Evisceratia: cauze, simptome si optiuni de tratament

Evisceratia este o complicatie serioasa si destul de rara care poate aparea dupa o interventie chirurgicala la nivelul abdomenului. Aceasta consta in exteriorizarea tesuturilor interne, frecvent a viscerelor, cum ar fi intestinul, printr-o incizie chirurgicala sau o leziune traumatica a peretelui abdominal. Situatia necesita interventie medicala de urgenta, deoarece expunerea organelor interne poate duce la consecinte grave, punand viata pacientului in pericol imediat. Evisceratiile sunt influentate de mai multi factori etiopatogenici, fiecare contribuind la riscul crescut de aparitie a acestei afectiuni. O presiune intraabdominala ridicata si o cicatrizare slaba sunt printre principalii factori determinanti. Alti factori favorizanti includ conditii precum afectiunile respiratorii si prostatice, ileusul dinamic postoperator sau efortul de ridicare efectuat prea devreme dupa interventia chirurgicala. Conditii precum neoplaziile, obezitatea, hipoproteinemia, insuficienta renala, denutritia, icterul, anemia severa, diabetul zaharat, utilizarea imunosupresoarelor, alcoolismul, insuficienta respiratorie si varsta inaintata sunt factori semnificativi.
Factorii locali contribuie la riscul de evisceratie. Acestia includ inciziile chirurgicale verticale sau paramediane, suturile sub tensiune, infectiile la nivelul inciziei, traumatismele tisulare parietale severe, precum si utilizarea unui material sau a unei tehnici de sutura inadecvate. Fiecare dintre acesti factori poate influenta negativ procesul de vindecare post-operatorie, crescand astfel riscul de complicatii serioase. Evisceratia incompleta este observata adesea in prima saptamana dupa operatie. Incepe cu secretii sero-sangvinolente la nivelul suturilor, progresand catre exteriorizarea partiala a organelor interne. Aceasta poate duce la simptome precum varsaturi, distensie abdominala (meteorism) si ileus dinamic, o stare in care tranzitul intestinal este inhibat. Vizual, aceasta poate semana cu o formatiune tumorala sub piele, formata din viscerele proeminente.
- Evisceratia completa implica deschiderea completa a straturilor parietale ale abdomenului, permitand viscerele sa iasa liber sau partial in functie de marimea si localizarea inciziei. Clinic, acest tip de evisceratie este foarte evident, caracterizat prin simptome intense precum sughit persistent, ileus dinamic si varsaturi. Pansamentul poate fi infiltrat cu sange, iar epiplonul si ansele intestinale subtiri pot fi vazute patrunzand printre suturi.
- Evisceratia fixata, cunoscuta si sub denumirea de blocata, apare de obicei dupa prima saptamana postoperatorie. In aceasta situatie, viscerele se exteriorizeaza, dar raman fixate in exterior prin formarea de tesut inflamator in urma unei peritonite plastice. Acest tip este frecvent asociat cu o infectie profunda a plagii chirurgicale.
Evisceratiile ce nu sunt blocate necesita interventie chirurgicala de urgenta. Procedura chirurgicala include curatarea plagii si a peritoneului, urmata de repararea peretelui abdominal. Scopul principal al acestui tratament chirurgical este de a reintoarce organele protruzate inapoi in cavitatea abdominala si de a restaura integritatea peretelui abdominal, asigurand astfel atat rezolvarea imediata a complicatiei, cat si prevenirea recidivelor. Tehnica chirurgicala pentru tratarea leziunilor abdominale este structurata in doua faze esentiale pentru a asigura o vindecare corecta si eficienta.
In prima faza, interventia incepe cu curatarea meticuloasa a plagii si a zonei peritoneale. Procesul include deschiderea completa a plagii, tratarea abceselor de la nivelul peretelui abdominal, eliminarea aderentelor dintre organele interne sau intre organe si peretele abdominal. De asemenea, cavitatea peritoneala si ansele intestinale sunt spalate cu solutii antiseptice, ser fiziologic si solutii antibiotice pentru a reduce riscul infectiilor. Dupa aceasta etapa de curatare, intestinele sunt reasezate in cavitatea abdominala.
A doua faza a interventiei se concentreaza pe repararea peretelui abdominal. In aceasta etapa, se indeparteaza tesuturile moarte sau necrotice pana cand se ajunge la tesutul sanatos. Reconstructia se realizeaza prin suturarea integrala a peretelui cu ajutorul firelor speciale armate, care includ si straturile musculare, asigurand astfel o inchidere solida si durabila a peretelui abdominal. In cazuri specifice, se poate apela la tehnica denumita "abdomen deschis". Aceasta implica folosirea unei folii din sepraphil sau poliuretan, peste care se aplica un bandaj elastic ce ajuta la mentinerea tensiunii abdominale.
Simptomele evisceratiilor. Factori de risc care determnina declansarea lor
Evisceratiile sunt adesea insotite de simptome alarmante, cum ar fi socul, problemele respiratorii si cardiovasculare, toate exacerbate de durere intensa, tractiunea exercitata asupra structurilor interne si pierderea semnificativa de fluide corporale.Starea pacientului poate varia, iar tranzitul intestinal poate fi prezent sau nu. De obicei, evisceratia completa se manifesta rapid dupa traumatism sau interventie chirurgicala, in timp ce tipurile incomplete sau fixate apar mai tarziu si sunt adesea precedate de semne precum agitatie, greata, varsaturi, dureri la nivelul ranii chirurgicale, senzatia de plenitudine si secretii neobisnuite la nivelul inciziei. Daca pacientul incearca sa efectueze un efort fizic, poate experimenta o durere acuta si o senzatie de rupere in zona afectata. Aceste simptome necesita interventie medicala imediata pentru a preveni complicatii suplimentare.
Cum se face examinarea evisceratiilor. La ce trebuie sa fim atenti
Examenul local al evisceratiilor poate dezvalui detalii importante despre starea unei plagi chirurgicale. In cazul evisceratiilor complete, medicul va observa ca toate straturile peretelui abdominal sunt despartite, ceea ce duce la exteriorizarea organelor interne in bandaj. Acest lucru indica o dehiscenta serioasa a plagii. Pe de alta parte, evisceratiile incomplete prezinta o dehiscenta a peretelui abdominal dar cu tegumentul inca intact, fapt ce poate provoca o deformare vizibila a plagii prin migrarea viscerelor sub piele.
In cazul unei evisceratii blocate, situatia este complicata de relaxarea firelor de sutura care pot ajunge sa taie prin peretele abdominal, ducand la aparitia unei secretii purulente la nivelul plagii. De asemenea, buzele plagii chirurgicale devin atone, pierzandu-si tonusul si capacitatea de a se inchide corespunzator. Evisceratiile reprezinta o urgenta medicala majora, avand diferite abordari terapeutice in functie de tipologia si severitatea lor. In cazul evisceratiilor blocate, tratamentul adoptat este de obicei conservator.
Acesta include curatarea meticuloasa a zonei afectate, apropierea marginilor ranii, aplicarea de drenaj aspirativ pentru eliminarea fluidelor acumulate, precum si administrarea de antibiotice atat local, cat si sistemic pentru prevenirea infectiilor. In situatii mai grave, cand evisceratia blocata este complicata de supuratie, se poate recurge la irigarea zonei cu o solutie de cloramina pentru a controla infectia.
Ingrijirea postoperatorie, esentiala pentru o recuperare optima
Recuperarea dupa o interventie chirurgicala implica mai multe aspecte esentiale care contribuie la imbunatatirea starii pacientului. O atentie deosebita trebuie acordata starii de nutritie si generala, esentiale pentru o vindecare rapida si eficienta. Este importanta combaterea oricaror infectii si corectarea dezechilibrelor acido-bazice, acestea putand influenta semnificativ procesul de recuperare. Utilizarea unui bandaj elastic este o practica comuna pentru mentinerea continutului visceral, ajutand la stabilizarea zonei operate si diminuarea riscurilor postoperatorii. Contentia farmacologica joaca un rol complementar, facilitand asistarea respiratiei si prevenind complicatii cum ar fi tusea sau varsaturile, care pot compromite rezultatele chirurgiei.
Prognosticul unui pacient postoperator depinde semnificativ de conditiile preexistente, de natura afectiunii care a necesitat interventia chirurgicala si de complexitatea acesteia. De remarcat este ca frecventa complicatiilor precum evisceratiile, desi mai rar intalnite, cand se manifesta, acestea pot duce la morbiditate si mortalitate crescuta. Monitorizarea atenta si continua a pacientului, adaptarea planului de ingrijire si interventia rapida la primele semne de complicatie sunt esentiale pentru asigurarea unui rezultat pozitiv in recuperarea postoperatorie.
Bibliografie:
Madhwal S, Rajagopal V, Bhatt DL, Bajzer CT, Whitlow P, Kapadia SR. Predictors of difficult carotid stenting as determined by aortic arch angiography. J Invasive Cardiol. 2022 May;
Tavakol M, Ashraf S, Brener SJ. Risks and complications of coronary angiography: a comprehensive review. Glob J Health Sci. 2022;
Mintz GS, Popma JJ, Pichard AD, Kent KM, Satler LF, Chuang YC, Ditrano CJ, Leon MB. Patterns of calcification in coronary artery disease. A statistical analysis of intravascular ultrasound and coronary angiography in 1155 lesions. Circulation. 2024 Apr 01;
Ali ZA, Karimi Galougahi K, Nazif T, Maehara A, Hardy MA, Cohen DJ, Ratner LE, Collins MB, Moses JW, Kirtane AJ, Stone GW, Karmpaliotis D, Leon MB. Imaging- and physiology-guided percutaneous coronary intervention without contrast administration in advanced renal failure: a feasibility, safety, and outcome study. Eur Heart J. 2023 Oct 21;
Parviz Y, Fall K, Stone GW, Maehara A, Ben-Yehuda O, Mintz GS, Ali ZA. Imaging and Physiology to Guide Venous Graft Interventions Without Contrast Administration in Advanced Renal Failure. J Invasive Cardiol. 2024 Nov;