Pentru comenzi telefonice: 0374.471.155
Pentru comenzi telefonice: 0374.471.155 | Program Call Center: Luni - Vineri, 9:00 - 17:00
Sarbatori fericite!
Black Friday la Spring | Comenzi telefonice: 0374.471.155
Stimati clienti, datorita sarbatorilor Pascale este posibil sa apara intarzieri in livrarile coletelor. Ne cerem scuze pentru inconvenient. Paste fericit, plin de sanatate!
Sindromul Reiter: De ce apare, cum il poti evita, optiuni de tratament pentru aceasta afectiune

Sindromul Reiter: De ce apare, cum il poti evita, optiuni de tratament pentru aceasta afectiune

Postat in: Info sanatate
Irina Ghiniţă
de , Farmacist
Data publicării: 5 decembrie 2024 Ultima actualizare: 5 decembrie 2024

 Artrita reactiva, anterior cunoscuta si sub numele de Sindromul Reiter, este o afectiune inflamatorie ce se manifesta in urma unei infectii, fie ea gastrointestinala sau urogenitala. Caracterizata printr-o inflamatie articulara marcanta, aceasta conditie medicala poate aparea la cateva zile sau saptamani dupa infectia initiala. Desi traditional descrisa printr-o triada de simptome - artrita, uretrita si conjunctivita - nu toti pacientii dezvolta aceste manifestari clasice.

Terminologia in jurul acestei afectiuni a evoluat de-a lungul timpului. Initial numita dupa Hans Reiter, un medic ce a documentat boala, denumirea de „artrita reactiva” a castigat teren, in parte datorita legaturilor controversate ale lui Reiter cu regimul nazist si practicile inumane de cercetare. Aceasta schimbare de nume subliniaza caracteristica principala a bolii, artrita inflamatorie, si incurajeaza distantarea de asocierile negative ale trecutului. Considerata a fi rezultatul unui raspuns imun aberant la o infectie bacteriana, artrita reactiva reflecta complexitatea interactiunii dintre agentul patogen si sistemul imunitar al gazdei. Aceasta evidentiaza importanta unui diagnostic corect si a unui tratament prompt, pentru a gestiona simptomele si a reduce riscul de complicatii pe termen lung.

 

Cauze si factori de risc pentru sindromul Reiter

 

Sindromul Reiter este o afectiune inflamatorie care se manifesta ca raspuns la o infectie prezenta in alta parte a corpului. Aceasta afectiune poate fi declansata fara ca persoana sa fie constienta de infectia initiala, dat fiind ca simptomele acesteia pot fi minore sau chiar absente. Infectiile care pot provoca artrita reactiva sunt variate, unele fiind transmise prin contact sexual, iar altele prin intermediul alimentelor contaminate. Printre agentii patogeni mai frecvent intalniti se numara Campylobacter, Chlamydia, Clostridioides difficile, Escherichia coli, Salmonella si Shigella.

Interesant este ca, desi bacteriile responsabile pentru artrita reactiva pot fi transmise intre persoane prin alimente contaminate sau contact sexual, boala in sine nu este contagioasa. Nu toti cei expusi la acesti agenti patogeni vor dezvolta artrita reactiva, ceea ce subliniaza importanta factorilor de risc si predispozitiilor individuale in aparitia bolii. Varsta si genul constituie doi dintre cei mai semnificativi factori de risc. Sindromul Reiter se manifesta predominant la adultii tineri, intre 20 si 40 de ani. Desi barbatii si femeile sunt la fel de susceptibili sa dezvolte artrita reactiva in urma unei infectii alimentare, barbatii prezinta o predispozitie mai mare fata de formele declansate de infectii transmise sexual. Exista un marker genetic specific asociat cu un risc crescut de artrita reactiva. Cu toate acestea, este important de notat ca prezenta acestui marker genetic nu garanteaza dezvoltarea afectiunii, majoritatea persoanelor cu acest marker genetic neinregistrand niciodata simptomele bolii.

Simptome asociate cu sindromul Reiter

Sindromul Reiter este o afectiune care se manifesta printr-o serie de simptome declansate, de obicei, de o infectie anteriora. Intervalul de timp intre contactul cu agentul infectios si aparitia simptomelor variaza intre 1 si 4 saptamani. Printre cele mai comune manifestari se numara durerile articulare, cu o incidenta crescuta la nivelul genunchilor si gleznelor, care pot fi insotite de o rigiditate semnificativa. Pacientii pot experimenta dureri in calcai, zona lombara sau fese. Un alt semn distinctiv al sindromului Reiter este inflamatia oculara, cunoscuta sub numele de conjunctivita, care afecteaza un numar semnificativ de persoane diagnosticate cu aceasta conditie. Problemele urinare, precum disconfortul la urinare si frecventa crescuta a acesteia, alaturi de inflamatia prostatei sau a colului uterin, sunt simptome intalnite.

Inflamatia tendoanelor si ligamentelor, in special acolo unde acestea se ataseaza de os (fenomen cunoscut sub numele de entesita), este frecvent observata la nivelul calcaielor si al talpii picioarelor. Mai mult, sindromul poate duce la umflarea degetelor de la maini si picioare, precum si la diverse probleme dermatologice, incluzand leziuni la nivelul gurii si eruptii cutanate pe talpa picioarelor si pe palme. Durerile lombare sunt asociate cu artrita reactiva, acestea fiind mai pronuntate in timpul noptii sau dimineata. Aceasta gama variata de simptome subliniaza complexitatea si seriozitatea sindromului Reiter, evidentiind importanta recunoasterii timpurii si a unui tratament adecvat.

Optiuni de tratament pentru sindromul Reiter

Abordarea tratamentului pentru sindromul Reiter vizeaza ameliorarea simptomelor si combaterea cauzei de baza. In cazurile unde boala este declansata de o infectie, cum ar fi o boala cu transmitere sexuala, utilizarea de antibiotice joaca un rol important in eradicarea agentului patogen. Pe langa combaterea infectiei, tratamentul simptomatic include si utilizarea analgezicelor pentru a reduce durerea si rigiditatea articulatiilor, oferind astfel un confort imediat pacientilor. Pentru formele severe sau persistente ale bolii, se pot recomanda tratamente mai complexe, cum ar fi steroizii sau medicamentele antireumatice modificatoare de boala, acestea avand scopul de a gestiona inflamatia si de a preveni agravarea simptomelor.  Majoritatea persoanelor afectate de sindromul Reiter constata o imbunatatire semnificativa a starii lor si pot reveni la activitatile lor obisnuite intr-un interval de 3 pana la 6 luni de la initierea tratamentului. Este important de notat ca, in cele mai multe cazuri, simptomele se atenueaza si dispar in decurs de un an, marcand o perspectiva optimista pentru recuperare.

Sindromul Reiter este o afectiune medicala care, desi tinde sa aiba un caracter temporar, cu simptome ce se amelioreaza intr-un interval de 3-5 luni de la debut, poate evolua spre forme cronice in anumite situatii. Daca simptomatologia persista pentru mai mult de 6 luni, exista posibilitatea ca boala sa devina cronica. Un factor semnificativ in recurenta si severitatea acestei conditii este legat de prezenta antigenului HLA-B27, indivizii pozitivi pentru acest marker genetic avand un risc crescut de recidive. Printre complicatiile asociate cu sindromul Reiter se numara o serie de afectiuni inflamatorii si vizuale, cum ar fi sacroileita cronica, care afecteaza articulatiile sacroiliace, si artrita recurenta, prezenta in 15-50% din cazuri. Aproximativ 30-50% dintre pacientii, in special cei HLA-B27 pozitivi, pot dezvolta spondilita anchilozanta, o afectiune care poate duce la rigidizarea coloanei vertebrale. Alte probleme de sanatate care pot aparea includ strictura uretrala, formarea cataractei si edemul macular cistoid, o afectiune oculara ce poate afecta vederea. Este important de mentionat ca pana la 30% dintre persoanele afectate de sindromul Reiter pot suferi de artrita pe termen lung sau alte tipuri de anomalii articulare, subliniind necesitatea unei monitorizari atente si a unui management corespunzator al bolii pentru a minimiza riscurile si complicatiile asociate.

Masuri de preventie

Pentru a mentine un stil de viata sanatos si a preveni aparitia sindromului Reiter, este esential sa acordam o atentie deosebita prevenirii infectiilor, atat cele gastrointestinale, cat si urogenitale. Acest sindrom, deseori declansat de astfel de infectii, poate fi evitat prin masuri simple si eficace de igiena personala si alimentara. Incepeti prin a va asigura ca toate alimentele pe care le consumati sunt bine spalate si preparate termic la temperaturi adecvate. Aceasta minimizeaza riscul de expunere la agentii patogeni care pot declansa infectii gastrointestinale. Pe langa grijile legate de prepararea alimentelor, este esential sa adoptam practici sigure in viata sexuala.  Infectiile urogenitale, care pot contribui la dezvoltarea sindromului Reiter, sunt adesea cauzate de bacterii precum Chlamydia, Neisseria, Mycoplasma si Ureaplasma. Utilizarea prezervativului in timpul actului sexual este o metoda eficienta de a reduce semnificativ riscul acestor infectii. Este recomandat sa evitati consumul de alimente si bauturi pregatite in conditii improprii, mai ales in locuri aglomerate si in aer liber, unde standardele de igiena pot fi suboptime.

Bibliografie:

Choi YJ, Choi EK, Han KD, Jung JH, Park J, Lee E, Choe W, Lee SR, Cha MJ, Lim WH, Oh S. Temporal trends of the prevalence and incidence of atrial fibrillation and stroke among Asian patients with hypertrophic cardiomyopathy: A nationwide population-based study. Int J Cardiol. 2018 Dec 15;

Robert R, Porot G, Vernay C, Buffet P, Fichot M, Guenancia C, Pommier T, Mouhat B, Cottin Y, Lorgis L. Incidence, Predictive Factors, and Prognostic Impact of Silent Atrial Fibrillation After Transcatheter Aortic Valve Implantation. Am J Cardiol. 2018 Aug 01;

Tarride JE, Quinn FR, Blackhouse G, Sandhu RK, Burke N, Gladstone DJ, Ivers NM, Dolovich L, Thornton A, Nakamya J, Ramasundarahettige C, Frydrych PA, Henein S, Ng K, Congdon V, Birtwhistle RV, Ward R, Healey JS. Is Screening for Atrial Fibrillation in Canadian Family Practices Cost-Effective in Patients 65 Years and Older? Can J Cardiol. 2018 Nov;

Articole similare
Sindromul Mayer-Rokitansky: o afectiune rara care afecteaza organele reproducatoare feminine Sindromul Mayer-Rokitansky: o afectiune rara care afecteaza organele reproducatoare feminine

Etiologia sa este necunoscuta. De obicei, se prezinta ca amenoree primara la femeile adolescente, cu organe genitale externe normale si crestere. Alte modificari pot fi asociate, in special la nivel genito-urinar. Sunt necesare teste imagistice pentru a confirma diagnosticul. Nu exista un consens cu privire la cel mai adecvat tratament, insa afectiunea necesita un management multidisciplinar si necesita consiliere psihologica si sprijin adecvat, avand in vedere impactul semnificativ pe care il are asupra sferei psihosociale atat a pacientului, cat si a familiei sale.

25 mai 2023
citește articolul
Sindromul Guillain-Barre: o afectiune rara care poate provoca paralizie Sindromul Guillain-Barre: o afectiune rara care poate provoca paralizie

Sindromul Guillain-Barre este o tulburare neurologica in care sistemul imunitar al organismului ataca sistemul nervos periferic, partea sistemului nervos din afara creierului si maduvei spinarii. Debutul bolii poate fi destul de brusc si neasteptat si necesita spitalizare imediata. Se poate dezvolta in cateva zile sau poate dura pana la cateva saptamani, iar senzatia cea mai mare de slabiciune apare in primele cateva saptamani dupa aparitia simptomelor.

25 mai 2023
citește articolul
Sindromul Ehlers-Danlos: cauze, simptome si optiuni de tratament Sindromul Ehlers-Danlos: cauze, simptome si optiuni de tratament

Sindroamele Ehlers-Danlos (SED) sunt un grup de tulburari ale tesutului conjunctiv care pot fi mostenite si variaza in modul in care afecteaza organismul si cauzele sale genetice. Acestea sunt de obicei caracterizate de hipermobilitatea articulatiilor (articulatii care se deplaseaza dincolo de intervalul normal de miscare), hiperextensibilitatea pielii (piele care se intinde mai mult decat in mod normal) si fragilitatea tesuturilor.

25 mai 2023
citește articolul

Informatiile din acest articol nu trebuie sa inlocuiasca consultarea unui specialist sau vizita la un medic. Orice recomandare medicala continuta de acest material are scop pur informativ. Concluziile sau referintele nu sunt tipice si pot varia de la individ la individ si pot depinde de stilul de viata al fiecaruia, de starea de sanatate, dar si de alti factori. Aceste informatii nu trebuie sa inlocuiasca un diagnostic avizat.