Glosita: cauze, simptome si tratament
Glosita reprezinta o afectiune medicala caracterizata prin inflamatia limbii. Aceasta poate duce la umflarea limbii si la modificari ale culorii si texturii acesteia. In cazurile severe, glosita poate provoca durere si poate avea un impact asupra hranirii si vorbirii. Exista diverse tipuri de glosita. Glosita acuta apare brusc si are simptome severe. De obicei, este rezultatul unei reactii alergice. Glosita cronica poate aparea ca simptom al altor afectiuni.
- Glosita atrofica (sau glosita Hunter) este caracterizata prin pierderea multor papile gustative. Conduce la schimbari de culoare si textura a limbii, conferindu-i un aspect lucios.
- Glosita mediana romboidala este cauzata adesea de o infectie fungica cu Candida.
Glosita poate fi cauzata de mai multi factori. Unele boli care afecteaza sistemul imunitar pot ataca muschii si papilele limbii. De exemplu, virusul herpes simplex, care provoaca leziuni si vezicule in jurul gurii, poate contribui la umflarea si durerea limbii. Deficientele de fier pot declansa glosita. Fierul este esential pentru producerea globulelor rosii, care transporta oxigen catre organe, tesuturi si muschi. Nivelurile scazute de fier pot afecta si sanatatea musculara a limbii. Alergiile la medicamente, alimente si alte substante iritante pot agrava muschii si papilele limbii. Printre acestea se numara pasta de dinti si anumite medicamente pentru hipertensiune. Traumele cauzate de rani in gura pot afecta starea limbii. Taieturile, arsurile sau utilizarea aparatelor dentare, pot declansa inflamatia limbii. Etiologiile potentiale ale glosstei sunt variate si includ:
![[2025] [MAR] [SPRING] [2+1] [Naturalis Benesio]](https://www.springfarma.com/media/spring_catalog/images/e/t/eticheta-rotunda-3-la-pret-de-2.png)
Medicatii gresite sau supradoze de anumite medicamente:
- Medicamente antimicrobiene organosulfur (sulfanilamida, sulfathiazol)
- Iritare mecanica (arsuri, traume dentare cronice)
Infectii cauzate de sistemul imunitar slabit:
- Infectii virale: virusuri herpes, inclusiv glosita post-herpetica
- Infectii parazitare, cum ar fi malarie
- Infectii fungice, in special cu specii de Candida
- Infectii bacteriene (rar la pacientii cu imunitate normala)
Alte cauzeꓽ
- Hidratare deficitara
- Factori psihologici (tulburari de conversie, anxietate)
- Expunere la iritanti, cum ar fi alcoolul, alimentele picante si tutunul
- Deficiente de vitamine B: B1, B2, B3, B6, B9, B12
- Contraceptive orale
- Conditii autoimune, inclusiv psoriazisul
- Carbonat de litiu
Anemii care pot declansa boala:
- Anemie pernicioasa
- Anemie cu deficit de fier
Urmatoarele categorii populationale sunt predispuse in a avea glosita:
- Au afectiuni ale sistemului imunitar.
- Au infectii cu virusul herpes.
- Au niveluri scazute de fier in organism.
- Au suferit leziuni in zona gurii.
- Consuma alimente picante sau iritante.
- Poarta aparate dentare sau proteze care pot irita limba.
- Sufera de alergii alimentare.
Simptomele bolii
Limba poate prezenta umflaturi si poate parea mai mare decat de obicei. Persoanele cu glosita pot resimti dureri sau disconfort in limba. Limba poate prezenta senzatii de arsura sau mancarimi neplacute. Dimensiunea si forma papilelor de pe limba pot fi afectate, ceea ce poate modifica textura suprafetei limbii. Glosita poate duce la schimbari de culoare a limbii, care poate deveni mai rosie, mai alba sau sa poate sa prezinte pete anormale. Umflarea si disconfortul pot interfera cu abilitatea de a vorbi sau manca in mod normal. Unele persoane pot intampina dificultati in inghitire din cauza inflamatiei limbii.
Diagnostic pentru glosita
Pentru diagnosticul glositei, o persoana cu simptome poate consulta un medic stomatolog sau un medic generalist. Profesionistul medical va discuta cu pacientul despre simptomele sale si va colecta informatii cu privire la istoricul sau medical, iar ulterior specialistul va face o examinare orala, in care verifica suprafata limbii, gingiile. Uneori, pot fi necesare teste suplimentare pentru a confirma diagnosticul si pentru a identifica cauza subiacenta a glossitei. Acestea pot include teste de saliva si analize de sange, printre altele. Anumite forme de glosita pot fi mai dificil de diagnosticat decat altele. De exemplu, glosita atrofica poate fi confundata cu alte afectiuni. Diagnosticul corect este esential pentru a stabili un plan de tratament adecvat si pentru a aborda cauza subiacenta a glositei.
Tratament pentru glosita
Tratamentul pentru glosita implica de obicei o combinatie de medicamente si ingrijire la domiciliu.
Medicamente
Antibiotice - daca infectia bacteriana este prezenta, medicul poate prescrie antibiotice pentru combaterea infectiei.
Corticosteroizi topici - aceste medicamente pot fi recomandate pentru a reduce roseata si durerea asociate cu inflamatia limbii.
Ingrijire la domiciliu
Periajul si utilizarea atei dentare de mai multe ori pe zi contribuie la mentinerea sanatatii limbii, a gingiilor si dintilor, astfel se poate ajuta la ameliorarea simptomelor glositei si se poate preveni recurenta afectiunii. Tratamentul pentru glosita variaza in functie de cauza. Pentru infectii bacteriene, fungice sau cu drojdii, medicul poate prescrie medicamente pentru ameliorarea simptomelor si vindecarea infectiei. Pentru afectiuni virale sau genetice, un plan de gestionare la domiciliu poate fi recomandat, adesea implicand ingrijirea rutiniera a simptomelor.
Igiena orala excelenta este esentiala pentru ameliorarea simptomelor, inclusiv periajul zilnic de doua ori pe zi, cu o periuta cu peri moi, si utilizarea pastei de dinti cu fluor. Curatarea zilnica intre dinti cu ata dentara sau alte dispozitive de curatare interdentale poate fi utila. Daca simptomele sunt severe sau se observa schimbari in culoarea, dimensiunea, textura sau senzatia limbii, se impune un consult medical.
Desi o limba inflamata poate genera inconfort, de obicei nu este o problema majora. Cu toate acestea, daca apar simptome ce pot indica o afectiune orala, vizita la medic nu trebuie amanata. In plus, simptomele ar trebui sa se amelioreze cu o igiena orala corespunzatoare, permitandu-i pacientului sa isi reia obiceiurile alimentare si sa zambeasca in cel mai scurt timp.
Cum se poate diminua riscul de a avea glosita
Ce puteti face pentru a reduce riscul de aparitie a glossitei si pentru a mentine sanatatea orala:
Renuntarea la fumat poate ajuta la reducerea riscului de glosita.
Utilizati periute interdentare sau ata dentara zilnic pentru a curata intre dinti.
Evitati consumul excesiv de alimente si bauturi zaharoase sau incercati sa le consumati cat mai rar.
Efectuati controale dentare regulate conform recomandarilor medicului stomatolog.
Excluderea alimentelor picante, acide si a bauturilor acide din dieta poate ajuta la prevenirea iritatiei limbii si gurii.
Consumati zilnic legume si fructe si, de asemenea, asigurati-va ca dieta include alimente bogate in fier si vitamina B12. Surse de fier includ: carne rosie, ficat, sardine, midii, nuci, seminte, oua, legume cu frunze verzi, linte si cereale fortificate. Surse de vitamina B12 se regasesc in carne, peste, oua, produse lactate. Un aport suficient de apa contribuie nu doar la hidratarea interna, ci si la prevenirea uscarii excesive a gurii.
De ce apare gustul amar si ce legatura exista cu glosita
Gustul amar incepe, ca sa spunem asa, acolo unde constituentii chimici ai alimentelor si fluidelor ingerate interactioneaza cu proteinele receptorului sau canalele ionice situate pe suprafetele apicale ale celulelor epiteliale specializate numite celule receptoare ale gustului (TRC). Potentialul de a descoperi amaraciunea in compusii cu gust amar si in multe alimente este individualizat, iar genetic, alelele din membrul receptor al gustului 2 TAS2R38 au fost legate de acesta.
Oamenii cu aceste alele sensibile la amaraciune s-au dovedit a fi mai putin probabil sa consume alcool, de exemplu sau bere, probabil din cauza gustului amar al alcoolului. Dar cand acest gust provine din interiorul organismului, cand noi nu am interactionat recent cu un aliment sau n-am testat nimic, inseamna ca el ascunde anumite boli si apare din cauza unor dezechilibre ale aparatului digestiv sau modificari hormonale in cazul femeilor. Inclusiv igiena orala precara poate determina aparitia de gust amar.
Gura uscata - Gura uscata cunoscuta si sub numele de xerostomie, apare atunci cand gura nu produce suficienta saliva. Deoarece saliva ajuta la reducerea bacteriilor din gura, a avea mai putina saliva inseamna ca mai multe bacterii pot supravietui. Persoanele cu xerostomie simt o senzatie lipicioasa si uscata in gura. Acest lucru ar putea fi cauzat de factori precum medicamentele, tulburarile preexistente sau consumul de tutun. O persoana poate avea gura uscata si daca are nasul infundat, deoarece respiratia pe gura o poate usca.
Pe scurt, o scadere a productiei de saliva ar putea fi cauzata de prezenta unor modificari la nivelul centrelor salivare ale sistemului nervos central. In acest tip de denaturare, vor fi implicate simptome precum anxietatea, depresia sau psihoza, desi anumite boli organice, cum ar fi Alzheimer, sindromul postmenopauza sau tumorile cerebrale pot fi sursa acestei disfunctii salivare.
Un alt motiv pentru disfunctia in procesul de sinteza salivara este derivat din modificarile sistemului nervos autonom. La acest nivel, inervatia periferica poate fi modificata prin utilizarea anumitor tratamente farmacologice, cum ar fi citostaticele, printre altele, si prin administrarea radioterapiei si chirurgiei in regiunile capului si gatului. In cazul radioterapiei, se stie cum radiatiile ionizante pot provoca modificari ale glandelor, gradul si severitatea acestora fiind direct proportionale cu intensitatea si timpul de expunere la radiatii. Dozele de radiatii mari vor provoca disfunctii glandulare severe.
Gustul amar asociat xerostomiei apare deseori la persoanele care trec printr-un tratament agresiv anticancer. Chimioterapia si radioterapia provoaca uscaciunea gurii prin deteriorarea glandelor salivare. Chimioterapia provoaca uscaciune in gura, facand saliva mai groasa. Cu toate acestea, acest simptom este de obicei temporar si dispare la doua pana la opt saptamani dupa terminarea tratamentului.
Radioterapia la nivelul capului, fetei sau gatului poate provoca, de asemenea, uscaciunea gurii. Cu toate acestea, dupa terminarea radioterapiei, poate dura sase luni sau mai mult pentru ca glandele salivare sa inceapa sa produca din nou saliva. Unii oameni observa o imbunatatire a gurii uscate in primul an dupa tratamentul cu radiatii.
Bibliografie:
Hummel, T., Landis, B. N., & Hüttenbrink, K.-B. (2012, April 26). Smell and taste disorders. GMS Current Topics in Otorhinolaryngology, Head and Neck Surgery;
Jimson, S., Rajesh, E., Krupaa, R. J., & Kasthuri, M. (2015, April). Burning mouth syndrome. Journal of Pharmacy & BioAllied Sciences, 7(Suppl 1);
Risso, D. S., Howard, L., VanWaes, C., & Drayna, D. (2015, December). A potential trigger for pine mouth: A case of a homozygous PTC taster. Nutrition Research;
Sapir, E., Samuels, S., Feng, F. Y., Vineberg, K. A., & Eisbruch, A. (2016, March 15). Predictors of dysgeusia in patients treated with chemoradiation for head and neck cancer. International Journal of Radiation Oncology, Biology, Physics;
Snyder, D. J., & Bartoshuk, L. M. (2016, June). Oral sensory nerve damage: Causes and consequences. Reviews in Endocrine and Metabolic Disorders;
Villa, A., Connell, C. L., & Abati, S. (2015). Diagnosis and management of xerostomia and hyposalivation. Therapeutics and Clinical Risk Management;
