Sarcoidoza: o afectiune rara a plamanilor si a altor organe
Sarcoidoza este o afectiune rara ce se manifesta in special la nivelul plamanilor, dar se extinde si spre alte organe. Este caracterizata prin inflamatie si formarea de granuloame (agregate de celule inflamatorii) in tesuturile afectate. Cauza exacta a sarcoidozei nu este cunoscuta, dar ceea ce se cunoaste este ca boala este declansata de o reactie imuna anormala a organismului in fata unui agent ”detectat” de organism ca fiind ”strain”. Diagnosticul de sarcoidoza se poate face prin examen fizic, teste de sange si radiografii pulmonare. In cazul in care este suspectata afectarea altor organe, pot fi necesare teste suplimentare, cum ar fi tomografia computerizata sau biopsia tesutului afectat.
Tratamentul sarcoidozei depinde de severitatea simptomelor si de cat de afectate sunt organele. In cazurile usoare, afectiunea poate trece fara tratament sau poate fi controlata cu ajutorul corticosteroizilor, de exesmplu. In cazurile severe, pot fi necesare medicamente imunosupresoare sau terapia cu radiatii. Este important sa urmati instructiunile medicului si sa va prezentati la controale regulate pentru a evalua evolutia afectiunii si pentru a ajusta tratamentul in consecinta.
Cauze ale sarcoidozei
Sistemul imunitar al organismului lupta in mod normal impotriva infectiilor prin eliberarea de celule albe din sange in sange pentru a izola si distruge germenii. Acest lucru duce la inflamarea (umflarea) tesuturilor corpului in acea zona. Se crede ca sarcoidoza apare deoarece organismul incepe sa atace propriile tesuturi si organe. Inflamatia rezultata determina apoi dezvoltarea granuloamelor in organe. Exista multe afectiuni similare, cum ar fi artrita reumatoida si lupusul, care sunt cauzate de reactii anormale ale organismului, care ataca propriile tesuturi. Acestea sunt cunoscute colectiv ca afectiuni autoimune. Nu se stie de ce sistemul imunitar se comporta astfel. Este posibil ca un factor de mediu sa declanseze afectiunea la persoanele care sunt deja sensibile genetic la ea. Conditia nu este infectioasa, prin urmare, nu poate fi transmisa de la o persoana la alta.
Simptome ale afectiunii
Este imposibil de prezis modul in care sarcoidoza va afecta o persoana, deoarece boala poate afecta orice organ, iar simptomele variaza foarte mult in functie de organele implicate. Majoritatea persoanelor cu sarcoidoza dezvolta brusc simptome, dar acestea dispar de obicei in cateva luni sau ani. Unii oameni nu au niciun simptom, iar sarcoidoza este diagnosticata dupa o radiografie efectuata dintr-un alt motiv. In anumite cazuri, simptomele se dezvolta treptat si se inrautatesc in timp, pana in punctul in care calitatea vietii pacientului este grav afectata. Sarcoidoza afecteaza cel mai adesea plamanii, pielea si ganglionii limfatici (glandele).
Simptome pulmonare
Plamanii sunt afectati la aproximativ 9 din 10 de persoane cu sarcoidoza. Acest lucru este cunoscut sub numele de sarcoidoza pulmonara. Principalele simptome sunt scurtarea respiratiei si o tuse uscata persistenta. Unele persoane cu sarcoidoza pulmonara experimenteaza durere si disconfort in piept, dar acest lucru este mai putin frecvent.
Simptome ale pielii
Pielea este, de asemenea, afectata la multe persoane cu sarcoidoza. Pot aparea umflaturi pe partea superioara a corpului. Acestea pot fi rosiatice-maro sau violet, in functie de culoarea pielii si de tipul de sarcoidoza pe care il aveti.
Alte simptome
Daca alte organe sunt afectate, puteti avea, de asemenea, unele dintre urmatoarele simptome:
Ganglioni umflati si sensibili
Oboseala
Articulatii dureroase
Ochi rosii sau iritati
Ritm cardiac anormal (aritmie)
Nas infundat
Dureri osoase
Diagnosticarea sarcoidozei
Pot fi efectuate o serie de teste diferite pentru a diagnostica sarcoidoza, in functie de organele care sunt afectate. Daca simptomele sugereaza ca aveti sarcoidoza pulmonara (sarcoidoza care afecteaza plamanii), este posibil sa faceti o radiografie toracica sau o scanare CT a plamanilor pentru a cauta semne ale afectiunii.
Diagnosticul sarcoidozei poate fi stabilit prin intermediul mai multor metode, incluzand:
Istoricul medical si examen fizic - medicul poate lua un istoric medical detaliat si poate efectua un examen fizic pentru a identifica simptomele sarcoidozei si pentru a stabili afectarea organelor.
Testele de sange - testele de sange pot fi folosite pentru a detecta nivelul de inflamatie in organism si pentru a evalua functia renala si hepatica.
Radiografiile pulmonare - radiografiile pot ajuta la detectarea prezentei granuloamelor in plamani si la evaluarea gradului de afectare pulmonara.
Tomografia computerizata (CT) - CT poate fi utilizata pentru a obtine imagini mai detaliate ale organelor afectate, cum ar fi plamanii, ficatul si splina.
Biopsia - Biopsia (prelevarea unei mostre de tesut) poate fi necesara pentru a confirma diagnosticul de sarcoidoza si pentru a exclude alte afectiuni similare.
Teste de functie pulmonara - Aceste teste pot ajuta la evaluarea capacitatii plamanilor de a functiona si de a efectua schimburi de gaze cu sangele.
Cum se trateaza sarcoidoza
Multi pacienti nu necesita tratament, intrucat afectiunea dispare in decurs de cateva luni sau chiar ani. In acest caz, modificarile simple ale stilului de viata si analgezicele fara prescriptie medicala (cum ar fi paracetamolul sau ibuprofenul) sunt adesea tot ceea ce este necesar pentru a controla simptomele manifestate prin durere.
Medicii vor monitoriza starea de sanatate pentru a verifica daca boala se imbunatateste sau se inrautateste fara tratament. Acest lucru se poate face cu raze X regulate, teste de respiratie si teste de sange.
Medicamente
Tratamentul este recomandat doar pacientilor care prezinta simptome respiratorii precum sufocare, tuse persistenta si, de asemenea, daca este afectat un organ vital (inima, ochii, sistemul nervos). Daca se recomanda tratamentul, se utilizeaza de obicei medicamente care ajuta la ameliorarea simptomelor si la prevenirea deteriorarii organelor afectate prin reducerea inflamatiei si prevenirea cicatricilor.
Corticosteroizii - Acești medicamente antiinflamatorii puternici, cum ar fi prednisonul, pot ajuta la reducerea inflamației și a formării granuloamelor. Acestea sunt de obicei prescrise pentru o perioadă de câteva luni. Cu toate acestea, corticosteroizii pot provoca efecte secundare, cum ar fi cresterea in greutate, umflarea picioarelor, precum si cresterea tensiunii arteriale. Prin urmare, se vor utiliza doar la indicatia medicului, atat timp cat acesta recomanda.
Alte tipuri de medicamente nu s-au dovedit a fi la fel de eficiente precum corticosteroizii. De asemenea, in afara de acestea, se pot prescrie alte medicamente, pentru pacientii care nu raspund favorabil la terapia cu corticosteroizi (de exemplu, metotrexat, hidroxiclorochina, pentoxifilina).
Pentru durerile de incheieturi se pot prescrie antiinflamatoare (ibuprofen, diclofenac, etc.). Doar o mica parte dintre pacienti are o forma grava care nu raspunde la tratamente. In aceste cazuri, apare, in general, o insuficienta respiratorie, pacientii necesitand administrarea de oxigen la domiciliu). In ceea ce priveste transplantul pulmonar, acesta s-a dovedit a fi de folos pacientilor care nu au raspuns la tratament.
