Infectia cu oxiuri: Cum se transmite, simptome, preventie si tratament

Infectia parazitara cu oxiuri, de asemenea, cunoscuta sub numele de enterobiaza sau oxiuroza, este o infestare parazitara intestinala, cauzata de un mic helminit (vierme), un parazit uman alb, cilindric. Simptomul principal este mancarimea anala, adesea intensa si predominant nocturna, care tinde sa intrerupa somnul persoanelor afectate. Infectia cu oxiuri apare in toate tarile si grupurile socio-economice, putand aparea la orice varsta, dar este cel mai frecvent observata la copiii de varsta scolara, cu varste cuprinsa intre 5 si 10 ani, fiind relativ rara la copiii mai mici de 2 ani. Enterobius vermicularis este un vierme care traieste in intestinele oamenilor, iar dupa imperechere, masculul moare si este indepartat prin fecale. Femeile gravide raman in cecum si, in timpul noptii, trec prin intestin la anus, unde de obicei isi desfasoara ouale. Fiecare femela poate depune pana la 10.000 oua. Dupa depunerea oualor, femela incearca sa se intoarca in anus, unii reusesc, altii nu, fiind eliminati prin fecale.

Cauze ale infectiei parazitara cu oxiuri

Cauza principala a oxiuriazei este prezenta parazitului Enterobius vermicularis, care traieste exclusiv in intestinul gros al oamenilor. In timp ce persoana afectata doarme, femela paraseste tractul intestinal si depune ouale pe pielea din jurul anusului. Infestarea incepe cu ingestia de oua de Enterobius vermicularis, care poate aparea prin mainile contaminate cu oua sau prin prezenta oualor in asternuturi sau prosoape, printre altele, care permit intrarea lor in tractul digestiv.

Viermii sunt contagiosi si se transmit usor, de obicei de la copil la copil. Ouale oxiurilor pot fi colectate pe degetele copiilor atunci cand se joaca. Cand copiii infectati isi zgarie zona anala din cauza mancarimii, ouale mici pot ajunge sub unghii, iar ouale pot ramane pe piele timp de cateva ore. In plus, acestea pot supravietui pana la trei saptamani in imbracaminte, asternuturi si jucarii. Daca ouale sunt in mainile sau jucariile copiilor, iar acestia isi introduc degetele sau jucariile in gura, aceste oua mici pot intra in organism. Copiii care nu se spala bine pe maini inainte de a manca si cei care isi sug degetele sunt expusi unui risc mai mare.

Desi infectia cu oxiuri este mai frecventa la copiii de varsta scolara, oricine o poate obtine. Pe masura ce copiii infectati se deplaseaza in interiorul casei, ouale se pot raspandi si alti membri ai familiei se pot infecta. Uneori, adultii inhaleaza ouale atunci cand scutura lenjeria. Cu toate acestea, acest lucru nu este foarte comun.

Simptome ale infectiei cu oxiuri si moduri de transmitere

Cele mai multe persoane infectate cu oxiuri nu prezinta simptome la inceput, de obicei acestea apar de la 2-4 saptamani dupa infectie. Cele mai frecvente sunt mancarimi in zona anala, fiind mai intense in timpul noptii, precum si iritabilitate, nervozitate, neliniste, pierdere in greutate, dureri abdominale, greata si bruxism. Cand oxiurii provoaca simptome, cel mai frecvent semn este mancarimea, iar in unele cazuri, pruritul este intens, producand lipsa odihnei. Viermii adulti pot migra in locuri de dincolo de anus, cum ar fi regiunea vaginala, iar la la femei poate aparea o inflamatie a vulvei si vaginului, precum si prurit.

Ocazional, la un pacient care este auto-contaminat de mai multe ori, incarcatura de oxiuri din intestine poate fi atat de mare incat pacientul incepe sa resimta simptomele tipice ale parazitozei intestinale, cum ar fi durerea abdominala, greata si varsaturile. Obstructia apendicelui de catre viermi este posibila, provocand apendicita acuta. Pacientii care zgarie frenetic zona anala pot provoca abraziuni pe mucoasa, facilitand infectia ranilor cu bacterii. Enterobius vermicularis are un ciclu de viata relativ simplu, care incepe cu depunerea oualor de catre femelele gestante in mucoasa regiunii perianale. Din acest moment, infectia urmeaza de obicei cateva cai:

Auto-infectare - Prezenta oualor provoaca mancarimi anale intense. Daca pacientul zgarie zona anusului, acesta poate contamina mainile si unghiile cu ouale viermelui, iar daca contaminata este introdusa in gura, pacientul este infectat. Ouale ingerate eclozeaza in intestin, dand nastere unei noi generatii de oxiuri;

Reinfectare - Dupa 3 saptamani, ouale desfasurate in regiunea perianala eclozeaza si dau nastere unor noi viermi, iar acestia pot intra prin anus si se pot indreapta spre cecum, unde se vor imperechea din nou;

Infectare indirecta - Transmiterea oxiurilor la alte persoane poate avea loc prin intermediul mainilor contaminate cu oua. Pacientul zgarie anusul, contamineaza mainile si poate intra in contact cu ouale atunci cand pregateste alimente, manipuleaza obiecte sau saluta alte persoane. Persoanele care traiesc in acelasi mediu cu pacientii contaminati prezinta un risc mai mare de a fi contaminate.

Inhalare - Prosoapele si lenjeria de pat sunt adesea infectate cu oua de Enterobius vermicularis, ceea ce faciliteaza transmiterea parazitara intre parteneri.  Ouale incep sa-si piarda capacitatea de a se infecta dupa 1 sau 2 zile in conditii calde si uscate, dar pot supravietui mai mult de doua saptamani in medii reci sau umede. Reinfestarea cu viermi este frecventa deoarece la 1 saptamana dupa tratament ouale viabile pot fi inca excretate si deoarece ouale depuse la mijloc inainte de tratament pot supravietui timp de 3 saptamani. Infestarile multiple in contactele la domiciliu sunt frecvente si poate fi indicat tratamentul intregii familii.

Cum este diagnosticata infectia cu oxiuri? Metode de preventie

Testul cu banda este o modalitate usoara de a depista prezenta acestora. Se va pune banda in zona anala imediat dupa trezire si inainte de a merge la baie sau de a face dus, iar daca exista oua, acestea se vor lipi de banda. Medicul va analiza ouale la microscop, pentru a confirma sau infirma prezenta oxiurilor. Ce trebuie sa faci ca sa previi infectia cu oxiuri:

Spalarea mainilor cu sapun si apa calda dupa ce ati mers la baie sau ati schimbat scutecele si inainte de manipularea alimentelor (cel mai eficient mod de a preveni contaminarea cu oxiuri);
Spalarea frecventa a hainelor, lenjeriei de pat si jucariilor;
Daca aveti oxiuri, faceti dus in fiecare zi pentru a ajuta la indepartarea oualor de pe piele;
Aspirati mediul pentru a incerca sa eliminati ouale;
Evitati contactul oral-anal in timpul sexului;

Desi oxiurii sunt transmisibili de la un om la altul, si cainii sau pisicile pot transporta ouale in blana, iar astfel apare un alt mod de transmitere. Cele mai multe infectii cu oxiuri sunt usoare si facil de tratat. Insa chiar daca doar un copil din familie are viermi, este adesea important ca toata lumea din casa sa fie tratata in acelasi timp. Infectia cu oxiuri este foarte contagioasa, iar daca nu luati masuri de precautie, este usor sa va infectati din nou.

Alte tipuri de infectii parazite cu potential fatal pentru om

Infectia cu trichina - Trichineloza sau trichinoza este o boala parazitara, contractata de om prin consumul de carne cruda sau insuficient preparata termic care contine larvele infestante a unui nematod vivipar din genul Trichinella spiralis sau cu specii inrudite de Trichinella. Pe langa agentul clasic, T. spiralis, trichineloza poate fi produsa si de T. pseudospiralis, T. nativa, T. nelsoni si T. britovi. Ciclul de viata este mentinuit de animalele care hranesc (ex. porci, cai) sau se hranesc (ex. ursi, vulpi,mistreti) cu animale ai caror muschi striati contin larve infestate inchistate (ex. rozatoare).

Oamenii se infecteaza prin prelucrarea sau consumul de carne cruda, insuficient preparata termic, a animalelor infestate, cel mai frecvent porci, mistreti sau ursi. Larvele eclozeaza in intestinul subtire, penetreaza mucoasa si devin adulti in 6-8 zile. Femelele mature elibereaa larve vii in decurs de 4-6 saptamani, apoi mor sau sunt eliminate. Larvele noi migreaza prin fluxul sanguin si corp, dar supravietuiesc in cele din urma doar celulele striate ale muschilor scheletici. Larvele se inchisteaza complet 1-2 luni si raman viabile timp de cativa ani ca paraziti intracelulari. Larvele moarte sunt in cele din urma, reasorbite sau calcificate. Ciclul continua doar daca larvele inchistate sunt ingerat de un alt carnivor.

Infectia cu amiba (Amoebiaza) - Amoebiaza sau amibiaza este o boala infectioasa cauzata de specii de amibe, de obicei din grupul Entamoeba. Simptomele apar de obicei in timpul infectiilor cauzate de amiba Entamoeba histolytica. Infectia este consecinta ingestiei de alimente contaminate cu fecale, precum legumele de gradina, sau consecinta transmiterii directe fecal-orala. Cele mai multe persoane sunt asimptomatice, sau prezinta simptome diareice minime. La unii pacienti este prezenta infectia intestinala sau extraintestinala invaziva (ex. hepatica si renala, a vezicii urinare, organelor genitale masculine si feminine, cutanata, pulonara, cerebrala).

Abcesul amibian hepatic se poate dezvolta in cursul episodului acut sau la 1-3 luni dupa aceasta; simptomele se pot manifesta abrupt sau insidios. E. histolytica a fost clasificata in tulpini patogene si tulpini nepatogene. Tulpinele patogene produc frecvent infectii invazive, in timp ce tulpinile neinvazive produc doar infectii intestinale asimptomatice.
Exista un tip de infectie cu amiba letala 100% pentru om (Balamuthia mandrillaris ) daca nu e descoperita la timp, o specie de amiba care traieste in apele calai din zonele cald-temperate si dupa ce e ingerata ajunge in fluxul sanguin si se hraneste cu celulele nervoase ale bolnavului pana cand acesta moare prin stop cardio-respirator pentru ca tot sistemul cerebral este transformat intr-o pasta lichefiata.

Bibliografie:

Dinleyici EC, Eren M, Dogan N, Reyhanioglu S, Yargic ZA, Vandenplas Y. Clinical efficacy of Saccharomyces boulardii or metronidazole in symptomatic children with Blastocystis hominis infection; 
El-On J. Current status and perspectives of the immunotherapy of leishmaniasis. Isr Med Assoc J. 2009 Oct;
Farthing MJ. Treatment options for the eradication of intestinal protozoa. Nat Clin Pract Gastroenterol Hepatol. 2006;
Guarner F. Prebiotics, probiotics and helminths: the 'natural' solution Dig Dis. 2009;