Hemoptizie: ce este si cum se trateaza?
Hemoptizia este expectoratia de sange sau sputa sangeroasa pe caile respiratorii, prin tuse. Cantitatea de sange expectorat poate varia, de la mici urme in sputa pana la cantitati mai mari. Exista multiple cauze posibile pentru hemoptizie, inclusiv afectiuni pulmonare sau ale cailor respiratorii. Hemoragia pulmonara este o sangerare masiva a cailor respiratorii, de obicei >500 ml in 24 h sau >100 ml / h, care poate provoca insuficienta respiratorie si poate implica un risc vital iminent.
Cea mai mare parte a fluxului sanguin pulmonar (aproximativ 95%) circula prin arterele pulmonare cu presiune scazuta si se finalizeaza in reteaua de capilare pulmonare, unde se desfasoara schimbul de gaze. Un procent de aproximativ 5% din sange circula prin arterele bronsice cu presiune inalta si care asigura alimentarea principalelor cai aeriene si structuri de sustinere.
In cazul hemoptiziei, sangele de obicei provine din aceasta circulatie bronsica, cu exceptia situatiilor in care arterele pulmonare sunt afectate de traume, eroziunea unui ganglion granulomatos sau calcifiat ori o tumoare, si rareori in cazurile de cateterizare a arterei pulmonare sau cand procesul inflamator afecteaza capilarele pulmonare.
Clasificarea si severitatea hemoptiziei
Este esential ca medicii sa cunoasca cantitatea de sange expectorat, deoarece aceasta influenteaza decizia privind tratamentul imediat si ajuta la identificarea cauzei hemoptiziei. Cu toate acestea, trebuie sa subliniem ca diagnosticul de hemoptizie nu se bazeaza exclusiv pe cantitatea de sange eliminata. Exista o dezbatere in ceea ce priveste pragurile pentru clasificarea hemoptiziei, din cauza dificultatii de a masura cu precizie cantitatea de sange pierduta si a influentelor emotionale. Pacientii pot supraestima sau subestima cantitatea de sange intr-o stare de frica sau panica, motiv pentru care evaluarea trebuie realizata de un specialist medical. Hemoptizia masiva (sau care prezinta risc de viata) poate fi definita astfel:
Cantitatea de sange expectorat este mai mare de 100 mL intr-un interval de 24 ore.
Provoca perturbari ale schimburilor de gaze sau obstructie a cailor respiratorii.
Cauzeaza instabilitate hemodinamica.
Totusi, este important sa intelegem ca hemoptizia masiva reprezinta doar o mica parte din evenimentele clinice (in general 5-10%), dar poate avea o rata de mortalitate care depaseste 50%. In majoritatea cazurilor, mortalitatea este rezultatul asfixiei din cauza obstructiei cailor respiratorii, mai degraba decat din exsanguinare.
Cauze
Mecanismul hemoptiziei este in principal legat de sangerarea din vasele bronsice de inalta presiune, cauzata de:
Modificari inflamatorii si proliferarea vaselor care prezinta fragilitate crescuta si sangereaza usor, asa cum se intampla in cazul afectiunilor precum bronsiectazia si tuberculoza.
Infiltrarea si neoangiogeneza asociate bolilor pulmonare neoplazice (tumorilor).
Presiunea crescuta din atriul stang (din pricina conditiilor precum stenoza mitrala sau insuficienta ventriculara stanga).
Cauze frecvente: bronsita, bronsiectaza, cancer pulmonar, tuberculoza, pneumonie bacteriana.
Cauze mai putin frecvente: tromboembolism pulmonar, insuficienta ventriculara stanga, alte tumori pulmonare primare, traume pulmonare (inclusiv cele iatrogene: bronhoscopie, biopsie pulmonara, toracotomie, cateter Swan-Ganz, etc.). Cauze rare: aspergiloza, diateza hemoragica, stenoza mitrala, infectii parazitare, hipertensiune pulmonara, vasculita si afectiuni ale tesutului conjunctiv, medicamente (anticoagulante, fibrinolitice,), aspiratie de corp strain, hemosideroza pulmonara idiopatica, amiloidoza. Intotdeauna se va lua in considerare si posibilitatea neoplasmelor pulmonare. La adulti, in 70 pana la 90% din cazuri, hemoptizia este provocata de:
Bronsita
Bronsiectaza
Pneumonie necrotizanta
Tuberculoza
Cancerul pulmonar primar reprezinta o cauza semnificativa la fumatorii cu o experienta de 40 de ani, insa cancerul metastatic rareori cauzeaza hemoptizia. Infectia cu Aspergillus, desi recunoscuta ca o cauza, nu este la fel de frecventa ca si cancerul. La copii, cauzele comune ale hemoptizei sunt:
Infectia tractului respirator inferior
Aspiratia unui corp strain
Hemoptizia masiva este o forma mai severa, iar cele mai frecvente cauze ale hemoptizei masive includ urmatoarele: carcinom bronhogen, bronsiectaza, tuberculoza si alte pneumonii.
Diagnosticare
Anamneza trebuie sa includa informatii despre modelele de durata si timp (de exemplu, debut brusc, recurenta ciclica), factorii declansatori (de exemplu, expunere la alergeni, frig, exercitiu, pozitie supina) si volumul aproximativ al sangerarii (de exemplu, o lingurita de ceai, o ceasca). Sputa care contine sange rosu stralucitor si, in cazurile masive, senzatia de sufocare, sunt caracteristice hemoptizie.
Examinarea pacientului trebuie sa fie orientata catre identificarea simptomelor care pot sugera posibile cauze, precum febra si productia de sput, transpiratie nocturna, scadere in greutate si oboseala (cancer, tuberculoza), dureri toracice si dificultati de respiratie (pneumonie, embolie pulmonara), durere si edem la nivelul picioarelor (embolie pulmonara), hematurie (sindrom de paste) si secretii nazale sangeroase (granulomatoza cu poliangita).
Pacientii trebuie interogati cu privire la factorii de risc pentru a determina posibilele cauze. Acesti factori includ infectia cu HIV, utilizarea imunosupresoarelor (tuberculoza, infectii fungice), expunerea la tuberculoza, istoricul de fumat pe termen lung (cancer) si imobilizarea sau chirurgia recenta, antecedente familiale sau personale de tulburari de coagulare, sarcina, utilizarea de medicamente care contin estrogen si calatoriile lungi recente (embolie pulmonara).
Cum se trateaza hemoptizia
Tratamentul initial pentru hemoptizia masiva are doua obiective:
Prevenirea aspiratiei de sange in plamanul neafectat (care poate cauza asfixiere).
Prevenirea exsanguinarii secundare a sangerarii continue.
Actiuni in caz de hemoragie pulmonara
Mentinerea permeabilitatii cailor respiratorii.
Efectuarea unei probe de sange pentru a determina tipul de sange, testul incrucisat, morfologia si analiza coagularii.
Aplicarea de oigenoterapie, astfel incat nivelul de saturare a oxigenului in sange (SaO2) sa fie de peste 90%.
Corectarea oricaror tulburari de coagulare, anemie si hipovolemie.
Excluderea sangerarii din tractul respirator superior si tractul digestiv.
Daca locatia hemoragiei este stabilita, se va plasa pacientul pe partea din care provine hemoragia si, in cazul in care este necesar, se va lua in considerare introducerea unui tub in bronhul principal al plamanului sanatos. Protejarea plamanului neafectat poate fi dificila, deoarece adesea nu este clar in ce parte a plamanului are loc sangerarea. Dupa ce aceasta a fost identificata, strategiile includ pozitionarea pacientului cu plamanul afectat intr-o pozitie specifica si intubarea plamanului neafectat si/sau obstructia selectiva a bronsului care comunica cu plamanul in care are loc sangerarea.
Prevenirea exsanguinarii implica corectarea oricarei diateze hemoragice si concentrarea eforturilor pentru a opri sangerarea. Deficientele de coagulare pot fi corectate prin administrarea de plasma proaspat inghetata si transfuzii de factori coagulare specifici sau trombocite. Tratamentele cu laser, cauterizarea sau injectia directa cu adrenalina sau vasopresina pot fi realizate bronhoscopic.
Hemoptizia masiva este una dintre putinele indicatii pentru bronhoscopia rigida (mai degraba decat flexibila), deoarece ofera controlul cailor respiratorii, un camp vizual mai larg decat bronhoscopia flexibila, o aspiratie mai eficienta si este mai adecvata pentru interventii terapeutice, cum ar fi utilizarea laserului. Embolizarea arterei bronsice ghidata de angiografie devine metoda preferata pentru oprirea hemoptizei masive, cu rate de succes raportate de pana la 90%. Chirurgia de urgenta este indicata in cazurile de hemoptizia masiva care nu raspund la bronhoscopie rigida sau embolizare si este considerata in general o optiune de tratament de ultima instanta.
Ce este hemangiomul si ce legatura are cu Hemoptizia
Hemangiomul este o crestere benigna a vaselor de sange, care apare in special la nou-nascuti, dar poate afecta si adultii. Frecventa sa este de aproximativ 5%-10% in randul sugariilor, dar cauza exacta ramane necunoscuta. Modul in care evolueaza este, in general, simplu: creste pana la o anumita dimensiune, apoi incepe sa se retraga si sa se vindece. Exista tratamente disponibile, dar sunt recomandate in cazuri mai grave sau in situatii cand problema este strict estetica.
Desi in majoritatea cazurilor nu cauzeaza probleme, ignorarea sau neglijarea poate duce la complicatii precum deschiderea si sangerarea, cauzand disconfort suplimentar. Hemangioamele pot fi problematice in functie de dimensiunea si locatia lor, putand afecta coloana vertebrala sau sistemul nervos central. Aceste cresteri pot aparea in numar mai mare pe aceeasi persoana si pot avea, in cazuri rare, dezvoltare interna, afectand organe precum ficatul, sistemul digestiv, creierul sau aparatul respirator. In astfel de cazuri, riscurile majore sunt putin probabile si pot trece neobservate fara examinari detaliate.
Nu se cunoaste cu exactitate motivele pentru care poate aparea un hemangiom, insa specialistii sunt de parere ca lipsa de oxigen (hipoxia) in timpul sarcinii sau anumite modificari ale tesutului placentar in statiile incipiente ale sarcinii pot fi posibile cazue. Hemangioamele se presupune ca se dezvolta dintr-un proces anormal al vaselor de sange in timpul dezvoltarii embrionare sau in fazele initiale ale vietii. Medicii sunt de parere ca hemangioamele se pot transmite ereditar, insa in egala masura, sunt specialisti care afirma faptul ca aceste tumori nu se pot transmite de la parinte la copil.
In primele luni de viata, hemangiomele cresc si, de obicei dupa 12 luni, se regreseaza sau se intorc. Aceasta „disparitie” poate dura intre 3 si 10 ani. Hemangioamele se gasesc cel mai adesea pe cap si gat, in 80% din cazuri si intr-o masura mai mica pe trunchi si extremitati. Pot aparea de fapt in orice regiune a corpului, inclusiv in organele interne. Cele mai frecvente simptome sunt leziuni plate si rosiatice.
Desi hemangiomul poate fi prezent la nastere, insa apare cel mai frecvent in primele luni de viata. Manifestarile debuteaza cu o leziune rosie, plata, semn care va aparea mai ales pe spate, piept, scalp, fata. In general, apare sub forma singulara, insa in unele cazuri, pot aparea mai multe astfel de leziuni. In primul an de viata, de la acea leziune rosie, se va ajunge la o umflatura spongioasa, cu aspect gumat, care va iese din piele. Hemangiomul va intra intr-o faza de repaus, iar ulter incet, incet, va disparea. Adesea un hemangiom va disparea inainte de varsta de 5 ani sau 10 ani.
Bibliografie:
Amin SK, Antunes C. StatPearls. StatPearls Publishing; Treasure Island (FL): Jul 19, 2020. Lower Gastrointestinal Bleeding;
Jamwal M, Sharma P, Das R. Laboratory Approach to Hemolytic Anemia. Indian J Pediatr. 2020 Jan;
8.Mumford J, Flanagan B, Keber B, Lam L. Hematologic Conditions: Platelet Disorders. FP Essent. 2019 Oct;
Rashid A. A 65-year-old man with anemia: diagnosis with peripheral blood smear. Blood Res. 2015 Sep;
O'Farrill-Santoscoy F, O'Farrill-Cadena M, Fragoso-Morales LE. [Evaluation of treatment of iron deficiency anemia in pregnancy]. Ginecol Obstet Mex. 2013 Jul;
Triscott JA, Dobbs BM, McKay RM, Babenko O, Triscott E. Prevalence and Types of Anemia and Associations with Functional Decline in Geriatric Inpatients. J Frailty Aging. 2015;