Sindromul Duane: De ce apare boala, cum o recunosti, optiuni de tratament
Sindromul Duane reprezinta o forma neobisnuita si innascuta de strabism, avand la baza dezvoltarea inadecvata a nervului cranian numarul sase, cunoscut si sub denumirea de nervul abducens. Aceasta afectiune se manifesta cel mai adesea prin dificultatea sau imposibilitatea de a misca ochiul lateral (spre exterior). Descoperit in secolul XIX de oftalmologi de renume, Jakob Stilling si Siegmund Türk, si mai tarziu detaliat de Alexander Duane in 1905, sindromul poarta si alte denumiri, inclusiv sindromul de retragere Duane si sindromul Stilling-Türk-Duane, care reflecta simptomele specifice si contributia semnificativa a acestor medici la intelegerea afectiunii.
- Ce este sindromul Duane? De ce apare
- Cauzele sindromului Duane. Cum recunosti semnele bolii
- Simptome asociate cu sindromul Duane
Ce este sindromul Duane? De ce apare
Sindromul Duane este o afectiune rara, cunoscuta si sub numele de sindrom de retractie Stilling-Türk-Duane, care implica paralizia congenitala a unor muschi oculari. Descoperita si descrisa de Alexander Duane, Jakob Stilling si Siegmund Türk intre anii 1887 si 1905, aceasta conditie reprezinta aproximativ 1% din toate cazurile de strabism. Caracterizata prin diferite complexuri de simptome, sindromul Duane este clasificat in mai multe tipuri, cu majoritatea cazurilor (80%) manifestandu-se la un singur ochi. Predominant afecteaza femeile, care constituie circa 60% dintre persoanele diagnosticate. Interesant este ca, in ciuda severitatii potentiale, aproape 70% dintre cei afectati de sindromul Duane nu prezinta alte tulburari de sanatate. Aceasta afectiune subliniaza importanta cunoasterii si intelegerii diversitatii problemelor de sanatate oculara, evidentiind totodata progresele medicale in identificarea si clasificarea tulburarilor complexe.
Cauzele sindromului Duane. Cum recunosti semnele bolii
Se crede ca una dintre cauzele posibile ar putea fi anomalii la nivelul nervului cranian VI, prezent inca de la nastere. Aceasta particularitate ar putea duce la o inervatie neobisnuita a muschiului rectus lateral al ochiului, implicand totodata ramurile nervului oculomotor. Exista teorii care sugereaza o componenta ereditara in aparitia sindromului. In cazul in care muschiul rectus medialis este excesiv de tensionat, iar muschiul rectus lateralis nu primeste inervatia adecvata, rezultatul este o miscare necontrolata a ochiului, ceea ce poate fi perceput ca un „efect de tragere”. Un aspect distinctiv al sindromului Duane este varietatea sa, care deriva din dimensiunile variabile ale muschiului rectus lateralis. Acesta este compus din trei sectiuni diferite: una inervata normal de nervul abducens, o alta inervata defectuos de nervul oculomotor si o zona fibrotica lipsita de inervatie. Complexitatea sindromului este sporita si de tipul neuronilor afectati, fie ca vorbim de cei cu prag de activare inalt, fie de cei cu prag scazut.
Diagnosticul bolii
Procesul de diagnosticare se distinge prin aplicarea unor metode de examinare riguroase, concepute nu doar pentru a confirma prezenta sindromului, ci si pentru a-l diferentia de alte tipuri de strabism. Instrumentele esentiale in acest proces includ electromiografia, care masoara activitatea musculara electrica, teste vizuale ce pot evidentia imagini duble, si evaluari detaliate ale mobilitatii oculare. Un aspect esential in diagnosticare este excluderea paraliziei abducens, o alta afectiune ce afecteaza miscarea ochilor. Tratamentul sindromului Duane prezinta provocari semnificative, avand in vedere complexitatea sa. In ciuda dificultatii de a gasi o solutie curativa, interventiile chirurgicale destinate corectarii strabismului pot, in anumite situatii, sa aduca imbunatatiri notabile in gestionarea simptomelor.
Simptome asociate cu sindromul Duane
Sindromul Duane a fost impartita in trei categorii principale pentru o mai buna intelegere si tratament. Aceasta tulburare afecteaza miscarile ochilor si poate avea manifestari diferite in functie de tipul specific. Tipul I al sindromului se remarca printr-un usor strabism intern si dificultati in miscarea ochiului spre interior (aductie), cu o limitare a miscarilor spre exterior (abductie) strict pana la linia mediana a campului vizual. In aceste conditii, orice incercare de aductie poate cauza si o usoara ingustare a spatiului dintre pleoape, cunoscuta sub numele de retractie palpebrala, afectand aproape 80% dintre pacientii cu acest sindrom. Tipul II este definit prin aductie accentuata, insotita de o restrangere notabila a spatiului palpebral si retractie la efortul de aductie, cu o abductie foarte limitata, care nu depaseste linia mediana. In aceste cazuri, ochiul poate devia in sus sau in jos in timpul aductiei.
Tipul III se distinge prin restrictii semnificative atat in aductie cat si in abductie, cu posibilitatea de retragere a ochiului chiar si in absenta aductiei. Aceasta implica o ingustare vizibila a fisurii palpebrale cand pacientul incearca sa isi miste ochiul spre nas, fenomen acompaniat de retragerea ochiului in cavitatea oculara. Limitarile miscarii ochiului spre exterior variaza in functie de severitatea afectiunii. In plus fata de aceste simptome caracteristice, pacientii cu sindromul Duane pot prezenta o varietate de alte anomalii, inclusiv ale ochilor, urechilor, scheletului, sistemului nervos sau rinichilor, si chiar ale inimii. Strabismul evident atunci cand privirea este indreptata inainte poate conduce la adoptarea unei posturi a capului ajustate pentru a compensa deficientele vizuale. Prin clasificarea sindromului Duane in aceste trei tipuri, comunitatea medicala poate oferi o abordare mai personalizata si eficienta in gestionarea si tratamentul pacientilor, avand in vedere spectrul larg de simptome si variabilitatea severitatii acestora.
Tratament pentru Sindromul Duane
Abordarea sindromului Duane necesita o strategie terapeutica meticuloasa, cu accent pe ajustarea posturii capului si imbunatatirea viziunii binoculare. In cazuri selecte, chirurgia strabismului se arata a fi o solutie promitatoare, avand o rata de succes de aproximativ 80%. Aceasta interventie presupune ajustarea precisa a muschilor oculari, fie prin scurtarea tendonului afectat, fie a muschiului, mentinand in acelasi timp punctul initial de atasament al muschiului. Scopul este de a corecta o postura fortata a capului, evitand astfel complicatiile pe termen lung si imbunatatind calitatea vederii. Este important de mentionat ca dezvoltarea completa a sistemului vizual in copilarie joaca un rol important in stabilirea momentului optim pentru interventie, care este recomandata, in general, dupa varsta de trei sau patru ani.
Aceasta permite o mai buna cooperare cu pacientul si asigura o intelegere clara a beneficiilor si riscurilor procedurii. Chirurgia este considerata in special pentru copiii care se confrunta cu dificultati legate de miopie. Pe langa interventia chirurgicala, exista si alte mijloace de suport, cum ar fi utilizarea prismelor pe ochelari sau adaptari specifice in mediul scolar, care pot face viata copiilor afectati mai usoara. Tratamentul sindromului Duane necesita o abordare holistica, care sa cuprinda atat interventii chirurgicale selective, cat si masuri de suport adaptate nevoilor individuale ale pacientului.
Bibliografie:
Boruga O, Thymus vulgaris essential oil: chemical composition and antimicrobial activity, 2022;
Damtie D, Toxicity and oviposition deterrent activities of thyme essential oils against Anopheles arabiensis, 2023;
Deletre E, Repellent, irritant and toxic effects of 20 plant extracts on adults of the malaria vector Anopheles gambiae, 2021;
El-Darier SM, An in vitro study on antimicrobial and anticancer potentiality of thyme and clove oils, 2022;
Madhwal S, Rajagopal V, Bhatt DL, Bajzer CT, Whitlow P, Kapadia SR. Predictors of difficult carotid stenting as determined by aortic arch angiography, 2021ș
Tavakol M, Ashraf S, Brener SJ. Risks and complications of coronary angiography: a comprehensive review. Glob J Health, 2022;
