Sindromul Alagille: Cum recunosti boala, de ce apare, optiuni de tratament
Sindromul Alagille este o tulburare genetica care poate afecta multe parti diferite ale corpului, inclusiv ficatul, inima, ochii, fata, vasele de sange si rinichii. O persoana cu sindrom Alagille are mai putin decat numarul normal de canale biliare mici in interiorul ficatului. Canalele biliare transporta bila de la ficat la vezica biliara pentru depozitare si apoi spre prima parte a intestinului subtire, numit si duoden, pentru utilizare in digestie. Cu mai putine canale biliare mici, mai putina bila curge din ficat. Pe masura ce bila se acumuleaza in ficat, aceasta poate provoca leziuni hepatice.
Semne si simptome ale sindromului Alagille
Simptomele si severitatea sindromului Alagille pot varia foarte mult de la o persoana la alta, chiar si in randul membrilor aceleiasi familii. Unele persoane pot avea o forma usoara a tulburarii care poate trece practic neobservata, insa alte persoane pot avea o forma grava a tulburarii care poate provoca complicatii care pot pune viata in pericol. Sindromul Alagille poate fi asociat cu anomalii ale ficatului, inimii, ochilor, scheletului, rinichilor si altor sisteme de organe ale corpului. O constatare principala a sindromului Alagille este boala hepatica care devine adesea evidenta in primele trei luni de viata. Cu toate acestea, persoanele cu afectarea usoara a ficatului nu pot fi diagnosticate decat mai tarziu in viata. Boala hepatica in sindromul Alagille, daca este prezenta, poate varia in severitate de la icter sau colestaza usoara pana la boala hepatica severa, progresiva, care poate duce la insuficienta hepatica.
Aproximativ 90% dintre persoanele cu sindrom Alagille au un numar redus de canale biliare in ficat. Formarea bilei este una dintre functiile ficatului. Bila este un lichid care contine apa, anumite minerale care transporta o sarcina electrica (electroliti) si alte materiale, inclusiv saruri biliare, fosfolipide, colesterol si un pigment galben-portocaliu (bilirubina), care este un produs secundar al descompunerii naturale a hemoglobinei celulelor rosii din sange.
Sindromul Alagille este o tulburare genetica care poate afecta multe parti diferite ale corpului, inclusiv ficatul, inima, ochii, fata, vasele de sange si rinichii. O persoana cu sindrom Alagille are mai putin decat numarul normal de canale biliare mici in interiorul ficatului. Canalele biliare transporta bila de la ficat la vezica biliara pentru depozitare si apoi spre prima parte a intestinului subtire, numit si duoden, pentru utilizare in digestie. Cu mai putine canale biliare mici, mai putina bila curge din ficat. Pe masura ce bila se acumuleaza in ficat, aceasta poate provoca leziuni hepatice.
Semne si simptome ale sindromului Alagille
Simptomele si severitatea sindromului Alagille pot varia foarte mult de la o persoana la alta, chiar si in randul membrilor aceleiasi familii. Unele persoane pot avea o forma usoara a tulburarii care poate trece practic neobservata, insa alte persoane pot avea o forma grava a tulburarii care poate provoca complicatii care pot pune viata in pericol. Sindromul Alagille poate fi asociat cu anomalii ale ficatului, inimii, ochilor, scheletului, rinichilor si altor sisteme de organe ale corpului. O constatare principala a sindromului Alagille este boala hepatica care devine adesea evidenta in primele trei luni de viata. Cu toate acestea, persoanele cu afectarea usoara a ficatului nu pot fi diagnosticate decat mai tarziu in viata. Boala hepatica in sindromul Alagille, daca este prezenta, poate varia in severitate de la icter sau colestaza usoara pana la boala hepatica severa, progresiva, care poate duce la insuficienta hepatica.
Aproximativ 90% dintre persoanele cu sindrom Alagille au un numar redus de canale biliare in ficat. Formarea bilei este una dintre functiile ficatului. Bila este un lichid care contine apa, anumite minerale care transporta o sarcina electrica (electroliti) si alte materiale, inclusiv saruri biliare, fosfolipide, colesterol si un pigment galben-portocaliu (bilirubina), care este un produs secundar al descompunerii naturale a hemoglobinei celulelor rosii din sange.
Fluxul biliar indeplineste doua sarcini importante in organism: ajuta la digestia si absorbtia grasimilor dietetice, vitaminelor si altor nutrienti si ajuta la eliminarea excesului de colesterol, bilirubina, deseuri si toxine din organism. Prin urmare, o problema cu fluxul biliar duce adesea la malabsorbtia nutrientilor vitali si acumularea de materiale toxice in organism. Din cauza numarului redus de canale biliare, persoanele cu sindrom Alagille pot dezvolta icter si colestaza, de obicei, in primele patru luni de viata. Colestaza se refera la fluxul redus sau obstructionat al bilei din ficat si poate provoca ingalbenirea pielii si a ochilor, mancarime (prurit), scaune de culoare deschisa, urina inchisa, umflaturi grase chiar sub suprafata pielii, si un ficat anormal de marit (hepatomegalie) si / sau splina marita (splenomegalie).
Deoarece organismul nu poate absorbi in mod corespunzator grasimile si vitaminele solubile in grasimi (vitaminele A, D, e si K), copiii afectati pot prezenta, de asemenea, deficiente de crestere si esec de a prospera. Malabsorbtia nutrientilor vitali poate duce, de asemenea, la rahitism, o afectiune marcata de oase slabite (deficit de vitamina D), probleme de vedere (deficit de vitamina A), coordonare slaba si intarzieri de dezvoltare (deficit de vitamina e) si probleme de coagulare a sangelui (deficit de vitamina K). La aproximativ 15% dintre pacienti, boala hepatica progresiva duce la cicatrizarea ficatului (ciroza) si insuficienta hepatica.
Anomalii cardiace provocate de acest sindrom
Multe persoane cu sindrom Alagille au anomalii cardiace, care pot varia de la murmururi cardiace benigne la defecte structurale grave. Un murmur cardiac este un sunet suplimentar care se aude in timpul batailor inimii. Murmurul cardiac la copiii cu sindrom Alagille este de obicei cauzat de ingustarea vaselor de sange ale plamanilor (stenoza arterei pulmonare). Cea mai frecventa anomalie cardiaca este stenoza pulmonara periferica, in care unele dintre vasele de sange care transporta sange la plamani (arterele pulmonare) sunt ingustate (stenoza).
Unii copii cu sindrom Alagille pot avea defecte cardiace complexe, dintre care cel mai frecvent este Tetralogia Fallot. Aceasta consta dintr-o combinatie de patru defecte cardiace diferite: Defect septal ventricular, flux obstructionat de sange din ventriculul drept la plamani din cauza unei ingustari anormale a deschiderii dintre artera pulmonara si ventriculul drept al inimii (stenoza pulmonara), aorta deplasata care determina fluxul de sange in aorta atat din ventriculul drept, cat si din cel stang, si marirea anormala a ventriculului drept. Unele persoane cu sindrom Alagille pot avea anomalii oculare, trasaturi faciale distincte, inclusiv ochi larg distantati, o barbie ascutita, frunte larga si ochi mici. La persoanele in varsta si la adulti, barbia poate aparea mai mare si mai proeminenta. Anomaliile scheletice pot aparea la unele persoane cu sindrom Alagille, inclusiv o afectiune in care anumite oase ale coloanei vertebrale sunt in forma neregulata. Aceasta afectiune este adesea observata pe o radiografie, dar, de obicei, nu provoaca simptome sau probleme (asimptomatice).
Simptomele suplimentare pot aparea la unele persoane cu sindrom Alagille, inclusiv anomalii renale (renale), insuficienta pancreatica, anomalii vasculare, intarzieri usoare de dezvoltare si insuficienta cognitiva. Anomaliile renale pot fi mai raspandite la persoanele cu sindrom Alagille cauzate de mutatii ale genei NOTCH2 si includ rinichii anormal de mici, prezenta chisturilor pe rinichi si functia renala scazuta sau afectata. Persoanele cu sindrom Alagille pot dezvolta, de asemenea, anomalii ale anumitor vase de sange (anomalii vasculare), inclusiv cele din creier, ficat, plamani, inima si rinichi. Anomaliile vasculare din creier pot duce la sangerare in interiorul creierului (sangerare intracraniana) si accident vascular cerebral. Unele persoane cu sindromul Alagille au dezvoltat o afectiune cunoscuta sub numele de sindromul Moyamoya, o tulburare progresiva care se caracterizeaza prin ingustare (stenoza) si / sau inchidere (ocluzie) in interiorul craniului arterei carotide.
Optiuni de tratament pentru sindromul Alagille
Tratamentul pentru sindromul Alagille este simptomatic, deoarece nu exista niciun remediu pentru aceasta afectiune. Metodele de tratament pot include:
- Administrarea de vitamine A, D, E si K.
- Primirea nutrientilor dintr-un tub de hranire.
- Administrarea de medicamente pentru tratarea bolii hepatice.
- Administrarea de medicamente pentru a trata simptomele de mancarime (antihistaminice, colestiramina, naltrexona si rifampin) si utilizarea de hidratante sau lotiuni.
- Chirurgie pentru redirectionarea bilei intre ficat si tractul gastro-intestinal (diversiune biliara partiala).
- Interventie chirurgicala pentru a trata simptomele care afecteaza inima, vasele de sange si rinichii.
- Cazurile severe de sindrom Alagille cu boala hepatica sau insuficienta hepatica necesita un transplant de ficat.
Tratamentul sindromului Alagille este directionat catre simptomele specifice care sunt evidente la fiecare individ. Tratamentul poate necesita eforturile coordonate ale unei echipe de specialisti. Pediatrii, gastroenterologii, cardiologii, oftalmologii si alti profesionisti din domeniul sanatatii ar putea avea nevoie sa planifice sistematic si cuprinzator tratamentul copilului afectat. Tratamentul suplimentar cu vitamine si nutrienti este esential pentru persoanele cu malabsorbtie. Un astfel de tratament poate include restabilirea vitaminelor A, D, E si K. Copiilor mici li se poate administra formula cu trigliceride cu lant mediu, deoarece aceasta forma de grasime este mai bine absorbita de persoanele cu sindrom Alagille care au colestaza.
Ce este sindromul Bloom si ce puncte are in comun cu sindromul Alagille
Sindromul Bloom afecteaza multe sisteme diferite ale corpului si se caracterizeaza prin crestere lenta, sensibilitate la soare si un risc crescut de cancer. Simptomele includ statura scurta, eruptii cutanate sensibile la soare si un sistem imunitar care nu functioneaza corect. Unele persoane cu sindrom Bloom au dizabilitati de invatare, diabet de tip 2 si boala pulmonara obstructiva cronica (BPOC) si dezvolta cancer. Sindromul Bloom este cauzat de variante genetice ale genei BLM si este mostenit intr-un model autozomal recesiv. Diagnosticul se bazeaza pe simptome, un examen clinic si este confirmat de rezultatele testelor genetice. Patologia provoaca modificari de crestere, eruptii cutanate si infectii. In sindromul Bloom capacitatea celulei de a mentine integritatea ADN-ului este afectata. Aceasta instabilitate a ADN-ului este afisata la nivel de cromozom ca o crestere izbitoare a schimburilor dintre cromozomi, precum si cresteri ale decalajelor si rupturilor cromozomiale.
Boala se caracterizeaza prin dimensiuni neobisnuit de mici, sensibilitate la lumina soarelui, deficiente ale sistemului imunitar si un risc extraordinar de mare de a dezvolta cancer - de orice tip - incepand devreme in viata. Alte caracteristici clinice includ boli respiratorii cronice, infectii recurente ale urechii si diabet. De asemenea, barbatii sunt infertili, iar femeile intra prematur la menopauza. Exista mai putin de 200 de cazuri cunoscute de sindrom Bloom in intreaga lume. Durata de viata este limitata, iar din nefericire, varsta medie de deces este de 27 de ani. Cea mai frecventa cauza de deces este cancerul.
Bibliografie:
Ahn SH, Prince EA, Dubel GJ. Basic neuroangiography: review of technique and perioperative patient care. Semin Intervent Radiol. 2013;
Ali ZA, Karimi Galougahi K, Nazif T, Maehara A, Hardy MA, Cohen DJ, Ratner LE, Collins MB, Moses JW, Kirtane AJ, Stone GW, Karmpaliotis D, Leon MB. Imaging- and physiology-guided percutaneous coronary intervention without contrast administration in advanced renal failure: a feasibility, safety, and outcome study. Eur Heart J. 2016 Oct 21;
Parviz Y, Fall K, Stone GW, Maehara A, Ben-Yehuda O, Mintz GS, Ali ZA. Imaging and Physiology to Guide Venous Graft Interventions Without Contrast Administration in Advanced Renal Failure. J Invasive Cardiol. 2017 Nov;
Madhwal S, Rajagopal V, Bhatt DL, Bajzer CT, Whitlow P, Kapadia SR. Predictors of difficult carotid stenting as determined by aortic arch angiography. J Invasive Cardiol. 2008 May;
Tavakol M, Ashraf S, Brener SJ. Risks and complications of coronary angiography: a comprehensive review. Glob J Health Sci. 2012;
Cigarroa RG, Lange RA, Williams RH, Hillis LD. Dosing of contrast material to prevent contrast nephropathy in patients with renal disease. Am J Med. 1989 Jun;
Gurm HS, Dixon SR, Smith DE, Share D, Lalonde T, Greenbaum A, Moscucci M., BMC2 (Blue Cross Blue Shield of Michigan Cardiovascular Consortium) Registry. Renal function-based contrast dosing to define safe limits of radiographic contrast media in patients undergoing percutaneous coronary interventions. J Am Coll Cardiol. 2011 Aug 23;
