Leucocite in urina: Ce boli ascund numarul crescut de leucocite, metode de preventie si tratament
Leucocitele sunt celule albe ale organismului, fiind produse in maduva osoasa si sunt prezente in sange si in alte tesuturi ale corpului. Leucocitele joaca un rol crucial in protectia organismului impotriva infectiilor si in raspunsul imun. Functiile principale ale leucocitelor sunt:
Protectia impotriva infectiilor: Leucocitele sunt responsabile pentru recunoasterea si eliminarea microorganismelor patogene, cum ar fi bacteriile, virusurile, fungi sau parazitii. Ele pot inghiti si distruge aceste agenti patogeni sau pot elibera substante chimice (cum ar fi anticorpii) pentru a neutraliza si distruge invadatorii. Raspuns inflamator: Leucocitele sunt implicate in declansarea si mentinerea procesului inflamator, care este un mecanism de aparare al organismului impotriva infectiilor si a leziunilor. Ele se deplaseaza catre zonele inflamate si secreaza substante chimice pentru a atrage si activa alte celule ale sistemului imunitar.
Imunitate adaptativa: Un subset de leucocite, numite limfocite, sunt implicate in imunitatea adaptativa. Acestea includ limfocitele B, care produc anticorpi specifici impotriva unor agenti patogeni, si limfocitele T, care joaca un rol in recunoasterea si distrugerea celulelor infectate. Numarul de leucocite din sange poate varia si poate fi influentat de diferite conditii medicale, cum ar fi infectiile, inflamatiile, stresul sau medicamentele. Analiza sangelui poate determina numarul total de leucocite, precum si distributia lor in diferite tipuri de leucocite (leucocite granulocitare, limfocite, monocite etc.), ceea ce poate oferi informatii importante in diagnosticul si evaluarea afectiunilor medicale. Diferenta principala intre valorile leucocitelor in urina si cele masurate in sange consta in localizarea si semnificatia lor in cadrul diagnosticului medical.
Ce se intampla cand leucocitele ajung in urina
Leucocite in urina: Analiza urinei poate detecta prezenta leucocitelor in urina si poate oferi informatii despre infectii sau inflamatii la nivelul tractului urinar. Leucocitele in urina pot fi semnul unei infectii urinare, cum ar fi cistita sau pielonefrita. De asemenea, pot indica prezenta unei inflamatii in tractul urinar sau in rinichi. Cu toate acestea, numarul de leucocite in urina nu ofera detalii specifice despre tipul exact de celule albe din sange sau despre alte componentele sangelui. Un numar mare de leucocite prezente in urina este cunoscuta sub denumirea de leucociturie.
Leucocite in sange: Analiza sangelui poate furniza informatii despre numarul total de leucocite din sange si despre distributia acestora in diferite tipuri de celule albe. Aceasta include neutrofile, limfocite, monocite, bazofile si eosinofile. Evaluarea leucocitelor din sange poate ajuta la diagnosticul si monitorizarea unor afectiuni precum infectiile bacteriene, infectiile virale, boli ale sistemului imunitar, afectiuni inflamatorii sau tulburari ale sangelui.
Prin urmare, valorile leucocitelor in urina si cele masurate in sange furnizeaza informatii diferite si sunt evaluate in contexte clinice diferite. Pentru a diagnostica corect o afectiune, medicul va lua in considerare rezultatele analizelor urinare si de sange in asociere cu simptomele, istoricul medical si alte investigatii suplimentare.
De ce apar valori ridicate ale leucocitelor in urina
Prezenta leucocitelor (celulele albe din sange) in urina poate indica o infectie sau o inflamatie in tractul urinar. Aceasta poate fi o reactie normala a sistemului imunitar la o infectie sau la o iritare a tractului urinar. Leucocitele marite in urina pot fi rezultatul urmatoarelor conditii sau afectiuni:
Infectii urinare: Infectiile urinare sunt cauze comune ale leucocitelor crescute in urina. Infectia poate afecta orice parte a tractului urinar, inclusiv vezica urinara (cistita), uretra (uretrita) sau rinichii (pielonefrita). Infectiile urinare pot fi cauzate de bacterii, fungii sau virusuri. Cistita interstitiala: Cistita interstitiala este o afectiune cronica a vezicii urinare care provoaca inflamatie si durere. Prezenta leucocitelor in urina poate fi un semn al inflamatiei vezicii urinare asociate cu aceasta afectiune.
Uretrita: Uretrita este inflamatia uretrei, conducta prin care urineaza, si poate fi cauzata de o infectie bacteriana sau virala.
Pielonefrita: Pielonefrita este o infectie a rinichilor si poate provoca leucocite crescute in urina. Aceasta poate fi o afectiune grava si necesita tratament adecvat.
Litiaza urinara: Prezenta calculilor urinari (pietre la rinichi) poate provoca iritatii si inflamatii in tractul urinar, ceea ce poate duce la cresterea numarului de leucocite in urina.
Alte afectiuni: Leucocitele crescute in urina pot fi observate si in alte afectiuni, cum ar fi sindromul nefrotic, glomerulonefrita, boala lupus eritematos sistemic sau alte afectiuni renale.
Traumatisme sau interventii chirurgicale in tractul urinar: Leucocituria poate aparea ca urmare a unui traumatism in tractul urinar sau in urma unor interventii chirurgicale urologice.
Leucocitele marite in urina pot cauza simptome?
In unele cazuri, leucocitele crescute in urina pot fi asociate cu simptome, in timp ce in alte situatii pot fi prezente fara ca pacientul sa resimta vreo manifestare clinica. Simptomele pot varia in functie de cauza subiacenta a leucocituriei si pot include:
Urgenta crescuta de a urina
Senzatie de arsura sau durere la urinare
Urinare frecventa si in cantitati mici
Tulburari ale urinarii, cum ar fi dificultatea de a incepe sau a opri urinarea
Urina tulbure sau cu miros neplacut
Durere sau disconfort in zona vezicii urinare sau a pelvisului inferior
Inflamatie sau alte afectiuni ale tractului urinar: Leucocitele crescute in urina pot fi rezultatul unei inflamatii in tractul urinar, cum ar fi in cazul cistitei interstitiale sau a altor afectiuni inflamatorii. Simptomele pot include durere pelvina cronica, disconfort la nivelul vezicii urinare si nevoia frecventa de a urina. Este important de mentionat ca uneori leucocituria poate fi asimptomatica, adica nu produce simptome evidente si este detectata doar in urma analizelor de urina de rutina sau a unui examen medical de control.
Leucocite marite in urina - cum se trateaza
Tratamentul pentru leucocite crescute in urina depinde de cauza subiacenta a acestei afectiuni. In general, este important sa identifici si sa tratezi cauza principala a leucocituriei pentru a rezolva problema. In cazul unei infectii urinare, tratamentul se bazeaza de obicei pe administrarea de antibiotice pentru a combate bacteriile responsabile. Medicul va selecta un antibiotic adecvat in functie de tipul de bacterii identificate si de sensibilitatea acestora la antibiotice. Este important sa urmezi cu atentie schema de tratament prescrisa de medic si sa finalizezi intreaga durata a tratamentului pentru a preveni recidiva infectiei.
Daca sunt prezente alte infectii, cum ar fi uretrita sau cistita interstitiala, tratamentul poate include antibiotice specifice sau alte medicamente, in functie de cauza identificata si de recomandarile medicului. In situatiile in care calculii urinari sunt cauza leucocituriei, tratamentul poate implica administrarea de analgezice pentru controlul durerii, hidratarea adecvata si, in anumite cazuri, poate fi necesara interventia chirurgicala pentru a elimina pietrele.
Daca leucocituria este cauzata de afectiuni precum cistita interstitiala sau alte afectiuni renale, tratamentul poate varia in functie de caracteristicile specifice ale fiecarei afectiuni. Acesta poate include administrarea de medicamente antiinflamatorii, tratamentul simptomatic pentru gestionarea durerii si alte masuri specifice recomandate de medic.
Este important sa se consulte medicul pentru o evaluare adecvata si pentru a primi un plan de tratament personalizat in functie de cauza leucocituriei. Nu incepeti sau nu intrerupeti niciun tratament fara a discuta cu medicul. De asemenea, este esential sa respectati recomandarile medicului pentru a monitoriza starea si pentru a efectua analize de urina de control pentru a evalua eficacitatea tratamentului.
Ce este flutterul atrial si cum este el influentat de leucocite?
Literatura de specialitate subliniaza faptul ca o treime din persoanele care au flutter atrial au si tulburari de fibrilatie atriala. Medicii considera flutterul ca fiind aritmia cardiaca cea mai periculoasa. Flutterul, fiind o tulburare de conducere si de ritm, poate cauza un infarct miocardic. Este deosebit de important ca persoanele care manifesta semne ce pot indica o fibrilatie sau flutter sa se prezinte la medic in cel mai scurt timp. La domiciliu, monitorizarea pulsului si a batailor neregulate ale inimii este si aceasta masura importanta. Pentru a diagnostica flutterul atrial, medicul va verifica ritmul cardiac prin intermediul investigatiilor care pot include:
Electrocardiografie - Aceasta masoara activitatea electrica din inima prin intermediul unor electrozi care sunt conectati la un dispozitiv care inregistreaza ritmul cardiac.
Monitorizarea Holter – Implica purtarea unui aparat portabil, cu scopul de a se monitoriza ritmul cardiac pe parcursul mai multor ore sau chiar zile.
Poate fi utila si ecografia Doppler. Cu ajutorul electrocardiogramei se poate identifica modul in care inima functioneaza, locul, tipul si intensitatea artimiei, astfel se pot observa si alte patologii cardiace nedescoperite, precum si eventualele manifestari ce indica tulburari electrolitice.
Cu toate acestea, electrocardiograma are si limitarile sale, intrucat flutterul poate sa nu fie prezent in momentul evaluarii. Sunt situatii in care EKG se prezinta normal, iar pacientul sa sufere de flutter atrial, tocmai deoarece flutterul nu apare constant. Mai departe, se apeleaza la montarea dispozitivului holter, prin intermediul caruia se evalueaza inima pe parcursul mai multor ore/zile, iar astfel eventualele anomalii pot fi detectate. Scopul tratamentului este de a controla ritmul cardiac, de a preveni accidentul vascular cerebral si de a mentine un ritm cardiac normal. Pentru a controla ritmul cardiac, vi se poate administra un medicament care poate incetini ritmul cardiac. Pentru a preveni accidentul vascular cerebral, medicul va poate prescrie un anticoagulant pentru a se preveni formarea unui cheag de sange in inima. Acest cheag se poate rupe si poate calatori in creier. Controlul ritmului inimii implica fie medicamente, ablatie cardiaca sau cardioversie electrica.
BIBLIOGRAFIE:
Keratosis pilaris. American Osteopathic College of Dermatology. http://www.aocd.org/skin/dermatologic_diseases/keratosis_pilaris.html. Accessed Oct. 2, 2020;
Keratosis pilaris. Merck Manual Professional Version. https://www.merckmanuals.com/professional/dermatologic-disorders/cornification-disorders/keratosis;
