Sindromul dispeptic: Simptome, diagnostic si cum poti gestiona aceasta afectiune
Sindromul dispeptic, cunoscut si sub denumirea de dispepsie functionala, este o afectiune gastrointestinala caracterizata prin prezenta unor simptome digestive recurente, cum ar fi durerea sau disconfortul abdominal, senzatia de plenitudine sau de balonare, arsuri la stomac, greata si chiar varsaturi, eructatii frecvente sau modificari ale tranzitului intestinal (diaree sau constipatie). Sindromul dispeptic este denumit functional deoarece nu exista o cauza organica evidenta care sa poata fi identificata prin teste sau investigatii medicale. Cu toate acestea, simptomele sunt reale si pot afecta calitatea vietii pacientului.
Factori de risc pentru sindromul dispeptic
Exista o serie de factori care predispun la aparitia simptomelor dispepticeꓽ
Dieta si obiceiurile alimentare
Se pare ca anumite alimente cu continut scazut de fibre si bogate in amidonuri si condimente, insotite de mestecarea slaba, aportul pripit si mancatul in graba influenteaza aparitia simptomelor dispepiei.
Stres
Ca si alte sisteme organice, sau posibil mai mult, tractul digestiv este afectat de variatii ale starii psihice. Anxietatea, frica, resentimentele, ostilitatea, agresivitatea, depresia sau lipsa de speranta, adesea produse de probleme familiale, economice sau sociale, pot provoca diverse tulburari, inclusiv cele gastro-intestinale.
Viata sedentara
Greutatea excesiva si lipsa exercitiilor fizice conditioneaza relaxarea peretelui muscular al abdomenului, ceea ce duce la acumularea excesiva de gaz, motilitatea gastrointestinala devine lenta, apare constipatia si balonarea.
Agenti toxici
Fumatul, alcoolul si consumul anumitor medicamente, in special AINS (antiinflamatoare nesteroidiene), au fost implicate in aparitia simptomelor dispeptice.
Cauze
Cauzele exacte ale sindromului dispeptic nu sunt pe deplin intelese, dar se crede ca multiple factori pot contribui la aparitia sa. Acesti factori pot include disfunctii ale muschilor si nervilor din tractul gastrointestinal, sensibilitate crescuta a tractului digestiv la stimuli normali, tulburari ale contractilitatii digestive si probleme legate de eliberarea de substante chimice in sistemul digestiv.
Simptome
Sindromul dispeptic este o afectiune care se caracterizeaza printr-un ansamblu de simptome digestive neplacute, dar care nu sunt suficient de severe pentru a fi clasificate ca o boala specifica. Aceste simptome pot varia de la persoana la persoana si pot include:
Disconfort abdominal: Durerea sau senzatia de disconfort in zona abdominala, care poate fi localizata in diferite parti ale abdomenului.
Greata: O senzatie de rau in stomac, care poate fi insotita de tendinta de a vomita, dar fara a se ajunge efectiv la varsaturi.
Balonare: O senzatie de umflare sau presiune in abdomen, care poate fi insotita de flatulenta (eliminarea gazelor intestinale).
Arsura gastrica: O senzatie de arsura sau disconfort in partea de jos a sternului (pieptului), care poate iradia spre gat si poate fi inrautatita de pozitia culcata sau de consumul anumitor alimente.
Eructatii frecvente: Eliminarea repetata si zgomotoasa a gazelor prin gura (ragait).
Senzatie de plenitudine: O senzatie de satietate rapida sau de plenitudine in stomac, chiar si dupa consumul unei cantitati mici de alimente.
Tulburari ale tranzitului intestinal: Acestea pot include diaree, constipatie sau alternanta intre cele doua.
Diagnostic
Diagnosticul sindromului dispeptic se bazeaza pe evaluarea simptomelor si excluderea altor afectiuni gastrointestinale care ar putea cauza simptome similare. Medicul poate solicita teste suplimentare, cum ar fi analize de sange, teste pentru depistarea infectiilor, endoscopie digestiva superioara sau teste de intoleranta alimentara, in functie de caz.
Tratament pentru sindromul dispeptic
Tratamentul sindromului dispeptic implica de obicei o abordare multifactoriala, care poate include modificari ale stilului de viata, cum ar fi alimentatia sanatoasa si regulata, reducerea consumului de alimente grase si picante, evitarea alcoolului si a fumatului, gestionarea stresului si introducerea unui program de exercitii fizice regulate. Medicul poate recomanda, de asemenea, utilizarea de medicamente, cum ar fi inhibitorii de pompa de protoni (IPP), antispastice, antiacide sau medicamente pentru reducerea aciditatii.
Dieta
Majoritatea pacientilor au simptome asociate cu aportul alimentar. Prin urmare, se recomanda o schimbare dietetica si evitarea alimentelor iritante pentru mucoasa gastrica.
Eradicarea H. pylori
Pentru pacientii care au bacteria H. Pylori, se va incerca si eliminarea infectiei.
Medicamente care scad acidul
Blocante H2, cum ar fi ranitidina cimetidina, nizatidina, sau famotidina sunt agentii de utilizare initiala folositi de medicii de ingrijire primara si sunt partial mai buni decat placebo in imbunatatirea durerii in abdomenul mijlociu-superior. desi nu imbunatatesc simptomele de dispepsie.
Daca blocantii H2 nu reusesc sa imbunatateasca simptomele, majoritatea medicilor folosesc un inhibitor al pompei de protoni - omeprazol, lansoprazol, rabeprazol, pantoprazol sau esomeprazol. Riscurile pe termen scurt ale acestei strategii sunt scazute si pot oferi ameliorarea simptomelor la un numar mic de oameni, majoritatea putand avea reflux asimptomatic de acid.
Agenti prokinetici si antiemetici
Pacientilor care manifesta greata le pot fi prescrise antiemetice. Medicamentele prokinetice cresc motilitatea gastrointestinala.
Strategii de gestionare a sindromului
Pentru gestionarea sindromului dispeptic, exista o serie de strategii pe care le puteti incerca. Inainte de a implementa orice schimbari, este intotdeauna recomandat sa consultati medicul pentru un diagnostic adecvat si pentru a exclude alte afectiuni digestive. Mentineti o alimentatie sanatoasa: Evitati alimentele grele, grase sau picante, care pot irita stomacul si pot agrava simptomele dispeptice. In locul acestora, alegeti alimente usor digerabile, bogate in fibre si sanatoase pentru sistemul digestiv, cum ar fi legumele, fructele, cerealele integrale si carnea slaba.
Controlati portiile si ritmul de alimentatie: Mancati in portii mai mici si incercati sa mestecati bine alimentele inainte de a le inghiti. De asemenea, evitati sa mancati in graba sau sa va culcati imediat dupa masa. Evitati alimentele si bauturile care pot irita stomacul: Alcoolul, cafeaua, bauturile carbogazoase si alimentele grase sau picante pot agrava simptomele dispeptice. Incercati sa le evitati sau sa le consumati in cantitati reduse.
Reduceti stresul: Stresul poate influenta sistemul digestiv si poate agrava simptomele dispeptice. Gasiti metode eficiente de relaxare si reducere a stresului, cum ar fi meditatia, respiratia profunda, yoga sau exercitiile fizice regulate. Evitati fumatul: Fumatul poate afecta stomacul si poate creste riscul de aparitie a simptomelor dispeptice. Daca sunteti fumator, incercati sa renuntati la fumat sau sa reduceti cat mai mult posibil consumul de tutun.
Mentineti o greutate sanatoasa: Excesul de greutate poate pune presiune asupra stomacului si poate contribui la simptomele dispeptice. Daca aveti nevoie de scadere in greutate, consultati un specialist in nutritie pentru a obtine un plan de alimentatie si exercitii adecvat.
Administrarea medicamentelor: In unele cazuri, medicamentele pot fi recomandate pentru a ajuta la gestionarea simptomelor dispeptice, cum ar fi antiacidele pentru reducerea arsurilor gastrice sau medicamentele pentru reglarea tranzitului intestinal. Consultati medicul pentru a obtine prescriptia si doza adecvata. Desi aceste strategii pot fi utile in general, cu toate acestea fiecare persoana poate raspunde diferit la diferite metode de gestionare. Discutati intotdeauna cu medicul pentru a obtine recomandari personalizate si pentru a exclude alte afectiuni care pot necesita tratament specific.
Ce este epinefrina si cum functioneaza?
Epinefrina este cunoscuta si sub numele de adrenalina si este un hormon, neurotransmitator sau medicament. Aceasta este produsa de glandele suprarenale si de anumiti neuroni. Adrenalina, ca medicament este folosita in tratarea mai multor afectiuni, inclusiv anafilaxie, stop cardiac si sangerari superficiale.
Se poate administra si in astm in cazul in care alte tratamente nu au fost eficiente. Testul este indicat pentru determinarea cantitativa a adrenalinei in urina sau plasma. Aceasta este utilizata in diagnosticarea anumitor afectiuni care cresc productia de adrenalina. In urma administrarii adrenalinei pot aparea efecte secundare cum ar fi: dificultatea de respiratie crescuta sau tensiunea arteriala periculoasa (cefalee severa, vedere incetosata, tinitus in urechi, anxietate, confuzie, dureri in piept, dificultati de respiratie, batai neregulate ale inimii, convulsii).
Persoanele cu alergii alimentare severe trebuie sa aiba cel putin doua auto-injectoare de epinefrina in cazul in care o expunere accidentala la alimente duce la o reactie alergica. Consultati medicul endocrinolog pentru instructiuni despre cand si daca o a doua doza de epinefrina trebuie utilizata pentru reactiile alergice severe. Asigurati-va ca verificati auto-injectoarele cu epinefrina pentru datele de expirare. Aceste dispozitive au de obicei o data de expirare de un an, deoarece epinefrina se defecteaza odata cu expunerea la lumina, aer si temperatura ridicata. Poate doriti sa le etichetati in mod vizibil si sa va stabiliti un memento pentru a le inlocui in fiecare an.
Bibliografie:
Campbell RL, et al. Anaphylaxis: Acute diagnosis. https://www.uptodate.com/contents/search. Accessed June 27, 2021.
Anaphylaxis. American Academy of Allergy Asthma & Immunology. https://www.aaaai.org/Conditions-Treatments/allergies/anaphylaxis Accessed June 27, 2021.
Anaphylaxis. American College of Allergy, Asthma and Immunology. http://acaai.org/allergies/anaphylaxis. Accessed Nov. 20, 2016.
Campbell RL, et al. Anaphylaxis: Emergency treatment. https://www.uptodate.com/contents/search. Accessed June 27, 2021.
Lee SE. Management of anaphylaxis. Otolaryngology Clinics of North America. 2017; doi:10.1016/. Accessed June 27, 2021.
