratament, chirurgul va discuta despre obiective realiste si riscuri posibile. Este important ca pacientul sa inteleaga problema cu care se confrunta si sa ii fie comunicate optiunile cele mai eficiente de tratament, in concordanta cu particularitatile individuale.

Indicatiile pentru tratament se bazeaza pe efectele bolii asupra calitatii vietii pacientului. Optiunile de tratament constau in management conservator, aponeurotomie cu acul, injectie cu colagenaza si / sau rezectie chirurgicala si fascictomie. Observarea este adecvata pentru persoanele cu boala stabila nedureroasa si fara afectare a functiei. Urmarirea la fiecare 6 luni se poate face pentru a evalua evolutia tulburarii.

Terapia fizica si ocupationala, inclusiv undele cu ultrasunete si caldura pot ajuta in stadiul incipient al bolii. Unii pacienti pot beneficia, de asemenea, de o orteza. Injectiile cu corticosteroizi pot fi benefice pentru unii pacienti, in special pentru cei cu noduli durerosi. Din pacate, injectiile cu steroizi nu functioneaza la toti pacientii si au fost raportate recurente. Mai important, injectiile cu corticosteroizi pot duce la schimbarea pigmentarii si exista potentialul de a provoca ruperea tendoanelor.

Alte tratamente care au fost incercate includ utilizarea de tamoxifen, agenti anti-tumori de necroza, 5 fluorouracil, imiquimod si toxina botulinica. Nu exista dovezi ca niciunul dintre aceste tratamente este superior sau functioneaza pentru toata lumea. Radioterapia poate functiona doar in faza timpurie a bolii, dar este asociata si cu un numar semnificativ de complicatii. Aponeurotomia este rezervata de obicei pentru contracturi usoare. Procedura este minim invaziva. Beneficiul acestei proceduri este ca este minim invaziva si are potential de rezultate imediate. Dezavantajele includ rate de recurenta de peste 40%.

Cum te poti trata de colita si ce simptome are similare cu boala Dupuytren

Tratamentul depinde de stadiul colitei ulcerative, dar si de cel al izbucnirilor acute. Acesta poate include administrarea de medicamente, aport de minerale si vitamine, modificari in alimentatie, precum si unele suplimente alimentare, pe care medicul le poate recomanda. Este important sa se specifice medicului orice tip de medicamente pe care pacientul le-a administrat, inclusiv cele eliberate fara prescriptie medicala, intrucat antiinflamatoarele si nu numai, pot afecta mucoasa gastrica.

Diagnosticul este usor de stabilit pe baza simptomelor, insa determinarea cauzei bolii se poate dovedi dificila. Uneori si alti membri ai familiei sau colegi de serviciu au prezentat recent simptome similare. Alteori enterocolita pare a fi produsa de ingestia unor alimente contaminate sau insuficient preparate termic. Calatoriile efectuate recent, in special in anumite tari, pot de asemenea sa ofere indicii referitoare la cauza bolii.

Daca simptomele sunt severe sau persista peste 48 de ore, se pot examina in laborator mostre de materii fecale pentru a se stabili prezenta de globule albe si bacterii, virusuri sau paraziti. Rareori, in incercarea de a descoperi cauza se pot analiza in laborator mostre prelevate din lichidul de voma, alimente sau sange. Daca simptomele persita mai mult de cateva zile, poate fi necesara examinarea intestinului gros prin colonoscopie pentru a se stabili daca persoana sufera de un alt tip de boala, cum ar fi colita ulcerativa.

Cum apare colita si ce trebuie sa stii despre ea

Bibliografie:

Necrotizing Enterocolitis in Pulmonary Atresia with Intact Ventricular Septum; J. Hassoulas et al., Thorac Cardiovasc Surg, 1985;
Neonatal Intussusception Misdiagnosed as Necrotizing Enterocolitis;Miguel Iuchtman et al., American Journal of Perinatology, 1995;
Are Scores Reliable in Predicting the Need for Surgery and Mortality in Necrotizing Enterocolitis; Delphine Arni et al., Journal of Pediatric Biochemistry, 2016;