Oreion: simptome, prevenire si gestionarea complicatiilor acestei boli
Oreion este o infectie virala comuna din copilarie, caracterizata prin umflarea glandei parotide ( (glandele care produc saliva). Este contagios in zilele anterioare aparitiei simptomelor pana la cateva zile dupa disparitia simptomelor. Perioada de incubatie este de aproximativ 18 zile si un singur atac ofera imunitate pe tot parcursul vietii. Tratamentul pentru ameliorarea simptomelor este disponibil pe scara larga, desi pot aparea complicatii rare, grave, cum ar fi o infectie a creierului, orhita, surditate si pancreatita. Vaccinarea impotriva oreionului a dus la o scadere semnificativa a cazurilor. Desi oreionul poate afecta adultii, copiii cu varste cuprinse intre cinci si 15 ani sunt cei mai vulnerabili.
Cauze si factori de risc pentru oreion
Oreionul este cauzat de virusul care apartine unei familii de virusi cunoscuti sub numele de paramyxovirusuri. Aceste virusuri sunt o sursa comuna de infectie, in special la copii. Cand obtineti oreion, virusul se deplaseaza din tractul respirator (nasul, gura si gatul) in glandele parotide (glande producatoare de saliva gasite de o parte si de alta a fetei), unde incepe sa se reproduca. Acest lucru face ca glandele sa se umfle. Virusul poate intra, de asemenea, in lichidul cefalorahidian, care este fluidul care inconjoara si va protejeaza creierul si coloana vertebrala. De asemenea, se poate raspandi in alte parti ale corpului, cum ar fi creierul, pancreasul, testicule si ovare. Oreionul se raspandeste pe calea aeriana:
O persoana infectata care tuseste sau stranuta si elibereaza picaturi minuscule de saliva contaminata, care poate fi apoi respirata de o alta persoana sanatoasa.
O persoana infectata care isi atinge nasul sau gura, apoi transfera virusul pe un obiect, cum ar fi un maner de usa sau o suprafata de lucru; daca altcineva atinge obiectul la scurt timp dupa aceea, se poate transfera virusul in tractul respirator al persoanei sanatoase.
Partajarea ustensilelor, cum ar fi pahare, tacamuri cu o persoana infectata.
Cei care au oreion transmit trebuie sa evite iesirile in societate timp de cinci zile dupa ce simptomele se dezvolta pentru prima data, deoarece riscul de a transmite virusul este foare mare, chiar si daca indivizii nu prezinta simptome.
Asadar, virusul oreionului (paramyxovirus) este raspandit prin tuse, stranut si prin saliva unei persoane infectate. De asemenea, se poate raspandi prin contactul cu obiectele si suprafetele contaminate. Simptomele oreionului se dezvolta de obicei intre 14 si 25 de zile dupa ce individul s-a infectat cu virusul oreionului (aceasta intarziere este cunoscuta sub numele de perioada de incubatie). Perioada medie de incubatie este de aproximativ 17 zile. Umflarea glandelor parotide este cel mai frecvent simptom al oreionului. Glandele parotide sunt o pereche de glande responsabile de producerea salivei. Sunt situate in ambele parti ale fetei, chiar sub urechi.
Ambele glande sunt de obicei afectate de umflare, desi o singura glanda poate fi afectata. Umflarea poate provoca durere, tandrete si dificultati la inghitire. Simptomele mai generale se dezvolta adesea cu cateva zile inainte ca glandele parotide sa se umfle. Acestea pot include:
Durere de cap
Dureri articulare
Stare generala alterata
Gura uscata
Dureri abdominale usoare
Oboseala
Pierderea poftei de mancare
Temperatura corporala ridicata (peste 38ºC sau mai mare)
Durere faciala
Dureri de gat
Glande parotide umflate in gat, temple sau maxilar
Dificultati la mestecat si inghitire.
In aproximativ unul din trei cazuri, oreionul nu provoaca simptome vizibile.
Complicatii ale bolii
Desi rare, complicatiile oreionului sunt posibile, mai ales daca nu sunt diagnosticate si tratate din timp. Inflamatia cauzata de oreion se poate raspandi in alte zone ale corpului. Posibile complicatii ale oreionului pot include:
Pancreatita cu dureri abdominale, greata si varsaturi.
Insuficienta sau pierderea auzului, care poate fi permanenta, intr-una sau ambele urechi este o complicatie foarte rara.
Mastita – inflamatie a sanului
Orhita – inflamatie a testiculelor.
Ooforita – inflamatie ovara.
Meningita – inflamatia membranelor numite „meninge” care inconjoara creierul si maduva spinarii.
Encefalita – inflamatie a creierului.
Miocardita – inflamatie musculara cardiaca.
Hepatita - inflamatie hepatica.
Tiroidita – inflamatie tiroidiana.
Avort in primul trimestru de sarcina
O persoana din trei care are oreion nu are simptome si nu isi da seama ca are virusul, dar acesti indivizi sunt contagiosi si pot infecta multe alte persoane. O persoana sanatoasa fara simptome care raspandeste o boala infectioasa este numita „purtator”'.
Daca aveti grija de cineva cu oreion, asigurati-va ca practicati o igiena stricta. De exemplu:
Spalati-va frecvent pe maini, in special inainte de a manipula, pregati mancare si dupa ce folositi toaleta sau schimbati scutece.
Nu impartasiti tacamurile si ustensilele cu alte persoane.
Incurajati bolnavul sa tuseasca sau sa stranute intr-un servetel de hartie, care se va arunca dupa fiecare utilizare.
Oricine nu a fost imunizat are un risc ridicat de a avea oreion, in special daca calatoreste in tari in care programele de imunizare nu sunt raspandite.
Diagnostic
Metodele utilizate pentru diagnosticarea oreionului pot include:
istoric medical, inclusiv starea de imunizare
examen fizic
istoricul calatoriilor
test de sange
Tratament pentru oreion
Nu exista un tratament medical specific pentru oreion, deoarece infectia este una virala. Antibioticele nu functioneaza, deoarece boala este virala. Tratamentul isi propune sa usureze simptomele si sa reduca riscul de complicatii. Optiunile pot include:
Repaus la pat
Multe lichide
Paracetamol pentru a reduce durerea si febra
Comprese reci tinute pe glandele parotide umflate
Alimente moi si usor de inghitit, cum ar fi supa, terci sau piureuri
Izolarea, pentru a reduce riscul de raspandire a bolii.
O persoana care are oreion fara complicatii se va simti mai bine in apoximativ doua saptamani. Consultati medicul daca persoana bolnava:
se plange de durere oriunde altundeva decat la nivelul fetei, deoarece acesta poate fi un semn de inflamatie intr-un alt organ
are febra mare
prezinta o stare alterata de sanatate
In urma unui diagnostic de oreion, medicii prescriu de obicei medicamente pentru ameliorarea simptomelor sale. Paracetamolul ajuta la reducerea febrei si la ameliorarea durerii. Pentru copiii mici, evitati aspirina din cauza riscului de a contracta sindromul Reye, o problema a creierului care se poate dezvolta la copiii care iau aspirina pentru a trata anumite infectii virale, inclusiv oreionul.
Se pot administra comprese calde sau reci pentru ameliorarea durerii si umflarea glandelor parotide. Compresele reci pot ajuta si la reducerea durerii si umflarea testiculelor. Evitati alimentele care stimuleaza glandele parotide (stimuland glandele se provoaca durere) cum ar fi sucurile de fructe si bauturile acre. Singura modalitate de prevenire a oreionului este administrarea vaccinului ROR (Rubeola, Oreion, Rujeola).
Care sunt cauzele care duc la aparitia conjunctivitei?
Cauzele conjunctivitei vom observa ca determina practic si tipologia lor in functie de factorul de infectie/perturbator. Asadar avem conjunctivita bacteriana care reprezinta 40 % din patologia infecto-inflamatorie oculara. conjunctivita alergica si conjunctivita virala. In cazul conjunctivitei bacteriene agentii microbieni implicati pot fi variati, provenind fie din flora saprofita a conjunctivei si pleoapelor, fie din exterior, pe cale aeriana, prin contact direct cu maini sau obiecte contaminate, sau de la o infectie adiacenta clinic inaparenta. Obiectiv, acest tip de afectiune se caracterizeaza prin ochi rosu care poate fi asociat cu edemul (umflarea) pleoapelor, secretie conjunctivala mucoasa sau purulenta, lipirea pleoapelor dimineata, la trezire. Vederea nu este afectata.
Tratamentul conjunctivitelor bacteriene se face cu antibiotic care se administreaza local sub forma de colir sau unguent oftalmic in sacul conjunctival inferior. In cele mai multe cazuri de conjunctivita la adulti sau copii, tratamentul este initiat fara examenul secretiei conjunctivale. Daca oftalmologul doreste sa se efectueze cultura, se initiaza tratamentul antibiotic si ulterior se modifica, daca e necesar, in functie de rezultatul antibiogramei. Nu se va aplica pansament pe ochiul cu secretie, acesta putand duce la agravarea bolii prin stagnarea si dezvoltarea germenilor ca intr-un mediu de cultura.
Pe de alta parte, conjunctivita virala este determinata de obicei de adenovirus. Ea poate aparea in cadrul unei infectii respiratorii superioare, insotita de febra, dureri de cap, ganglioni preauriculari mariti. Calea de transmitere poate fi aeriana, prin particule respiratorii contaminate, prin contact direct mana - ochi, sau prin apa de piscina insuficient clorinata.
REFERINTE:
Preferred practice pattern: Conjunctivitis. San Francisco, Calif.: American Academy of Ophthalmology.
Care of the patient with conjunctivitis. St. Louis, Mo.: American Optometric Association.
Riordan-Eva P, et al., eds. Vaughan & Asbury's General Ophthalmology. 18th ed. New York, N.Y.: The McGraw-Hill Companies; 2011.
Rohren CH (expert opinion). Mayo Clinic, Rochester, Minn.
![[DEC] [SPRING] [TG] Transport Gratuit [Beres] [prag 50ron]](https://www.springfarma.com/media/spring_catalog/images/e/t/eticheta-tg_6.png)
