Maselarita: O planta otravitoare cu beneficii pentru organism. La ce trebuie sa fim atenti
Maselarita este o specie originara din Asia si sudul Europei. Aceasta creste si se dezvolta in Europa dar si in nordul sudul Americii. In Romania poate fi intalnita pe marginea drumurilor, pe langa garduri, pe locuri necultivate in zona de campie, dar si in cea subalpina. Planta medicinala maselarita poate fi utilizata numai cu recomandarea medicului. Preparatele din aceasta planta au proprietati puternice sedative, antinevralgice, antispastice si hipnotice, fiind recomandate in tratarea simptomelor de agitatie, bolilor de nervi, reumatismului, guta, nevralgii faciale, ulcerului si durerilor de urechi.
O modalitate eficienta de a trata paradontoza prin intermediul unui remediu natural ar fi o gargara cu decoct din frunze de maselarita, realizata zilnic timp de o saptamana. Deoarece aceasta planta este toxica, decoctul nu trebuie inghitit, iar cura poate fi repetata dupa 6 luni. Datorita continutului de alcaloizi, maselarita este inclusa in diferite produse farmaceutice ca antispastic in tratarea afectiunilor musculare, hipersecretiei digestive, bronsitei, astmului, excitatiilor motorii maniacale si pentru boala Parkinson.
Caracteristici generale ale maselaritei
Este o planta erbacee, cu miros neplacut care are radacina pivotanta, cu putine ramificatii. Tulpina apare in al doilea an de vegetatie si ajunge pana la inaltimea de 80-100 cm. Maselarita are frunze bazale lungi de 5-10 cm lungime si frunzele alungite, paroase pe nervuri. Florile sunt sesile, grupate in varful tulpinii sau ramurilor. Corola este galben murdar iar florile infloresc in perioada iunie-august. Fructul este o capsula cu numeroase seminte, aproape negre.
Pentru industria farmaceutica se recolteaza frunzele, toata partea aeriana sau semintele. Frunzele se recolteaza la inceputul infloririi si se usuca in poduri bine aerisite. Radacinile se folosesc in industria farmaceutica la prepararea unor medicamente folosite pentru sistemul nervos. Radacinile se scot din pamant toamna si se usuca in loc racoros. Aceasta planta medicinala contine un complex de alcaloizi tropanici in proportie de 0,05-0,3%, reprezentati in principal de hiosciamina, atropina si scopolamina sau hioscina. Semintele au un continut mai bogat in glicozide flavonolice si mici cantitati de amine volatile.
Proprietati terapeutice
Maselarita are o actiune sedativa, hipnotica, midriatica, antispasmodica, anodina si antiinflamatoare. Alcaloizii continuti au efect asupra sistemului nervos parasimpatic. Aceasta actiune este similara matragunei, insa cu un efect ceva mai scazut. Este important sa se faca distinctia intre actiunea produsului vegetal si actiunea alcaloizilor principali. Maselarita nu este folosita ca atare in terapeutica, ci doar sub forma alcaloizilor puri conditionati in diferite forme farmaceutice sau de extracte standardizate.
Aceasta planta are actiune sedativa asupra sistemului nervos central, actiune ce se datoreaza in special cantitatii mari de hioscina. Continutul bogat in scopolamina determina un efect deprimant central, usor hipnotic si narcotic.Actiunile sedative si antispasmodice sunt apreciate in tratamentul maladiei Parkinson, pentru ca pot reduce tremurul si rigiditatea in faza de inceput a afectiunii, in starea de delir, stari de excitatie motorie si in medicatia preanestezica.
Scopolamina, un compus ce se regaseste in aceasta planta, are un efect de electie prin prevenirea si combaterea raului de miscare. Acest efect se obtine datorita unui mecanism care inhiba actiunea centrilor vestibulari dar si actiunea anticolinergica. In aceasta situatie se foloseste scopolamina, administrata transdermic si are un efect de lunga durata, comparativ cu administrarea orala unde actiunea se pastreaza pentru doar 4-6 ore.
Cum se poate utiliza planta, in ce conditii de siguranta
Intern
Maselarita este utilizata in fitomedicina ca sedativ in afectiunile nervoase, epilepsie, maladia Parkinson, nevroze, nevrite, nevralgia de trigemen, tuse nervoasa, alienare mentala, convulsii, pentru spasmele tractului urinar, dar in special pentru durerile datorate litiazei renale. De asemenea, poate fi utilizata pentru crampe abdominale, astm bronsic, bronsite si reumatism. Reduce secretiile mucoase, salivarea si alte sucuri digestive si dilata in mod evident pupilele.
Componentul activ din aceasta planta este hioscina ce se utilizeaza deseori ca substitut pentru opium iar mod obisnuit se foloseste ca anestezic preoperativ si pentru raul de miscare.
Extern
Se foloseste pentru ranile provocate de muscatura de sarpe. Din aceasta planta se face un decoct din frunze uscate si apa calda care se dovedeste a fi foarte eficient. Pentru nevralgie, sciatica, reumatism si pentru reducerea durerilor se fac frictiuni cu extract uleios de maselarita. Aceasta planta medicinala se utilizeaza sub diverse forme, astfel:
Decoct
Se adauga 2 lingurite de planta la 100 ml de apa, se lasa la fiert cateva minute apoi se da deoparte. Dupa ce se raceste se amesteca cu ulei si se fac spalaturi locale.
Extract uleios
10 g frunze uscate se umezesc cu 10 g de alcool si 3 g de amoniac. Se amesteca bine si se lasa o zi la temperatura camerei. Apoi se adauga 80 ml ulei de floarea soarelui si se fierbe timp de 3 ore pe baie de apa, agitandu-se pana cand se evapora alcoolul si amoniacul. In final, se decanteaza lichidul si se adauga 3 picaturi de ulei volatil de levantica la 10 ml ulei pentru parfumarea preparatului.
Extract uscat
Se obtine din frunzele uscate si se administreaza 15-60mg de trei ori pe zi.
Extract fluid
Se obtine din frunze maruntite fierte in apa si se administreaza 0,2-0,5 ml de trei ori pe zi.
Tinctura
Tinctura contine un raport de 1:10 in alcool 70% si se administreaza 2-5 ml de trei ori pe zi.
Bromhidrat de scopolamina
Pentru aceasta solutie injectabila cu 0,3; 0,4 se foloseste 1 mg substanta activa.
Supradozarea determina halucinatii, dificultati motorii, confuzie, narcoza, delir, coma si chiar moartea. Utilizarea pe termen lung determina aparitia amneziei. 1 mg de hiosciamina reduce capacitatea de memorare la persoanele tinere. Utilizarea acestui produs determina la aproximativ 30% din pacienti o senzatie de uscare a gurii, iar la 15% somnolenta. Uneori pot sa apara si tulburari de acomodare vizuala, midriaza sau imagini neclare.
Nu se recomanda utilizarea preparatelor cu maselarita in aritmia tahicardica, femeilor insarcinate sau care alapteaza si in caz de glaucom. De asemenea, nu este indicata administrarea acestor preparate persoanelor varstnice care sufera de ateroscleroza sau copiilor mai mici de 10 ani. Planta este toxica in intregime de aceea se culege cu mare grija si se spala bine mainile cu sapun dupa recoltare, pentru evitarea aparitiei complicatiilor.
Cretisoara, o planta inrudita cu maselarita. Cum se poate folosi si ce trebuie sa stim
Otetul medicinal de cretisoara
Acesta este folosit pentru tratarea ciupiturilor de insecte. Se obtine prin amestecarea otetului de vin 100 ml cu o lingura cretisoara macinata. Se lasa la macerat pentru 10 zile dupa care se filtreaza si se poate folosi.
Uleiul terapeutic de cretisoara
Uleiul este recomandat pentru tratarea sangerarilor si a ranilor deschise. Se obtine prin amestecarea a 100 ml de masline cu 2 linguri de cretisoara bine uscata. Preparatul se pune la bain marie pentru 30 de minute, se lasa la racit, se filtreaza si se depoziteaza in recipiente speciale.
Maceratul la rece de cretisoara
Maceratul se prepara dintr-o lingura cu planta adaugata la 250 ml de apa. Preparatul se lasa timp de 6-8 ore la temperatura camerei, apoi se strecoara si se bea pe stomacul gol. Se administreaza 3 cani cu macerat pe zi, cu o jumatate de ora inainte de mese. Acest preparat se foloseste si extern, pentru mentinerea sanatatii mucoasei vaginale.
Asadar, se fac spalaturi locale cu maceratul sau cu infuzia de planta. Pentru reducerea riscului de sangerare se fac tamponari locale sau se aplica sub forma de comprese. In cazul administrarii indelungate la fiecare 6 saptamani se face o pauza de 10 zile.
De retinut! Tinctura si vinul terapeutic nu trebuie folosite de persoanele care sufera de hepatita iar aceasta planta nu este recomandata sub nici o forma persoanelor care au ciroza hepatica si femeilor insarcinate.
Lucruri mai putin cunoscute despre cretisoara
