Eritroplakia: factori de risc, simptome si cum se poate gestiona aceasta afectiune
Eritroplakia este o afectiune clinica caracterizata printr-o pata rosie persistenta pe mucoase, care nu poate fi explicata prin factori vasculari, inflamatorii sau traumatici, fiind astfel un diagnostic de excludere. Aceasta leziune este un precursor al cancerului, avand un risc ridicat de a se transforma intr-o forma maligna. Aproximativ 85% dintre leziunile eritroplazice prezinta neoplazii grave sau displazie severa, ceea ce le face considerabil mai periculoase decat leziunile albicioase, care sunt mai rar asociate cu malignitate. Eritroplakia are o probabilitate de 17 ori mai mare sa evolueze in carcinom comparativ cu leucoplakia, desi leucoplakia este mai comuna. Transformarea maligna in cazul leucoplakiilor poate varia intre 3% si 33% in decurs de un deceniu. Diagnosticarea timpurie este importanta deoarece multe leziuni orale se afla in stadii avansate cand sunt descoperite, chiar si in tarile dezvoltate, unde diagnosticul poate fi intarziat pana la 6 luni. Biopsia si examinarea histologica sunt esentiale, deoarece displazia poate preceda transformarile maligne, cu o rata de malignizare de pana la 36% in cazurile de displazie moderata sau severa. Indicatori precum ulceratii, noduli si pete persistente pe mucoase, mai ales daca persista mai mult de trei saptamani, pot semnala prezenta unei neoplazii. Examenul ganglionar joaca un rol esential in evaluarea metastazelor, iar un examen medical general si posibil o endoscopie pot fi necesare pentru detectarea metastazelor cervicale, care sunt prezente la 30-80% dintre pacientii cu cancer oral la momentul diagnosticului.
Este esential sa se abordeze orice leziune orala cronica cu precautie, in special la pacientii in varsta sau in cazurile in care leziunea prezinta induratie, este fixata de tesuturile profunde, sau a suferit modificari recente. O examinare completa a mucoasei este necesara, deoarece displazia mucoasei poate fi extinsa sau poate coexista cu un alt neoplasm. Eritroplakia, o conditie precanceroasa importanta, este frecvent asociata cu factori de risc similari carcinomului scuamos celular invaziv. Fumatul si consumul cronic de alcool sunt printre cei mai puternici predictorii ai acestei afectiuni, cu peste 94% dintre pacienti fiind fumatori si mai mult de 65% consumatori de alcool. Expunerea prelungita la razele ultraviolete contribuie semnificativ la dezvoltarea leziunilor precanceroase, cum ar fi cheilita actinica pe buza superioara, care pot evolua in cancer. Un alt aspect important este asocierea infectiei cu Candida albicans cu eritroplakia. Aceasta ciuperca poate accentua sau masca simptomele, dar unele cazuri se amelioreaza dupa tratament antifungic, ceea ce indica un raspuns inflamator mai degraba decat displazic la infectie. Virusurile precum papilloma virus uman (HPV) si Epstein-Barr (EBV) sunt identificate in numeroase cazuri de eritroplakie, dar rolul lor exact ramane ambiguu. Desi HPV este bine cunoscut pentru asocierea cu cancerul cervical, semnificatia sa in eritroplakie este mai putin clara, desi anumite tulpini sunt frecvent gasite in leziunile de leucoplakie. Similar, EBV este prezent in aproximativ jumatate din cazurile de eritroplakie si poate juca un rol in carcinogeneza asociata cu imunosupresia.
-
11500 Gerovital Tratament Expert Sampon antimatreata cu ichtiol, 250 mlPret 12,68 RON Pret vechi 16,90 RON
- Factori de risc care pot declansa eritroplakia
- Simptomele eritroplakiei. Cum recunosti aceasta afectiune
- Cum se pune un diagnostic de eritroplakie
Factori de risc care pot declansa eritroplakia
Genetica joaca un rol cheie in progresia catre cancer. Desi genele supresoare tumorale nu au fost studiate exhaustiv in contextul eritroplakiei, ele sunt esentiale in initierea si progresia multor tipuri de cancer. Pe langa acestea, abuzul de alcool si tutun, inclusiv mestecatul de tutun, continua sa fie factori de risc semnificativi pentru dezvoltarea eritroplakiei, in special la nivel laringian, unde sunt implicate si in evolutia carcinomului laringian. Eritroplakia reprezinta un semnal de alarma pentru medici si pacienti deopotriva, indicand necesitatea investigatiilor amanuntite si a monitorizarii constante pentru prevenirea evolutiei in cancer. Studiile viitoare sunt esentiale pentru a clarifica mecanismele exacte prin care acesti factori contribuie la patologia eritroplakiei si pentru a dezvolta strategii de tratament mai eficiente.
Simptomele eritroplakiei. Cum recunosti aceasta afectiune
In lumea oncologiei orale, o serie de semne si simptome pot indica prezenta leziunilor premaligne sau a carcinomului in situ. Acestea includ modificari vizibile si palpabile ale mucoasei, precum eritroplakia, leziunile mixte rosii si albe, nodulii cu vase de sange anormale sau ulcerele cu margini fisurate. Extractia unui dinte care nu se vindeca sau ganglionii limfatici mariti pot fi semnale de alarma.
![[2025] [MARTIE] [SPRING] [1+1 identic] [Rilastil Aqua Intense]](https://www.springfarma.com/media/spring_catalog/images/e/t/eticheta-rotunda-1_1_4.png)
Eritroplakia se manifesta ca o pata rosie pe mucoasa, adesea fara o cauza clara. Se crede ca aceasta coloratie provine din combinarea dilatarii vaselor subepiteliale si subtierea stratului de keratina, un semn al unei maturitati celulare deficitare. Aceste schimbari vasculare sunt in general asociate cu un raspuns inflamator si imunitar la celulele epiteliale anormale. Este important de mentionat ca toate suprafetele mucoasei tractului aerodigestiv sunt vulnerabile la eritroplakie si carcinom in situ. Aproape jumatate dintre cazuri se localizeaza in zona buzelor si a cavitatii orale, iar celelalte sunt distribuite intre laringe si faringe. In cazul laringelui, afectarea este cel mai des intalnita pe corzile vocale, in timp ce nasofaringele este o locatie rar afectata, cu un numar extrem de limitat de cazuri raportate.
Cum se pune un diagnostic de eritroplakie
In diagnosticarea afectiunilor mucoasei orale, biopsia incizionala reprezinta un pas foarte important. Pentru orice leziune orala care prezinta semne de suspiciune sau ulcere ce nu se cicatrizeaza in decurs de trei saptamani, biopsia este esentiala si se efectueaza sub anestezie locala. In particular, este important sa se preleveze mostre din portiunile rosii ale leziunilor, acestea avand o tendinta mai mare de a dezvolta displazii decat leziunile de culoare alba.
Utilizarea coloratiei in vivo poate facilita identificarea optima a zonelor de biopsiat, mai ales in cazul leziunilor extinse. Procedura include aplicarea de albastru de toluidina, urmata de solutie de acid acetic 1% si solutie salina pentru a evidentia regiunile susceptibile de neoplazie. Aceasta metoda este deosebit de eficienta pentru detectarea carcinomului oral in situ sau a celui in stadii incipiente, desi exista posibilitatea aparitiei unor rezultate fals pozitive. Acestea pot fi minimizate prin efectuarea unei recoloratii dupa doua saptamani, iar adaugarea unei contracoloratii cu solutie Lugol poate imbunatati semnificativ acuratetea diagnosticului.
Majoritatea pacientilor tolereaza bine procedura biopsiei, iar vindecarea plagilor post-procedurale dureaza de obicei pana la 10 zile. Este preferabil sa se preleveze cel putin doua mostre in timpul unei singure vizite pentru a evita necesitatea repetarii biopsiei, ceea ce poate reduce anxietatea pacientului si potentialele intarzieri in stabilirea unui diagnostic corect. In cazuri unde leziunile sunt foarte suspecte, medicii pot opta pentru colectarea mai multor biopsii initiale pentru a preveni intarzierile in diagnosticare si tratament.
Tratament pentru eritroplakie
Eritroplakia este o afectiune medicala care necesita o atentie deosebita, considerata adesea un precursor al cancerului mai degraba decat un carcinom propriu-zis. Aceasta trebuie abordata cu precautie, optandu-se pentru excizie chirurgicala atunci cand este posibil. Excizia mucoasei, o procedura chirurgicala conservatoare, este adesea preferata, deoarece permite conservarea tesuturilor pentru analize microscopice ulterioare si minimizarea lezarii tesuturilor adiacente. Aceasta metoda este superioara tehnicilor distructive precum ablatia cu laser, electrocoagularea sau crioterapia, desi si acestea au dovedit a fi eficiente. Un aspect important in managementul eritroplakiei este supravegherea clinica pe termen lung a pacientului. Examinarile regulate, initial trimestriale in primul an si apoi semestriale pentru urmatorii patru ani, sunt esentiale.
Studiile au aratat o variabilitate considerabila in ratele de malignizare a leziunilor, variind intre 14-50%. Aceasta variatie larga poate fi atribuita utilizarii diferitelor criterii histopatologice si demografice ale populatiilor studiate. Eritroplakia prezinta similaritati histopatologice cu boala Bowen a pielii, insa comportamentul sau biologic poate varia considerabil in functie de locatie. Desi toate leziunile nu devin neaparat invazive daca sunt lasate netratate, evolutia lor poate fi influentata semnificativ de factori locali si individuali. Din pacate, nu exista informatii concrete despre cat timp poate persista un carcinom in situ inainte de a deveni invaziv. La nivel microscop, eritroplakia poate fi identificata ca un carcinom in situ, o displazie epiteliala severa sau, in cazuri rare, un carcinom scuamos invaziv superficial. Frecventa relativa a fiecarei diagnoze variaza, depinzand de studiul populational, de grupurile de pacienti stomatologici sau de grupurile cu risc inalt, unde pana la 90% dintre cazuri pot fi diagnosticate ca carcinom in situ.
Bibliografie:
Ahn SH, Prince EA, Dubel GJ. Basic neuroangiography: review of technique and perioperative patient care. Semin Intervent Radiol. 2023;
Madhwal S, Rajagopal V, Bhatt DL, Bajzer CT, Whitlow P, Kapadia SR. Predictors of difficult carotid stenting as determined by aortic arch angiography. J Invasive Cardiol. 2021;
Tavakol M, Ashraf S, Brener SJ. Risks and complications of coronary angiography: a comprehensive review. Glob J Health Sci. 2022;
