Disfagia: Cum apare boala, cum se poate preveni

Disfagia reprezinta dificultatea sau durerea la inghitire. Este o afectiune in care persoana intampina dificultati in a inghiti alimente solide, lichide sau ambele. Disfagia poate fi cauzata de probleme in oricare dintre etapele procesului de inghitire, inclusiv in prehensiunea alimentului, formarea bolului alimentar in gura, deplasarea bolului alimentar in gat si trecerea acestuia prin esofag catre stomac.

Tipuri de disfagie

In functie de locatia problemei in procesul de inghitire se disting urmatoarele:

Disfagie orofaringiana
Aceasta este disfagia care apare in timpul prehensiunii, formarii si deplasarii bolului alimentar in partea din spate a gatului (faringe) si in deschiderea catre esofag. Cauzele comune ale disfagiei orofaringiene includ:

Tulburari musculare: Afectiuni care afecteaza musculatura implicata in inghitire, cum ar fi miastenia gravis, distrofia musculara sau paralizia cerebrala.
Tulburari neurologice: Boli sau leziuni care afecteaza sistemul nervos central sau periferic, cum ar fi boala Parkinson, scleroza multipla, accidentul vascular cerebral sau neuropatia periferica.
Obstructii structurale: Tulburari anatomice sau boli care cauzeaza ingustarea sau blocarea cailor de trecere, cum ar fi tumori, diverticuli sau stenoze esofagiene.
Afectiuni inflamatorii: Esofagita, boala de reflux gastroesofagian (GERD) sau infectiile pot provoca inflamatie si disfagie orofaringiana.
Disfagie esofagiana
Aceasta este disfagia care apare in timpul deplasarii bolului alimentar prin esofag catre stomac. Cauzele comune ale disfagiei esofagiene includ:

Obstructii structurale: Stenoza esofagiana (ingustarea esofagului), tumori, diverticuli esofagieni sau formatiuni anormale pot bloca sau ingreuna trecerea alimentelor prin esofag.
Afectiuni musculare: Tulburari care afecteaza muschii esofagului, cum ar fi acalazia (imposibilitatea sfincterului esofagian inferior de a se relaxa) pot provoca disfagie esofagiana.
Afectiuni inflamatorii: Esofagita, boala de reflux gastroesofagian sau infectiile pot cauza inflamatie si disfagie esofagiana.
 

De ce apare disfagia
Disfagia poate aparea din mai multe motive si poate fi cauzata de probleme la nivelul muschilor si nervilor implicati in procesul de inghitire sau de obstructii fizice care impiedica trecerea alimentelor prin esofag. Cauze comune ale disfagiei includ:

Afectiuni musculare si nervoase
Tulburari care afecteaza muschii si nervii responsabili de controlul si coordonarea inghitirii pot duce la disfagie. Acestea includ afectiuni neurologice, cum ar fi boala Parkinson, scleroza multipla, accidentul vascular cerebral, miastenia gravis sau paralizia cerebrala. De asemenea, miopatia si neuropatia periferica pot afecta muschii si nervii implicati in inghitire.

Obstructii structurale
Anumite afectiuni sau probleme anatomice pot cauza obstructii fizice in tractul digestiv superior, inclusiv in esofag. Acestea pot include stenoze esofagiene (ingustarea esofagului), tumori esofagiene, diverticuli esofagieni (proeminente saculare ale esofagului), esofagita de reflux, hernia hiatala sau tumori din apropierea esofagului.

Boala de reflux gastroesofagian
Acidul gastric care refluxeaza in esofag poate provoca inflamatie, iritatie si leziuni ale mucoasei esofagiene, determinand aparitia disfagiei.

Afectiuni inflamatorii
Esofagita, care este inflamatia esofagului, poate provoca disfagie. Aceasta poate fi cauzata de infectii, reactii alergice, boli autoimune sau ingestia de substante chimice iritante.

Afectiuni structurale congenitale
Anumite malformatii congenitale ale esofagului, cum ar fi atrezia esofagiana (absenta unei parti a esofagului), stenoza pilorica sau fisuri esofagiene, pot cauza disfagie la sugari si copii.

Alte cauze ale disfagiei pot include leziuni sau traumatisme la nivelul gatului sau esofagului, infectii, boli sistemice, efecte secundare ale anumitor medicamente sau radiatii. Este important sa consultati un medic sau un specialist in boli digestive pentru evaluare si diagnostic adecvat al disfagiei, deoarece cauza subiacenta poate varia si tratamentul va fi adaptat in functie de aceasta.

Simptome asociate
Simptomele comune ale disfagiei pot include senzatia de blocare a alimentelor in gat, senzatie de sufocare in timpul mesei, regurgitare sau varsaturi frecvente, pierdere in greutate neintentionata si dureri in timpul inghitirii.

Persoana poate simti ca alimentele raman blocate in gat sau in esofag si poate avea dificultati in a le inghiti complet sau in a le cobori in stomac.

Disfagia poate fi insotita de senzatii dureroase, iar durerea poate varia de la usoara la severa si poate fi localizata in gat, in piept sau in spate.

Alte simptome asociateꓽ

Regurgitare: Persoanele cu disfagie pot experimenta regurgitarea alimentelor sau a lichidelor inapoi in gura, dupa ce au incercat sa le inghita.
Tuse sau sufocare: Daca alimentele sau lichidele se blocheaza in gat sau in esofag, aceasta poate determina aparitia tusei sau a senzatiei de sufocare in timpul sau imediat dupa inghitire.
Pierdere in greutate neintentionata: Disfagia persistenta si dificultatea in a consuma suficiente alimente pot duce la pierderea in greutate neintentionata.
Persoanele cu disfagie pot dezvolta o evitare a alimentelor solide sau a anumitor tipuri de alimente, deoarece le provoaca dificultati si disconfort in timpul inghitirii.
Daca disfagia persista si nu este tratata corespunzator, poate duce la malnutritie si deshidratare din cauza dificultatii in a obtine suficiente nutrienti si lichide.
Diagnostic
Diagnosticul si tratamentul disfagiei implica de obicei evaluarea de catre un medic sau un specialist in boli digestive, care poate solicita teste suplimentare, cum ar fi endoscopia, radiografia cu bariu sau manometria esofagiana pentru a determina cauza exacta si severitatea afectiunii.

Medicul va discuta cu pacientul despre simptomele sale, inclusiv despre dificultatile de inghitire si alte simptome asociate. De asemenea, va realiza un examen fizic pentru a identifica eventualele semne sau anomalii la nivelul gatului si abdomenului.

Teste de inghitire: Testele de inghitire sunt utilizate pentru a evalua functia musculara si coordonarea inghitirii. Acestea pot include:

Videofluoroscopie: Pacientul inghite alimente sau bauturi amestecate cu un agent de contrast care poate fi vizualizat pe raze X in timpul inghitirii. Aceasta permite evaluarea miscarii bolului alimentar si detectarea eventualelor probleme in timpul inghitirii.
Manometrie esofagiana: Aceasta implica introducerea unui tub subtire in esofag pentru a masura presiunea si contractiile musculare in timpul inghitirii.
Endoscopie: Prin introducerea unui endoscop flexibil in gat si esofag, medicul poate examina direct interiorul acestora si poate identifica eventuale anomalii, leziuni, tumori sau inflamatii.
Radiografie cu bariu: Aceasta implica inghitirea unui lichid de contrast (bariu) care este vizibil pe raze X. Imaginile obtinute ajuta la identificarea obstructiilor, stenozei, diverticulilor sau altor anomalii structurale in esofag.
Analize de sange si alte teste: Medicul poate solicita analize de sange, cum ar fi testul proteinei C reactive, pentru a evalua prezenta inflamatiei. Alte teste pot fi efectuate pentru a evalua functia tiroidiana, nivelurile de calciu si alte parametri care pot contribui la disfagie.
In functie de rezultatele initiale si de suspiciunile medicului, acesta poate recomanda consultatii cu specialisti, cum ar fi un gastroenterolog, un ORL-ist sau un neurolog, pentru evaluare si diagnostic suplimentar.

Tratament pentru disfagie
Optiunile terapeutice depind si de cauza subiacenta, astfel tratamentul poate include:

Modificari ale dietei si stilului de alimentatie
Schimbarea texturii alimentelor: Alimentele solide pot fi transformate in forme mai moi sau lichide, cum ar fi piureuri sau supe, pentru a facilita inghitirea.
Evitarea alimentelor care pot provoca dificultati: Alimentele care sunt cunoscute pentru a provoca disconfort sau obstructie pot fi evitate sau adaptate.
Maruntirea alimentelor: Alimentele solide pot fi maruntite sau macinate inainte de consum pentru a facilita inghitirea.
Ingrijire in timpul mesei: Este important sa se ia timp pentru mese, sa se mesteca bine alimentele si sa se consume in portii mici. De asemenea, poate fi util sa se evite vorbitul sau distragerile in timpul mesei.
Medicamente
Medicamente pentru reducerea acidului: Daca disfagia este cauzata de boala de reflux gastroesofagian, medicamentele care reduc productia de acid gastric pot fi prescrise pentru a reduce inflamatia si simptomele asociate.
Medicamente pentru tratarea inflamatiei: In cazul disfagiei cauzate de inflamatii sau infectii, medicamente antiinflamatoare sau antibiotice pot fi prescrise pentru a trata cauza subiacenta.
Interventii chirurgicale
In anumite situatii interventia chirurgicala poate fi necesara.

Dilatarea esofagiana
In unele cazuri, o procedura numita dilatare esofagiana poate fi efectuata pentru a largi esofagul ingustat si pentru a facilita trecerea alimentelor.

Sialolitiaza: cum sa previi si sa tratezi calculii salivari. Cum ajuta saliva la inghitirea alimentelor

Sialolitiaza este o afectiune benigna care implica formarea de pietre in conductele glandelor salivare majore: glande parotide, submandibulare si sublinguale. Este cea mai frecventa cauza de umflare a glandelor salivare. In unele cazuri, sialolitele (calculii) pot obstructiona conductele salivare, ceea ce duce la inflamatie, infectie bacteriana suprapusa denumita sialadenita sau, in cazuri rare, formarea abcesului. Exista diverse simptome de prezentare, cele mai frecvente fiind umflarea postprandiala ciclica a glandei afectate si scaderea debitului salivar.

In cazul pietrelor salivare mai mari care implica conducta submandibulara distala (Canalul lui Wharton), diagnosticul este adesea posibil pe baza examinarii fizice. Cazurile care implica pietre mai mici in conducta submandibulara distala sau conducta parotida (Conducta Stenson) au fost diagnosticate istoric folosind radiografie conventionala, sialografie. Tehnicile moderne de diagnostic implica ecografie punctuala de ingrijire, tomografie computerizata (CT), imagistica prin rezonanta magnetica (RMN). Exista o varietate de optiuni de tratament pentru sialolitiaza, iar optiunea cea mai buna se va alege in concordanta cu specificatiile clinice individuale.

Cum recunosti sialolitiaza

Bibliografie:

1. Gibson GR, Roberfroid MB. Dietary modulation of the human colonic microbiota: introducing the concept of prebiotics. J Nutr 1995;125(6):1401–12. 
2. Reid G, Sanders M, Gaskins H. New scientific paradigms for probiotics and prebiotics. J Clin 2003;37(2):105–18. 
3. Gibson GR, Probert HM, Van Loo J, Rastall RA, Roberfroid MB. Dietary modulation of the human colonic microbiota: updating the concept of prebiotics. Nutr Res Rev 2004;17(2):259–75.
4. Roberfroid M. Prebiotics: The Concept Revisited. J Nutr 2007;137(3):830S–837S. 
5. Pineiro M, Asp N-G, Reid G, Macfarlane S, Morelli L, Brunser O, Tuohy K. FAO technical meeting on prebiotics. J Clin Gastroenterol 2008;42:S156–9. 
6. Gibson GR, Scott KP, Rastall RA, Tuohy KM, Hotchkiss A, Dubert-Ferrandon A, Gareau M, Murphy EF, Saulnier D, Loh G, et al.Dietary prebiotics: current status and new definition. Food Sci Technol Bull Funct Foods 2010;7(1):1–19.