Sindromul Coffin-Siris: simptome si optiuni de tratament
Sindromul Coffin-Siris (CSS) este o tulburare genetica rara care poate fi evidenta la nastere (congenitala). Tulburarea poate fi caracterizata prin anomalii ale capului si ale zonei faciale (craniofaciale), rezultand un aspect facial grosier. Malformatiile cranio-faciale pot include un cap anormal de mic (microcefalie) sau un cap mare (macrocefalie); un nas larg cu o punte nazala joasa; o gura larga cu buze groase, proeminente; sprancene si gene groase sau cresterea excesiva a parului in locuri neobisnuite, cum ar fi spatele si par rar al scalpului.
In plus, sugarii si copiii afectati pot avea degetele scurte de la al cincilea deget si degetele de la picioare cu unghii subdezvoltate sau absente; alte malformatii ale degetelor de la maini si de la picioare si anomalii ale ochilor. Dificultati de hranire si infectii respiratorii frecvente in timpul copilariei, tonusul muscular diminuat (hipotonie), slabirea anormala (laxitate) a articulatiilor, varsta osoasa intarziata, intarzierile de dezvoltare, pierderea auzului si dizabilitatea intelectuala pot fi, de asemenea, prezente. Simptomele specifice si severitatea pot varia in randul persoanelor afectate. Tratamentul este directionat catre simptomele care sunt prezente la un individ cu CSS.
Cauze ale sindromului Coffin-Siris
Sindromul este pana in prezent cunoscut a fi cauzat de variante genetice patogene (mutatii) intr-una dintre urmatoarele gene: ARID1A, ARID1B, ARID2, SMARCA4, SMARCB1, SMARCE1, SMARCC2, DPF2, SOX4 SI SOX11. Cercetatorii cred ca CSS poate fi mostenit intr-un model autosomal dominant, dar cele mai multe cazuri par a fi rezultatul unei noi mutatii care nu este mostenita. CSS se caracterizeaza prin anomalii distinctive ale capului si ale regiunii faciale (craniofaciale) cu persoanele afectate adesea descrise ca avand caracteristici faciale grosiere care devin mai proeminente odata cu varsta. Persoanele afectate pot avea un cap neobisnuit de mic sau mare (micro sau macrocefalie); o gura larga cu buze pline, proeminente; un varf nazal larg; o punte nazala scazuta si o canelura verticala anormal de lunga intre nas si buza superioara.
Caracteristicile suplimentare pot include sprancene groase, gene lungi si cresterea excesiva generalizata a parului, cu exceptia parului scalpului, care tinde sa fie relativ rar. Persoanele cu CSS pot avea, de asemenea, anomalii scheletice caracteristice. De exemplu, anumite degete pot fi neobisnuit de scurte din cauza absentei sau subdezvoltarii oaselor de la capat (falangele terminale). Unghiile de la maini si picioare pot fi, de asemenea, subdezvoltate sau absente. Alte anomalii pot include dislocarea osului antebratului interior la cot, deformarea soldului. La inceputul vietii, sugarii cu CSS se confrunta de obicei cu dificultati de hranire, varsaturi, crestere lenta si crestere in greutate, care ar fi putut incepe in timp ce copilul era inca in uter (intarzierea cresterii intrauterine) si infectii respiratorii frecvente. In plus, sugarii si copiii afectati pot avea hipotonie, articulatii anormal de slabite, varsta osoasa intarziata (cu 2 pana la 3 ani in urma varstei cronologice) si dizabilitati intelectuale usoare pana la severe.
Copiii afectati pot avea, de asemenea, intarzieri de vorbire usoare pana la severe, in cazul in care limbajul expresiv este afectat mai sever decat limbajul receptiv, precum si intarzieri moderate pana la severe in abilitatile motorii. Rapoartele sugereaza ca, in medie, copiii afectati invata sa stea in picioare la 1 an, sa mearga la 2 ani si jumatate si sa vorbeasca la 2 ani. Persoanele afectate pot avea, de asemenea, anomalii oculare (oftalmologice). Aceasta poate include caderea pleoapei superioare, cataracta) si alinierea gresita a ochilor (strabism, cunoscut sub numele de "ochi lenes"). Pot aparea, de asemenea, anomalii gastrice sau o deschidere in diafragma care permite organelor abdominale sa impinga in sus in cavitatea toracica. Mai putin frecvent, persoanele afectate pot avea anomalii fizice suplimentare, cum ar fi o malformatie in care un strat osos sau subtire de tesut blocheaza trecerea dintre nas si gat, ceea ce duce la dificultati de respiratie. Unele persoane cu pot avea, de asemenea, anomalii ale inimii la nastere.
In plus, o anomalie a creierului cunoscuta sub numele de malformatii Dandy-Walker a fost raportata la unii copii. Aceasta afectiune se caracterizeaza prin malformatii chistice si expansiunea uneia dintre cavitatile din creier. Unele persoane cu CSS pot avea, de asemenea, o absenta partiala sau completa a benzii de fibre nervoase care se alatura celor doua emisfere ale creierului si mai putine pliuri in creier. Unele persoane afectate pot prezenta, de asemenea, pierderea auzului, convulsii si ticuri. Au fost raportate cazuri de cancer la ficat (hepatoblastom) la persoanele afectate, dar legatura dintre CSS si riscul tumoral necesita studii suplimentare.
Optiuni de tratament pentru sindromul Coffin-Siris
Tratamentul bolii este orientat spre caracteristicile specifice ale fiecarui individ. Un astfel de tratament poate necesita eforturile coordonate ale unei echipe de profesionisti din domeniul medical care ar putea avea nevoie sa planifice sistematic si cuprinzator tratamentul copilului afectat.Acesti profesionisti pot include pediatri; medici care se specializeaza in tulburari ale scheletului, articulatiilor, muschilor si tesuturilor conexe (ortopedici); medici care diagnosticheaza si trateaza anomaliile cardiace (cardiologi); medici care se specializeaza in anomalii digestive; fizioterapeuti si / sau alti profesionisti din domeniul sanatatii. Tratamentul poate include repararea chirurgicala a anumitor anomalii craniofaciale, scheletice, cardiace sau alte anomalii care pot fi prezente. Procedurile chirurgicale efectuate vor depinde de severitatea anomaliilor anatomice, de simptomele asociate acestora si de alti factori.
In plus, pot fi necesare interventii chirurgicale sau alte metode adecvate pentru a reduce obstructia cailor respiratorii sau pentru a corecta anumite malformatii. Daca malformatia Dandy-Walker este prezenta, tratamentul poate include implantarea chirurgicala a unui dispozitiv specializat (sunt) pentru a scurge excesul de lichid cefalorahidian (CSF) departe de creier si intr-o alta parte a corpului in care CSF poate fi absorbit. In timpul copilariei, tratamentul poate necesita, de asemenea, masuri pentru a ajuta la prevenirea sau tratarea agresiva a infectiilor respiratorii.
Interventia timpurie poate fi importanta pentru a se asigura ca pacientii pediatrici afectati de sindromul Coffin-Siris isi ating potentialul. Serviciile speciale care pot fi benefice pentru dezvoltare includ educatia speciala, fizioterapia sau alte tipuri de terapie. Tratamentele suplimentare pentru a ajuta copiii afectati pot include ochelari, aparate auditive si suplimente nutritive. Daca este necesar, plasarea unui tub introdus prin abdomen pentru a furniza nutritie direct la stomac poate ajuta la dificultatile de hranire.
Ce este sindromul Hippel-Lindau si ce similitudini are cu sindromul Coffin-Siris
Boala von Hippel-Lindau (VHL) este cauzata de o mutatie patogena in gena VHL. Aceasta gena este o gena supresoare tumorala, un tip de gena care ajuta la controlul cresterii celulelor. Mutatiile in gena VHL duc la lipsa de reglare a cresterii si supravietuirii celulelor, ducand la cresterea si divizarea necontrolata a celulelor. Acest lucru contribuie la formarea tumorilor asociate cu boala VHL. Sindromul Hippel-Lindau este cauzat de modificari ale unei gene cunoscute sub numele de VHL. Genele poarta informatii care spun celulelor din organism cum sa functioneze. Gena VHL ajuta la controlul modului in care celulele cresc, se divid si mor. De asemenea, joaca un rol important in reglarea dezvoltarii vaselor de sange. Majoritatea persoanelor fara sindromul von Hippel-Lindau poarta doua copii functionale ale genei VHL in celulele lor. O copie este mostenita de la mama, iar cealalta de la tata. Celulele persoanelor cu sindrom von Hippel-Lindau poarta o copie functionala a VHL si o copie modificata. Aceasta modificare face ca gena sa nu functioneze corect (se numeste mutatie VHL).
Majoritatea copiilor cu sindrom von Hippel-Lindau mostenesc mutatia VHL de la un parinte care are, de asemenea, sindromul. Aproximativ 1 din 5 sau 20% dintre persoanele cu sindrom von Hippel-Lindau au o noua mutatie a VHL care nu a venit de la un parinte. Acesti copii nu au istoric de sindrom in familiile lor. In aceste cazuri, alterarea a avut loc intr-un ovul sau spermatozoid atunci cand copilul s-a format sau intr-una dintre celulele copilului in timpul sarcinii. Acesti copii vor fi primii care vor avea sindromul von Hippel-Lindau in familiile lor. Indiferent de modul in care au dobandit mutatia VHL, persoanele cu sindrom von Hippel-Lindau au o sansa de 50% (sau 1 din 2) de a o transmite copiilor lor. Pe masura ce persoanele cu sindrom von Hippel-Lindau imbatranesc, copia functionala ramasa a VHL este adesea schimbata in unele dintre celulele lor. Atunci cand ambele copii ale genei sunt modificate, se pot dezvolta tumori benigne sau cancer.
Bibliografie:
Wang F, Calderone K, Smith NR, Do TT, Helfrich YR, Johnson TR, Kang S, Voorhees JJ, Fisher GJ. Marked disruption and aberrant regulation of elastic fibres in early striae gravidarum;
Neve S, Kirtschig G. Elastotic striae associated with striae distensae after application of very potent topical corticosteroids. Clin Exp Dermatol. 2006 May;
Strumia R. Skin signs in anorexia nervosa. Dermatoendocrinol. 2009 Sep;
Gupta M. Medroxyprogesterone acetate [Depo Provera] injections. Development of striae. Br J Fam Plann. 2000 Apr;
Picard D, Sellier S, Houivet E, Marpeau L, Fournet P, Thobois B, Bénichou J, Joly P. Incidence and risk factors for striae gravidarum. J Am Acad Dermatol. 2015 Oct;
Sheu HM, Yu HS, Chang CH. Mast cell degranulation and elastolysis in the early stage of striae distensae. J Cutan Pathol. 1991 Dec;
