Hipoestrogenism: cauze, simptome si tipuri de tratament
Estrogenul este un hormon sexual care are un rol esential in reglarea functiei reproductive normale la femei si in dezvoltarea organelor specifice feminin, cum ar fi sanii, vaginul, uterul si ovarele. Pe langa aceste aspecte, estrogenul joaca un rol important in sanatatea oaselor, sistemul cardiovascular si functionarea creierului. Consecintele pe termen lung ale unui nivel scazut de estrogen includ scaderea densitatii minerale osoase, modificari ale profilului colesterolului si modificari in grosimea vaselor de sange. Aceste schimbari pot spori riscul de osteoporoza si pot contribui la aparitia bolilor arterelor coronare si altele.
Hipoestrogenismul indica o reducere a nivelului de estrogen in organism. Estrogenul joaca un rol fundamental in dezvoltarea si reproductia sexuala a femeilor, de la dezvoltarea caracteristicilor sexuale secundare in perioada pubertatii, pana la reglarea ciclului menstrual si pregatirea uterului pentru sarcina.
Cauze
Orice aspect care afecteaza ovarele poate influenta productia de estrogen. Femeile tinere pot avea niveluri reduse de estrogen din diverse motive, precum:
Suprasolicitare fizica
Tulburarile alimentare, cum ar fi anorexia
Disfunctia hipofizara
Insuficienta ovariana prematura, care poate fi cauzata de factori genetici, toxine sau afectiuni autoimune
Sindromul Turner
Boala renala cronica
Factorii de risc pentru nivelurile scazute de estrogen includ:
Varsta, deoarece ovarele produc mai putin estrogen odata cu inaintarea in varsta.
Antecedente familiale de probleme hormonale, cum ar fi chisturile ovariene.
Tulburarile alimentare
Supraalimentatia
Excesul de exercitiu
Probleme cu glanda hipofizara
Tratamente precum chimioterapia si radioterapia
Hipoestrogenismul poate rezulta din diverse conditii si circumstante. De exemplu, poate fi un simptom natural al menopauzei, o etapa in viata cand ovarele inceteaza productia de ovule si scade productia de estrogen. Menopauza survine in mod obisnuit intre 45 si 55 de ani, iar terapia de substitutie hormonala poate atenua efectele sale, furnizand estrogeni exogeni pentru a ameliora simptomele hipoestrogenismului.
Hipoestrogenismul poate fi, de asemenea, rezultatul unor afectiuni medicale de baza. Sindromul ovarelor polichistice (SOP), o afectiune in care ovarele produc exces de androgeni (hormoni masculini), poate duce la scaderea nivelului de estrogen. Anumite boli autoimune, cum ar fi lupusul si artrita reumatoida, pot afecta si productia de estrogen. In plus, tulburari alimentare precum anorexia nervoasa pot provoca hipoestrogenism din cauza malnutritiei si a pierderii semnificative in greutate. In cazurile de amenoree hipotalamica functionala, pot aparea oprirea menstruatiei, adesea ca urmare a stresului, exercitiilor fizice intense sau a pierderii in greutate, conducand la hipoestrogenism.
Simptome bolii
Simptomele generale includꓽ
Depresie
Crestere in greutate
Subtierea parului
Piele uscata
Transpiratii nocturne
Migrene
Uscaciune vaginala
Libidou scazut (dorinta sexuala redusa)
Iritabilitate
Furie
Dificultate de concentrare
Probleme cu somnul
Uneori, poate aparea si durere la contact sexual
Simptomele hipoestrogenismului pot varia in functie de varsta femeii si starea generala de sanatate, dar pot include disfunctii menstruale, infertilitate, uscaciune vaginala, pierderi osoase (osteoporoza), schimbari de dispozitie si bufeuri. Hipoestrogenismul are, de asemenea, implicatii pentru sanatatea osoasa. Estrogenul joaca un rol crucial in mentinerea sanatatii oaselor, regland echilibrul intre formarea de noi oase de catre celulele numite osteoblaste si descompunerea oaselor vechi de catre celulele numite osteoclaste. La un nivel scazut de estrogen, acest echilibru poate fi perturbat, ducand la pierderea masei osoase si, in cele din urma, la osteoporoza. Aceasta afectiune creste riscul de fracturi si poate avea un impact semnificativ asupra calitatii vietii femeilor in varsta.
Pe langa asta, nivelurile scazute de estrogen pot afecta sanatatea cardiovasculara. Estrogenul are un efect protector asupra inimii, contribuind la mentinerea elasticitatii arterelor, imbunatatind nivelurile de colesterol "bun" (HDL) si avand proprietati antiinflamatorii. Drept urmare, femeile cu hipoestrogenism pot prezenta un risc crescut de boli cardiovasculare. Evaluarea pentru hipoestrogenism implica in mod obisnuit un istoric medical detaliat, examen fizic si analize de sange pentru a masura nivelurile de estrogen si alte hormoni relevanti. In unele cazuri, pot fi necesare investigatii imagistice, cum ar fi ecografii pelvine, tomografii sau RMN-uri, pentru a evalua ovarele si alte structuri reproductive.
Tipuri de tratament
Terapia cu estrogen este o optiune pentru femeile cu varste cuprinse intre 25 si 50 de ani care sufera de deficienta de estrogen, avand potentialul de a reduce riscul de: pierdere a densitatii osoase, afectiuni cardiovasculare si alte dezechilibre hormonale.
Tratamentul hormonal de substitutie
Este indicat pentru femeile aflate in perimenopauza sau menopauza. Tratamentul implica administrarea de estrogen sau terapie hormonala combinata cu estrogen si progesteron. Metoda poate ajuta la reducerea simptomelor asociate hipoestrogenismului, precum bufeurile, uscaciunea vaginala si schimbarile de dispozitie.
Tratamentul cauzelor subiacente
In situatia in care nivelul de estrogen este scazut din pricina unei cauze anume, de exemplu sindromul ovarelor polichistice, disfunctie hipofizare sau afectiuni autoimune, tratamentul va viza gestionarea respectivei patologii. In esenta, modalitatea de tratare a hipoestrogenismului depinde de cauza subiacenta. In situatiile de menopauza, terapia de substitutie hormonala poate fi benefica in atenuarea simptomelor, dar trebuie utilizata cu prudenta din cauza posibilului risc crescut pentru anumite tipuri de cancer. In cazul sindromului ovarelor polichistice, pastilele contraceptive ce contin atat estrogen, cat si progestin pot ajuta la reglarea nivelului hormonal.
Daca hipoestrogenismul este rezultatul unei boli autoimune, tratamentul poate implica administrarea de medicamente ce inhiba raspunsul imun. In cazurile de anorexie nervoasa sau amenoree hipotalamica functionala, abordarea terapeutica se va concentra pe corectarea comportamentului sau stilului de viata care a condus la afectiune, putand include terapie nutritionala si consiliere psihologica.
Este recomandat sa consultati medicul daca nu ati avut menstruatie timp de mai mult de 6 luni si nu sunteti aproape de varsta menopauzei. De asemenea, ar trebui sa solicitati asistenta medicala daca simptomele pe care le experimentati sunt dificil de suportat sau perturbatoare. Exista tratamente disponibile care pot ameliora simptomele si pot imbunatati calitatea vietii. In cazuri rare, scaderea nivelului de estrogen poate fi asociata cu afectiuni care conduc la nivele reduse de cortizol, un hormon de stres produs de glandele suprarenale. Aceste conditii pot fi grave.
Hipoestrogen si cresterea in greutate – exista o conexiune intre acestea?
Hormonii sexuali au o influenta asupra cantitatii de grasime din corp. In cazul de fata, estrogenul contribuie la reglarea metabolismului lipidelor si al glucozei. Atunci cand nivelul de estrogen scade, poate aparea un exces ponderal (crestere in greutate). Din acest motiv, unele femei care se apropie de menopauza sunt mai predispuse in a castiga in greutate, lucru care poate genera alte afectiuni precum diabet si boli cardiovasculare. Intotdeauna este recomandam sa consultati un medic pentru a va monitoriza starea de sanatate, chiar daca nu va aflati la varsta cand ar putea debuta menopauza, de exemplu. Chiar si la femeile tinere, nivelul de estrogen poate scadea din diverse motive si, prin urmare, acesta trebuie gestionat ca atare, pentru a nu aparea alte manifestari asociate cu hipoestrogenismul.
Legatura dintre fluctuatiile de estrogen si menopauza precoce
Insuficienta ovariana, cunoscuta si sub denumirea de insuficienta ovariana prematura sau menopauza precoce este o afectiune in care ovarele unei femei nu functioneaza corespunzator si produc in mod insuficient hormoni sexuali feminini, in special estrogeni si progesteron. Aceasta poate duce la o varietate de simptome si poate afecta fertilitatea unei femei. Cauzele insuficientei ovariene pot fi variate si pot include factori genetici, boli autoimune, tratamentele medicale cum ar fi chimioterapia sau radioterapia, anomalii cromozomiale sau alte afectiuni care pot afecta ovarul. In unele cazuri, cauza insuficientei ovariene ramane necunoscuta.
Cauze genetice: Anumite anomalii genetice pot afecta dezvoltarea si functionarea normala a ovarelor. De exemplu, sindromul Turner, in care o femeie are un singur cromozom X in loc de doi, poate duce la insuficienta ovariana.
Factori autoimuni: Uneori, sistemul imunitar al unei persoane poate ataca si distruge propriile tesuturi. In cazul insuficientei ovariene, sistemul imunitar poate distruge celulele si tesuturile ovarului, afectand astfel productia de hormoni.
Tratamente medicale: Chimioterapia si radioterapia, utilizate in tratamentul cancerului, pot afecta negativ ovarele si pot duce la insuficienta ovariana. Unele medicamente utilizate in tratarea afectiunilor autoimune, cum ar fi lupusul eritematos sistemic, pot afecta, de asemenea, ovarele.
Anomalii cromozomiale: Anumite anomalii cromozomiale, cum ar fi sindromul Fragile X, pot fi asociate cu insuficienta ovariana.
Factori ambientali: Anumiti factori de mediu, cum ar fi expunerea la substante chimice toxice sau radiatii, pot contribui la dezvoltarea insuficientei ovariene.
Cauze necunoscute (idiopatice): In unele cazuri, cauza insuficientei ovariene ramane necunoscuta si nu poate fi identificata.
Bibliografie:
Prevention of neural tube defects: results of the Medical Research Council Vitamin Study. MRC Vitamin Study Research Group, authors. Lancet. 1991;
Rieder MJ. Prevention of neural tube defects with periconceptional folic acid. Clin Perinatol. 1994;
De Wals P, Tairou F, Van Allen MI, et al. Reduction in neural-tube defects after folic acid fortification in Canada. N Engl J Med. 2007;
Pietrzik K, Bailey L, Shane B. Folic acid and l-5-methyltetrahydrofolate: comparison of clinical pharmacokinetics and pharmacodynamics. Clin Pharmacokinet. 2010;
Bodnar LM, Himes KP, Venkataramanan R, et al. Maternal serum folate species in early pregnancy and risk of preterm birth. Am J Clin Nutr. 2010;
Miller AL. The methylation, neurotransmitter, and antioxidant connections between folate and depression. Altern Med Rev. 2008;
Ulrich CM, Kampman E, Bigler J, et al. Lack of association between the C677T MTHFR polymorphism and colorectal hyperplastic polyps. Cancer Epidemiol Biomarkers Prev. 2000;