Giardioza: cauze, simptome si tratament
Infectia cu Giardia este o afectiune intestinala care cauzeaza simptome precum crampe abdominale, balonare, greata si diaree apoasa. Aceasta infectie este cauzata de un parazit microscopic si este raspandita in intreaga lume, in special in locurile cu igiena precara si apa contaminata.Giardioza este o cauza comuna a bolilor transmise prin apa. Parazitii pot fi gasiti in lacuri, paraie, rezervoare de apa publice, piscine, cazi cu hidromasaj si fantani, atat in zonele rurale, cat si in cele urbane. Infectia poate fi transmisa si prin alimente contaminate sau de la o persoana la alta. De obicei, infectia cu Giardia se rezolva in cateva saptamani, dar uneori simptomele intestinale pot persista mult timp dupa ce parazitii au disparut. Exista medicamente eficiente pentru tratarea acestei infectii, insa nu toti pacientii raspund la aceasta optiune in mod similar. Preventia, prin evitarea apei si alimentelor contaminate, este cea mai buna modalitate de protectie.
Ce este Giardia?
Giardia face parte din categoria parazitilor din clasa protozoarelor, cauzand infectii intestinale, atat la om, cat si la animale. Un tip comun este Giardia intestinalis, microorgansimele traind in intestinul subtire al gazdelor, provocand manifestari la nivel gastro-intestinal. Ciclul de viata al acestui parazit este unul complex, dezvoltandu-se in medii externe si supravietuind in alimente si apa contaminate. Giardia se dezvolta sub forma de chisturi, care odata ingerate de catre gazda, se deschid in intestinul gazdei, avand loc eliberarea parazitilor, care se lipesc de peretii intestinului si se inmultesc.
Cauze pentru giardioza
Infectia cu Giardia este cauzata de paraziti numiti Giardia lamblia care traiesc in intestinul oamenilor si animalelor. Acesti paraziti formeaza cruste dure numite "chisturi" inainte de a fi eliminate prin fecale. Aceste chisturi le permit sa supravietuiasca in mediul extern pentru luni de zile. Dupa ce sunt ingerate accidental, chisturile se dizolva in organismul gazdei, eliberand parazitii. Infectia se produce atunci cand chisturile parazitilor sunt ingerate accidental. Acest lucru poate avea loc prin consumul de apa contaminata, alimente infectate sau prin contact direct de la persoana la persoana.
Parazitii pot fi transmisi prin alimente in cazul in care persoanele care manipuleaza alimentele nu respecta regulile de igiena sau daca produsele crude sunt spalate sau irigate cu apa contaminata. Cu toate ca gatitul distruge parazitii, alimentele sunt mai putin frecvent o sursa de infectie decat apa, in special in tarile dezvoltate. Parazitii Giardia pot fi prezenti in apele de suprafata precum lacuri, rauri si iazuri, dar si in sursele de apa subterana sau in rezervele publice de apa, cum ar fi piscinele, fantanile si parcurile acvatice. Apa poate fi contaminata de scurgeri agricole, deseuri animale sau ape uzate.
Infectia poate fi transmisa prin contactul cu fecalele, cum ar fi in situatia schimbului de scutece la copii sau in centrele de ingrijire a copiilor. De asemenea, parazitii pot fi raspanditi prin contact sexual anal. Infectia cu Giardia poate genera simptome precum diaree apoasa, crampe abdominale, balonare si oboseala. Acestea pot persista timp de cateva saptamani si poate fi prevenita prin consumul de apa potabila si respectarea regulilor de igiena personala.
Simptome
Unele persoane infectate cu Giardia pot sa nu prezinte simptome, dar pot elimina chisturile parazitului prin scaun si astfel sa infecteze alte persoane. Simptomele, daca apar, se dezvolta in mod obisnuit la 1 pana la 2 saptamani dupa infectie. Simptomele giardiozei includ frecvent crampe abdominale, flatulenta, eructatii si diaree apoasa cu miros neplacut. Greata poate sa apara si sa dispara. Persoanele afectate resimt oboseala, un disconfort usor si pierderea apetitului.
In absenta tratamentului, diareea poate persista saptamani intregi. Indivizii cu giardioza dezvolta adesea intoleranta la lactoza (incapacitatea de a digera lactoza, zaharul din lapte), ceea ce poate cauza diaree, flatulenta si balonare. Poate aparea si diaree cronica care persista mai mult timp. In astfel de cazuri, persoanele afectate vor avea dificultati in absorbtia suficienta de nutrienti din alimente (fenomen numit malabsorbtie), ceea ce conduce la pierderea semnificativa in greutate. In anumite situatii, giardioza cronica poate impiedica cresterea normala a copiilor, cauzand probleme in dezvoltarea acestora.
Tratament pentru giardioza
Giardioza necesita tratament chiar daca pacientul nu prezinta simptome evidente, deoarece simptomele pot aparea ulterior sau in mod periodic, iar purtatorul parazitului ramane o sursa de infectie pentru cei din jurul sau. La copii, giardioza cronica poate duce la o absorbtie deficitara a nutrientilor, rezultand un deficit de crestere staturala si/sau in greutate. De asemenea, se poate observa o absorbtie inadecvata a vitaminelor A, D, K si a zaharurilor si lipidelor.
Tratamentul pentru giardioza are scopul de a distruge parazitul si de a elimina simptomele bolii. Pe masura ce parazitul dispare din organism, simptomele se amelioreaza (cu exceptia intolerantei la lactoza, care poate persista). Tratamentul include terapia antiparazitara si, adesea, terapii adjuvante precum antispasticele intestinale si antihistaminicele de tip H1. Un regim alimentar restrictionat in lactate si alcool, dar bogat in proteine, este recomandat. De asemenea, este important sa se adopte masuri profilactice, cum ar fi igiena personala si alimentara riguroasa si gatirea prin fierbere a alimentelor. Eficienta tratamentului este monitorizata prin repetarea testelor coprologice la intervale de 7 zile. Din cauza usurintei cu care se raspandeste infectia, nu numai persoana diagnosticata cu giardioza trebuie tratata, ci si membrii familiei sau comunitatii in care se afla (precum gradinitele sau scolile). De mentionat este si faptul ca aceasta infectie nu confera imunitate pe termen lung, ceea ce inseamna ca reinfectarea poate aparea.
Posibile complicatii ale bolii
Infectia cu Giardia este rar fatala in tarile dezvoltate, dar poate cauza simptome persistente si complicatii serioase, in special la copii mici. Multe persoane pot dezvolta intoleranta la lactoza, ceea ce inseamna ca nu pot digera corect zaharul din lapte. Aceasta problema poate persista mult timp dupa ce infectia s-a vindecat. Diareea cronica cauzata de infectia cu Giardia poate duce la malnutritie si la afectarea dezvoltarii fizice si mentale a copiilor. Intrucat organismul nu are suficienta apa pentru functionarea normala, de obicei ca urmare a unei diarei severe, apare si deshidratarea.
Cum se poate preveni giardioza
Nu exista medicamente sau vaccinuri pentru prevenirea infectiei cu Giardia, dar masuri simple de precautie pot ajuta la reducerea riscului de infectare si de transmitere a infectiei altora:
- Spalarea regulata a mainilor cu apa si sapun timp de cel putin 20 de secunde dupa utilizarea toaletei, schimbarea scutecelor sau inainte de a manca poate preveni majoritatea infectiilor.
- Dezinfectantele pe baza de alcool pot fi utilizate atunci cand apa si sapunul nu sunt disponibile, dar nu sunt eficiente impotriva chisturilor de Giardia.
- Evitati sa beti apa nefiltrata din surse naturale precum fantani, lacuri, rauri sau izvoare, decat daca ati filtrat sau fiert apa timp de 10 minute la 70°C.
- Spalati toate fructele si legumele crude cu apa curata inainte de a le consuma. In special in calatorii in zone cu apa nesigura, evitati consumul de fructe si legume crude.
- Incercati sa nu inghititi apa atunci cand inotati in piscine, lacuri sau rauri.
- In calatoriile in care sunt probleme cu apa potabila, utilizati apa imbuteliata.
- Daca aveti contact sexual anal, folositi intotdeauna prezervativ. Evitati contactul sexual oral si anal neprotejat.
Ce este infectia cu oxiuri si ce simptome are in comun cu giardioza
Infectia parazitara cu oxiuri, de asemenea, cunoscuta sub numele de enterobiaza sau oxiuroza, este o infestare parazitara intestinala, cauzata de un mic helminit (vierme), un parazit uman alb, cilindric. Simptomul principal este mancarimea anala, adesea intensa si predominant nocturna, care tinde sa intrerupa somnul persoanelor afectate. Infectia cu oxiuri apare in toate tarile si grupurile socio-economice, putand aparea la orice varsta, dar este cel mai frecvent observata la copiii de varsta scolara, cu varste cuprinsa intre 5 si 10 ani, fiind relativ rara la copiii mai mici de 2 ani. Enterobius vermicularis este un vierme care traieste in intestinele oamenilor, iar dupa imperechere, masculul moare si este indepartat prin fecale. Femeile gravide raman in cecum si, in timpul noptii, trec prin intestin la anus, unde de obicei isi desfasoara ouale. Fiecare femela poate depune pana la 10.000 oua. Dupa depunerea oualor, femela incearca sa se intoarca in anus, unii reusesc, altii nu, fiind eliminati prin fecale.
Cauza principala a oxiuriazei este prezenta parazitului Enterobius vermicularis, care traieste exclusiv in intestinul gros al oamenilor. In timp ce persoana afectata doarme, femela paraseste tractul intestinal si depune ouale pe pielea din jurul anusului. Infestarea incepe cu ingestia de oua de Enterobius vermicularis, care poate aparea prin mainile contaminate cu oua sau prin prezenta oualor in asternuturi sau prosoape, printre altele, care permit intrarea lor in tractul digestiv.
Viermii sunt contagiosi si se transmit usor, de obicei de la copil la copil. Ouale oxiurilor pot fi colectate pe degetele copiilor atunci cand se joaca. Cand copiii infectati isi zgarie zona anala din cauza mancarimii, ouale mici pot ajunge sub unghii, iar ouale pot ramane pe piele timp de cateva ore. In plus, acestea pot supravietui pana la trei saptamani in imbracaminte, asternuturi si jucarii. Daca ouale sunt in mainile sau jucariile copiilor, iar acestia isi introduc degetele sau jucariile in gura, aceste oua mici pot intra in organism. Copiii care nu se spala bine pe maini inainte de a manca si cei care isi sug degetele sunt expusi unui risc mai mare. Desi infectia cu oxiuri este mai frecventa la copiii de varsta scolara, oricine o poate obtine. Pe masura ce copiii infectati se deplaseaza in interiorul casei, ouale se pot raspandi si alti membri ai familiei se pot infecta. Uneori, adultii inhaleaza ouale atunci cand scutura lenjeria. Cu toate acestea, acest lucru nu este foarte comun.
Bibliografie:
Dinleyici EC, Eren M, Dogan N, Reyhanioglu S, Yargic ZA, Vandenplas Y. Clinical efficacy of Saccharomyces boulardii or metronidazole in symptomatic children with Blastocystis hominis infection;
El-On J. Current status and perspectives of the immunotherapy of leishmaniasis. Isr Med Assoc J. 2009 Oct;
Farthing MJ. Treatment options for the eradication of intestinal protozoa. Nat Clin Pract Gastroenterol Hepatol. 2006;
Guarner F. Prebiotics, probiotics and helminths: the 'natural' solution Dig Dis. 2009;
