Hipovolemie: cauze, simptome si tratament
Cand cantitatea de lichid in sistemul intravascular devine insuficienta, acest lucru este cunoscut sub denumirea de deficit de volum sau hipovolemie. Nevoia de lichid variaza usor de la o persoana la alta si este influentata de factori precum masa musculara, sanatatea cardiovasculara, procentul de grasime corporala si alti factori individuali. Exista semne clinice ale hipovolemiei, dar pana la 30% din volumul circulator total poate fi pierdut inainte ca semnele sau simptomele hipovolemiei sa devina vizibile.
Corpul poate fi privit ca un ”recipient” de lichid. Fiecare celula are o membrana exterioara umpluta cu lichid, in interiorul careia se gasesc toate componentele necesare functionarii celulare. Aceste celule formeaza tesuturi, multe dintre ele organizate in diverse structuri care contin sau transporta lichide. Toate aceste fluide se bazeaza pe apa si trebuie sa contina suficienta apa pentru a mentine echilibrul sarurilor si al particulelor pe care le contin. Apa si sarea se deplaseaza de la o celula la alta si in interiorul si in afara fluxului sanguin, pentru a mentine echilibrul lichidelor. Atunci cand organismul este corect hidratat si exista suficient lichid pentru a umple spatiul circulator disponibil, sistemele functioneaza normal.
Cu toate acestea, cand spatiul circulator este prea mare in raport cu lichidul disponibil, apare hipovolemia. Deficitul de volum afecteaza capacitatea organismului de a furniza in mod corespunzator sange, oxigen si nutrienti catre tesuturi. Aceasta furnizare inadecvata este cunoscuta sub numele de soc hipovolemic. Hipovolemia si socul hipovolemic sunt strans corelate intre ele.
Cauze specifice hipovolemiei
Exista mai multe cauze pentru hipovolemie. De regula, la barbati, aproximativ 60% din greutatea corporala este reprezentata de lichid, in timp ce la femei aceasta proportie este de aproximativ 50%.1 Pierderea de volum de lichid poate avea diverse cauze. Transpiratia excesiva, urinarea abundenta, varsaturile sau diareea pot duce la pierderi rapide de apa. Daca lichidul pierdut nu este inlocuit corespunzator prin consumul de apa, poate aparea deshidratarea si, pe termen mai lung, hipovolemia. Una dintre cele mai frecvente cauze ale hipovolemiei este sangerarea. De fapt, pierderea directa de sange poate declansa rapid hipovolemia. Sangerarea poate fi de origine interna (cum ar fi sangerarile in cavitatea abdominala), sangerari gastrointestinale (la nivelul stomacului, esofagului sau intestinelor) sau poate fi vizibila extern. In cazurile de sangerare interna sau gastro-intestinala, uneori primele semne si simptome ale hipovolemiei apar inainte de observarea sangerarii in sine.
Simptomele bolii
Semnele generale includ:
- Incapacitatea de a urina sau urina inchisa la culoare
- Ameteli atunci cand persoana sta in picioare
- Piele uscata, in special in colturile gurii
- Oboseala si slabiciune
- Crampe musculare
In situatia in care nu se trateaza cauza hipovolemiei si pierderea de volum de lichid continua, organismul raspunde prin:
- Transpiratie (ca raspuns la stresul produs de pierderea perfuziei)
- Senzatii de ameteala (deoarece pierderea perfuziei afecteaza creierul)
- Confuzie
- Oboseala
- Scaderea tensiunii arteriale
Exista patru stadii ale socului hipovolemic:
Pierderi de pana la 750 de mililitri de lichid
Reprezentand pana la 15% din volumul total. Vasele de sange se contracta usor pentru a mentine tensiunea arteriala la niveluri normale. Frecventa cardiaca este in limite normale, iar productia de urina ramane la nivelul obisnuit.
Pierderi de la 750 ml la 1,5 litri de lichid
Ritmul cardiac creste, iar organismul incepe sa directioneze sangele de la extremitati si din intestin catre organele vitale, cum ar fi inima si creierul. Tensiunea arteriala si productia de urina sunt mentinute in limite normale, dar poate aparea o usoara anxietate.
Pierderi de la 1,5 la 2 litri de lichid
Tensiunea arteriala scade, iar organismul produce mai putina urina. Extremitatile devin reci si umede, iar pielea devine palida. Poate aparea confuzia.
Pierderea a peste 2 litri de lichid
Reprezentand mai mult de 40% din volumul total de sange. Inima continua sa bata, dar pacientul se simte extrem de slabit. Tensiunea arteriala este foarte scazuta. Cantitatea de urina eliminata poate fi redusa sau chiar absenta. Simptomele hipovolemiei si ale socului hipovolemic au caracteristici similare. Pe masura ce volumul de sange scade, corpul incepe sa compenseze aceasta lipsa prin constrictionarea vaselor de sange.
![[2025] [APRILIE] [SPRING] [3 la pret de 2] [Naturalis Benesio Assista]](https://www.springfarma.com/media/spring_catalog/images/e/t/eticheta-rotunda-3-la-pret-de-2.png)
Aceasta constrictie reduce spatiul disponibil in sistemul cardiovascular, ceea ce inseamna ca volumul relativ de sange exercita o presiune pentru a asigura hranirea tesuturilor. Frecventa cardiaca creste pentru a accelera circulatia sangelui disponibil si pentru a creste suficient tensiunea arteriala pentru a compensa pierderea de volum (si de presiune) in spatiul vascular. In acest stadiu, adesea, modificarile masurabile ale tensiunii arteriale sunt minime. Daca hipovolemia nu este tratata si cauza nu este corectata, pacientul poate ajunge in stare de inconstienta. Recuperarea dupa hipovolemie depinde de factori precum starea medicala anterioara a pacientului si cat de grav a fost afectat. In general, perspectiva se bazeaza pe cantitatea de lichid pe care o persoana a pierdut-o si pe tipul de leziuni suferite. Perspectiva este mai buna pentru pacientii sanatosi care nu au suferit pierderi semnificative de lichid sau sange.
Cei care au pierdut mai putin lichid vor avea o recuperare mai usoara. In cazul in care au rezultat leziuni severe ale organelor ca urmare a hipovolemiei, recuperarea poate dura mult timp, necesitand interventii medicale continue. In cazurile grave, leziunile organelor pot fi ireversibile. Hipovolemia poate fi provocata si de redistribuirea lichidului din fluxul sanguin. In caz de deshidratare severa, pierderea de apa poate determina atragerea apei din sange catre tesuturi, pentru a compensa pierderea. Chiar si in cazul pacientilor cu edem sever, cum ar fi cei cu insuficienta cardiaca congestiva, hipovolemia poate aparea. Desi acesti pacienti pot avea o cantitate excesiva de lichid in organism (cauzand umflarea), este posibil sa nu aiba suficient lichid in sistemul cardiovascular. Aceasta situatie poate duce la hipovolemie.
Daca cantitatea totala de lichid din organism ramane constanta, dar dimensiunea sistemului cardiovascular se extinde, pacientul poate prezenta ceea ce se numeste hipovolemie relativa. In aceasta situatie, nu exista pierderi sau redistribuiri ale lichidelor, dar expansiunea brusca a spatiului in vasele de sange poate avea aceleasi efecte negative asupra presiunii sanguine si a perfuziei, ca in cazul hipovolemiei.
Tratament pentru hipovolemie
Tratamentul principal pentru hipovolemie consta in rehidratarea organismului prin aport adecvat de fluide. In situatii de pierdere directa de sange, cum ar fi cazurile severe, poate fi necesara transfuzia de sange. In alte cazuri, poate fi recomandata administrarea de lichide prin perfuzie intravenoasa. Totusi, cel mai important aspect al tratamentului consta in identificarea si corectarea cauzei subiacente a hipovolemiei. Cand o persoana este suspectata de hipovolemie si ajunge la spital, primul pas consta in administrarea de lichide sau produse sanguine prin cale intravenoasa pentru a compensa sangele pierdut si pentru a imbunatati circulatia. Tratamentul vizeaza controlul pierderii de lichide si sange, inlocuirea cantitatilor pierdute si stabilizarea daunelor cauzate de hipovolemie si consecintele acesteia. De asemenea, tratamentul va implica abordarea leziunilor sau bolii care au declansat socul, in masura posibilului. In cazul unui risc de soc septic sau infectii bacteriene, pot fi administrate antibiotice pentru prevenire. Monitorizarea atenta a functiei cardiace va evalua eficacitatea tratamentului primit.
Cauze care duc la aparitia bolii Kawasaki si legatura cu volumul de lichid din organism
Din pacate, nu se cunoaste clar care este cauza acestei maladii. Medicii considera ca agentii infectiosi sunt cei responsabili cu declansarea unui raspuns imun anormal la indivizii susceptibili genetic. Acesti agenti sunt impartiti in mai multe clase precum: virusuri cum ar fi: adenovirusuri, parvovirusuri, coronavirusuri, virusurile hepatitice sau anumite bacterii. Totusi, este dovedit faptul ca exista o legatura directa intre acesti factori si aparitia bolii. Procesul inflamator de la nivelul peretilor vaselor de sange poate duce la anevrisme oriunde in corp, insa deseori sunt afectate arterele care iriga inima. Toate straturile inimii pot fi afectate de inflamatie, ceea ce duce la functionarea defectuoasa a valvelor inimii. Aceasta este principala cauza dobandita de afectare cardiaca la grupa de varsta sub 5 ani. Totusi, majoritatea copiilor diagnosticati cu aceasta afectiune nu prezinta in timp complicatii cardiace. Boala Kawasaki este o afectiune rara a copilariei care cauzeaza inflamatia vaselor de sange din intregul corp, inclusiv arterele coronare care furnizeaza sange inimii. Simptomele includ febra, eruptii cutanate, glande umflate, inrosire si umflare a mainilor si picioarelor, conjunctivita si o limba rosie si crapata. Cauza exacta a bolii Kawasaki este necunoscuta, dar se crede ca este o combinatie a factorilor genetici si ambientali. Tratamentul implica, in mod obisnuit, doze mari de imunoglobulina intravenoasa si aspirina pentru a reduce inflamatia si a preveni posibilul deteriorare a inimii. Simptome asociate bolii Kawasaki sunt in general febra inalta, aparent inexplicabila si o stare generala modificata.
Bibliografie:
1. Fleischmann D, Chin AS, Molvin L, Wang J, Hallett R. Computed Tomography Angiography: A Review and Technical Update. 2016 Jan;
2. Hartung MP, Grist TM, François CJ. Magnetic resonance angiography: current status and future directions. J Cardiovasc Magn Reson. 2011;
3. Campens L, Demulier L, De Groote K, Vandekerckhove K, De Wolf D, Roman MJ, Devereux RB, De Paepe A, De Backer J. Reference values for echocardiographic assessment of the diameter of the aortic root and ascending aorta spanning all age categories. Am J Cardiol. 2014 Sep 15;
4. Mintz GS, Popma JJ, Pichard AD, Kent KM, Satler LF, Chuang YC, Ditrano CJ, Leon MB. Patterns of calcification in coronary artery disease. A statistical analysis of intravascular ultrasound and coronary angiography in 1155 lesions. Circulation. 1995 Apr 01;
5. Ahn SH, Prince EA, Dubel GJ. Basic neuroangiography: review of technique and perioperative patient care. Semin Intervent Radiol. 2013;
6. Ali ZA, Karimi Galougahi K, Nazif T, Maehara A, Hardy MA, Cohen DJ, Ratner LE, Collins MB, Moses JW, Kirtane AJ, Stone GW, Karmpaliotis D, Leon MB. Imaging- and physiology-guided percutaneous coronary intervention without contrast administration in advanced renal failure: a feasibility, safety, and outcome study. Eur Heart J. 2016 Oct 21;
