Radiodermita: efectele radiatiilor asupra pielii si ingrijirea adecvata
Radiodermatita, cunoscuta si sub denumirea de dermatita de radiatie, este o afectiune a pielii cauzata de expunerea la radiatii ionizante. Aceasta radiatie poate proveni din diferite surse, cum ar fi radioterapia utilizata in tratamentul cancerului sau radiatiilor nucleare in accidente sau dezastre. Radiodermatita apare atunci cand celulele pielii sunt deteriorate de radiatii. Simptomele pot varia in functie de doza de radiatie primita si de sensibilitatea individuala a persoanei. Cele mai frecvente simptome includ roseata, inflamatia, mancarimea, scalarea si sensibilitatea pielii. In cazuri mai severe, se pot forma blistere, ulcere sau rani deschise.
Tratamentul se bazeaza pe ameliorarea simptomelor si promovarea vindecarii pielii. Aceasta poate include utilizarea cremelor sau a unguentelor topice pentru a ameliora mancarimea si iritatia, precum si masuri de ingrijire a pielii, cum ar fi mentinerea pielii curate si uscate, evitarea expunerii la soare. In cazuri mai severe, pot fi necesare tratamente mai intense, cum ar fi pansamente speciale sau oxigenoterapie. Daca aveti simptome de radiodermatita sau ati fost expus la radiatii ionizante, este important sa solicitati asistenta medicala pentru a primi un diagnostic adecvat si un plan de tratament specific. Un dermatolog va poate evalua situatia si va poate oferi ingrijirile necesare.
Radiodermita - ce efecte au radiatiile asupra pielii
Radiatiile ionizante, cum ar fi radioterapia, pot avea diverse efecte asupra pielii. Acestea pot varia in functie de factori precum doza de radiatie, tipul de radiatie, durata expunerii si sensibilitatea individuala. Unele dintre cele mai frecvente efecte sunt:
Roseata (eritem): Este unul dintre primele semne de radiodermatita. Pielea poate deveni roz sau rosie din cauza dilatarii vaselor de sange.
Inflamatie: Radiatia poate provoca inflamatii la nivelul pielii, ceea ce duce la o crestere a volumului de celule si tesuturi. Acest lucru se poate manifesta ca umflare, caldura si durere in zona iradiata.
Mancarime (prurit): Pielea iradiata poate deveni extrem de pruriginoasa, provocand o dorinta intensa de a zgaria pielea. Acest lucru poate fi foarte incomod pentru pacient.
Uscarea pielii: Radiatia poate deteriora celulele pielii, ceea ce poate duce la decojirea ulterioara. In plus, pielea iradiata tinde sa devina uscata si deshidratata.
Blistere si ulceratii: in cazuri mai severe, in special cu doze mai mari de radiatii, se pot forma blistere pe piele. Aceste blistere se pot rupe si pot duce la ulcere sau rani deschise, crescand riscul de infectie.
Cel mai frecvent, dermatita indusa de radiatii este cauzata de radioterapie pentru malignitati subiacente. De asemenea, poate rezulta rar din expunerea la radiatii in timpul procedurilor interventionale, cum ar fi angiografia coronariana. Iradierea pielii duce la un model complex de leziuni directe ale tesuturilor care implica deteriorarea celulelor epidermei si a celor endoteliale din peretii vaselor de sange.
Care sunt caracteristicile clinice ale dermatitei produsa de radiatii
Dermatita de radiatie se manifesta in general in cateva zile pana la saptamani dupa inceperea radioterapiei. Debutul sau variaza in functie de intensitatea dozei de radiatie si de sensibilitatea normala a tesutului la indivizi. Se limiteaza la zonele pielii care au fost iradiate, iar schimbarile pielii sunt puternic demarcate. Dermatita indusa de radiatii poate fi clasificata ca acuta sau cronica.
Dermatita acuta de radiatie
Acest tip apare in termen de 90 de zile de la expunerea la radiatii. Pacientul poate avea modificari ale pielii, de la eritem slab (inrosire) si descuamare pana la necroza pielii (moartea celulelor pielii) si ulceratie, in functie de severitatea reactiei. Se disting 4 criterii pentru clasificarea radiodermitei acute:
Gradul 1 – Eritem slab sau descuamare.
Gradul 2 – Eritem moderat pana la rapid sau descuamare umeda, limitata la pliurile si cutele pielii. Umflare moderata.
Grad 3 – Descuamare confluenta si umeda mai mare de 1,5 cm diametru, care nu se limiteaza la pliurile pielii.
Gradul 4 – Necroza pielii sau ulceratii.
Dermatita cronica de radiatie
Debutul acesteia poate aparea de la 15 zile la 10 ani sau mai mult dupa inceputul radioterapiei. Este o extensie a procesului acut si implica modificari inflamatorii suplimentare ale pielii. Modificarile cronice induse de radiatii ale pielii sunt caracterizate de:
Disparitia structurilor foliculare (pori)
Cresterea colagenului si deteriorarea fibrelor elastice din derm
Fragilizarea stratului de suprafata a pielii
Telangiectasia (vasele de sange proeminente).
Cancerele secundare ale pielii pot rezulta, de asemenea, din expunerea repetata la radioterapie, cel mai frecvent carcinomul cu celule bazale.
Factorii de risc
Dermatita indusa de radiatii este mai probabil sa apara la pacientii cu anumiti factori de risc:
Alimentatie slaba
Boala preexistenta a pielii
Aplicarea cremelor de piele in zona expusa imediat inainte de tratament
Suprapunerea pliurilor pielii
Obezitate
Proceduri prelungite sau multiple care necesita expunere la radiatii
Doze totale de radiatii mai mari de 55 Gy sau doze individuale mari pe fractie (mai mari decat 3 – 4 Gy pe doza)
Terapia simultana cu cetuximab, la pacientii care primesc radiatii pentru malignitati la nivelul capului si gatului.
Anumite boli si sindroame cresc riscul de dermatita prin radiatii. Acestea includ:
Boli de tesut conjunctiv ( Lupus eritematos sistemic, scleroza sistemica sau boala mixta a tesutului conjunctiv )
Tulburari genetice care afecteaza ADN-ul epidermic, cum ar fi sindromul naevusului cu celule bazale
Sindroame de rupere cromozomiale, cum ar fi anemia Fanconi si sindromul Bloom
Ataxia telangiectasia
Anumite boli infectioase, in special virusul imunodeficientei umane (HIV)
Diabet zaharat
Deteriorarea celulara datorata unui medicament de radiosensibilizare precedent
Managementul general al afectiunii
Pacientii cu radiodermita necesita evaluare si monitorizare periodica. In cazul pacientilor care sunt nevoiti sa continue radioterapia, este important sa se verifice daca doza de radiatie si distributia sunt corecte. Se va lua in considerare chiar si intreruperea medicatiei concomitente care ar fi putut contribui la reactie. Pacientii pot spala pielea afectata cu un produs de curatare bland si fara sapun si o pot usca cu un prosop moale, curat inainte de fiecare sesiune de iradiere. Emolientii, hidratantii, gelurile, emulsiile si pansamentele aplicate dupa tratament pot reduce disconfortul. Corticosteroizii topici pot fi prescrisi pentru 2 pana la 4 saptamani, insa acest tratament nu este intotdeauna eficient. Pacientii care primesc radioterapie trebuie sfatuiti sa evite:
Expunerea la soare prin acoperirea zonei tratate cu imbracaminte de protectie sau SPF 50 + protectie solara cu spectru larg.
Iritanti topici ai pielii, cum ar fi parfumuri, deodorante si lotiuni pe baza de alcool
Zgarierea pielii in zona afectata.
Este important de mentionat ca aceste efecte sunt specifice radiatiilor ionizante si nu trebuie confundate cu alte tulburari ale pielii. In plus, este esential ca orice simptome ale radiodermatitei sa fie evaluate si tratate de catre profesionistii medicali specializati in oncologie radiologica sau dermatologie.
Ce trebuie facut daca suferi de eczema dishidrotica?
Ce trebuie retinut este faptul ca Dishidroza are o cauza genetica, studiile evidentiind ca bebelusii ai caror parinti au prezentat in copilarie alergii sunt cu 80% mai predispusi dezvoltarii eczemei dishidrotice. Insa, pe de alta parte, exista cateva remedii care pot imbunatati conditia bebelusului diagnosticat cu eczema dishidrotica. In primul rand este vorba de mentinerea unei igiene corecte. Acest fapt presupune sa se evite apa fierbinte atunci cand cel mic este imbaiat, temperatura ideala fiind de 37 grade Celsius si, totodata, sa se foloseasca produse, sapun, gel de dus sau sampon, adecvate pielii bebelusilor. De o reala importanta in ameliorarea eczema dishidrotice este hidratarea pielii bebelusilor si copiilor.
De asemenea, trebuie evitat ca cel mic sa intre in contact cu factorii agresivi de mediu cum sunt poluarea, fumatul adultilor din jur, acarienii, polenul, mucegaiul, dar si de parul animalelor de companie si alergenii alimentari, care pot amplifica simptomele eczema dishidrotica. In plus, Hainele copiilor trebuie sa fie din materiale naturale, evitandu-se lana, si trebuie spalate cu detergenti speciali hipoalergenici, evitandu-se balsamul la clatire. Pe de alta parte, medicii pediatri recomanda mentinerea unei temperaturi de 23-24 grade Celsius in casa, iar umiditatea de aproximativ 40-60%.
Bibliografie:
Wolff K, et al. Eczema/Dermatitis. In: Fitzpatrick's Color Atlas and Synopsis of Clinical Dermatology. 8th ed. New York, N.Y.: McGraw-Hill Education; 2017; https://www.accessmedicine.mhmedical.com. Accessed March 22, 2019;
Adams DR, et al. Acute palmoplantar eczema (dyshidrotic eczema). http://www.uptodate.com/contents/search. Accessed March 22, 2019;
Hand and foot dermatitis. Merck Manual Professional Version. https://www.merckmanuals.com/professional/dermatologic-disorders/dermatitis/hand-and-foot-dermatitis. Accessed March 22;
![[2025] [MAI] [SPRING] [Cadou] [Polygemma] alegere Fiorda coacaze / lamaie](https://www.springfarma.com/media/spring_catalog/images/_/e/_eticheta-cadou-rotund_1.png)
