Pentru comenzi telefonice: 0374.471.155
Pentru comenzi telefonice: 0374.471.155 | Program Call Center: Luni - Vineri, 9:00 - 17:00
Sarbatori fericite!
Black Friday la Spring | Comenzi telefonice: 0374.471.155
Stimati clienti, datorita sarbatorilor Pascale este posibil sa apara intarzieri in livrarile coletelor. Ne cerem scuze pentru inconvenient. Paste fericit, plin de sanatate!
Sindromul Tietze: Cum recunosti boala, optiuni de tratament

Sindromul Tietze: Cum recunosti boala, optiuni de tratament

Postat in: Info sanatate
Irina Ghiniţă
de , Farmacist
Data publicării: 6 decembrie 2024 Ultima actualizare: 6 decembrie 2024

Sindromul Tietze este o conditie medicala inflamatorie, destul de rar intalnita, care se manifesta prin dureri toracice si inflamarea cartilajelor costale. Aceasta afectiune apare mai frecvent la indivizii sub 40 de ani, caracterizandu-se printr-o natura benigna, fara a prezenta riscuri majore pentru sanatate. Este importanta recunoasterea simptomelor si consultarea unui medic pentru o diagnosticare corecta si tratamentul adecvat.

Ce este sindromul Tietze?De ce apare

Sindromul Tietze, cunoscut si ca o afectiune musculo-scheletala destul de rar intalnita, se manifesta prin durere, desi nu prezinta un risc major pentru sanatate. Aceasta conditie medicala este caracterizata printr-o inflamatie a cartilajului care conecteaza coastele superioare la stern, adesea implicand a doua sau a treia coasta. Desi sindromul este clasificat ca benign, el poate disparea spontan fara necesitatea unui tratament specific. Aceasta particularitate subliniaza natura mai degraba incomoda decat periculoasa a sindromului, oferind o perspectiva optimista celor afectati.

Cauze si factori de risc care duc la aparitia bolii

Sindromul Tietze a starnit curiozitatea cercetatorilor si a medicilor deopotriva datorita naturii sale idiopatice – adica, cu o cauza necunoscuta. Aceasta afectiune se manifesta prin inflamatie si durere la nivelul coastelor, si, desi originea exacta ramane un mister, se presupune ca micile leziuni ale peretelui toracic ar putea juca un rol important in aparitia sa. Aceste leziuni minore, sau microtraumatisme, ar putea rezulta din incidente acute, precum accidente auto sau interventii chirurgicale, sau din solicitari repetitive si minore, asa cum sunt cele cauzate de tuse persistenta sau episoade repetate de varsaturi. In ceea ce priveste demografia afectata, sindromul Tietze se intalneste mai frecvent la adultii tineri si copiii mai mari, majoritatea cazurilor fiind raportate inaintea varstei de 40 de ani, desi exista cazuri rare chiar si in randul sugarilor si al persoanelor in varsta. Interesant este ca aceasta afectiune nu discrimineaza pe baza de gen, afectand barbatii si femeile in egala masura. Cand vine vorba de factorii de risc, varsta se profileaza ca unul dintre cele mai relevante criterii, cu un accent deosebit pe grupa de varsta sub 40 de ani. Un studiu din 2017 sugereaza o posibila corelatie intre incidenta sindromului si anumite perioade ale anului, observandu-se un numar crescut de cazuri in lunile de iarna si primavara.

Simptome asociate cu aceasta boala

Sindromul Tietze provoaca o durere care poate varia de la usoara la severa, localizata de obicei la nivelul uneia sau mai multor coaste superioare. Desi in majoritatea cazurilor afecteaza cartilajul unei singure coaste, disconfortul resimtit poate iradia catre gat, brate si umeri, adaugandu-se o posibila roseata sau o senzatie de caldura in acele zone. Simptomele sindromului Tietze sunt notabil variabile, debutand fie brusc, fie treptat, si se pot intensifica prin stranut, tuse sau exercitii fizice. Cu toate ca durerea se poate ameliora dupa cateva saptamani sau luni, umflatura specifica poate persista mai mult timp, iar episoadele dureroase pot avea un caracter recurent. Diferentierea intre sindromul Tietze si un atac de cord este foarte importanta, deoarece in timp ce primul se limiteaza la o portiune restransa a pieptului, simptomele atacului de cord se extind pe o arie mai larga si includ dificultati de respiratie, greata, si transpiratie excesiva.

Diagnostic

Diagnosticarea sindromului Tietze reprezinta o provocare pentru medici din cauza simptomelor sale asemanatoare cu ale altor afectiuni, precum angina pectorala sau problemele pulmonare. Aceasta conditie se distinge prin dureri la nivelul pieptului, care pot fi confundate chiar si cu simptomele unui atac de cord. Procesul de diagnostic implica o evaluare atenta a starii de sanatate a pacientului, analizandu-se istoricul medical si simptomele prezentate, cu scopul de a elimina alte posibile cauze ale durerii toracice. Pentru a obtine un diagnostic precis, se pot realiza mai multe investigatii, cum ar fi electrocardiograma sau radiografia, care ajuta la excluderea problemelor cardiace serioase sau a afectiunilor maligne. Se poate recurge la biopsie pentru a oferi detalii suplimentare despre starea cartilajului afectat. Imagistica prin rezonanta magnetica (RMN) joaca un rol esential in vizualizarea modificarilor structurale ale cartilajului, evidentiind posibila ingrosare si marirea acestuia, elemente cheie in confirmarea diagnosticului de sindrom Tietze.

Diferentele dintre sindromul Tietze si costocondrita

Sindromul Tietze si costocondrita sunt doua afectiuni care afecteaza coastele, insa se disting prin cateva caracteristici specifice. Desi ambele provoaca durere la nivelul coastelor, sindromul Tietze este mai putin frecvent si tinde sa afecteze indivizii mai tineri, sub 40 de ani. Un aspect distinctiv al sindromului Tietze este prezenta umflaturii, pe langa durere, care se localizeaza de obicei la nivelul unei singure zone - in majoritatea cazurilor, afectand a doua sau a treia coasta. Pe de alta parte, costocondrita este mai comuna si afecteaza adesea persoanele de peste 40 de ani. Spre deosebire de sindromul Tietze, costocondrita se caracterizeaza prin durere fara umflaturi vizibile, avand tendinta de a implica mai multe zone dureroase simultan - de obicei, de la a doua pana la a cincea coasta.

Diferentele principale intre cele doua afectiuni rezida in varsta predilecta a persoanelor afectate, prezenta sau absenta umflaturilor si numarul de zone dureroase implicate. Aceste particularitati ajuta in distingerea dintre sindromul Tietze si costocondrita, facilitand astfel diagnosticarea corecta si abordarea terapeutica adecvata. Sindromul Tietze poate genera anxietate la pacienti din cauza simptomelor sale asemanatoare cu cele ale unui atac de cord. Intelegerea si asigurarea primita de la un medic ca starea nu este critica poate aduce un mare confort. 

Tratamentul pentru aceasta afectiune include o serie de masuri non-invazive: repausul si evitarea efortului excesiv sunt esentiale pentru ameliorarea simptomelor. Aplicarea locala de caldura sau, alternativ, de comprese reci poate contribui semnificativ la diminuarea disconfortului. Administrarea de medicamente antiinflamatoare nesteroidiene sau analgezice usoare poate oferi relief semnificativ. Pentru cazurile in care tratamentele standard nu sunt eficiente, injectiile cu corticosteroizi sau lidocaina direct in zona afectata pot oferi o ameliorare remarcabila. Desi simptomele pot persista de la cateva saptamani pana la cateva luni, este important de retinut ca majoritatea pacientilor se recupereaza complet, desi umflaturile pot ramane palpabile pentru o perioada mai lunga.

Bibliografie:

Ahn SH, Prince EA, Dubel GJ. Basic neuroangiography: review of technique and perioperative patient care. Semin Intervent Radiol. 2013; 

Ali ZA, Karimi Galougahi K, Nazif T, Maehara A, Hardy MA, Cohen DJ, Ratner LE, Collins MB, Moses JW, Kirtane AJ, Stone GW, Karmpaliotis D, Leon MB. Imaging- and physiology-guided percutaneous coronary intervention without contrast administration in advanced renal failure: a feasibility, safety, and outcome study. Eur Heart J. 2016 Oct 21;

Parviz Y, Fall K, Stone GW, Maehara A, Ben-Yehuda O, Mintz GS, Ali ZA. Imaging and Physiology to Guide Venous Graft Interventions Without Contrast Administration in Advanced Renal Failure. J Invasive Cardiol. 2017 Nov;

Articole similare
Sindromul Pfeiffer: Cauze, simptome si optiuni de tratament Sindromul Pfeiffer: Cauze, simptome si optiuni de tratament

Boala Pfeiffer se caraterizeaza prin fuziunea prematura a anumitor oase ale craniului (craniosinostoza) si degetele mari si deviate medial si anormal de largi. Cele mai multe persoane afectate au, de asemenea, ochi proeminenti si pierderea auzului conductiv. Sunt recunoscute trei forme de sindrom Pfeiffer, dintre care tipurile II si III sunt cele mai grave. Sindromul Pfeiffer este o afectiune autozomala dominanta asociata cu mutatii in genele receptorului 2 (FGFR2) si receptorului 1 (FGFR1) al factorului de crestere fibroblastic.

18 mai 2023
citește articolul
Sindromul Parry-Romberg: O afectiune rara a pielii, optiuni de tratament Sindromul Parry-Romberg: O afectiune rara a pielii, optiuni de tratament

Sindromul Parry-Romberg, cunoscut si sub numele de hemiatrofie faciala progresiva, este o boala rara (care afecteaza 1 din 700.000 persoane) cauzata de atrofia oaselor sau a tesuturilor moi ale fetei, de obicei dintr-o parte a fetei sau a capului, dar fara slabirea fetei. Este o tulburare autoimuna in care organismul insusi ataca pielea, vasele de sange, muschii si organele interne.

18 mai 2023
citește articolul
Sindromul Muckle-Wells: Tot ce trebuie sa stiti despre aceasta boala autoinflamatorie Sindromul Muckle-Wells: Tot ce trebuie sa stiti despre aceasta boala autoinflamatorie

Persoanele care au boala au adesea febra episodica, frisoane si dureri de articulatii. Uneori, aceste simptome sunt exacerbate de frig similar, dar pot fi, de asemenea, declansate de alti stimuli. In cele mai multe cazuri, pacientii cu sindromul Muckle Wells dezvolta pierderea progresiva a auzului. In unele cazuri, amiloidoza se dezvolta mai tarziu in viata, o boala in care o acumulare anormala a proteinei amiloide apare in tesuturile si organele pacientului. Acumularea de amiloide in rinichi duce la leziuni si adesea insuficienta renala, daca nu este tratata.

18 mai 2023
Edited 18 mai 2023
citește articolul

Informatiile din acest articol nu trebuie sa inlocuiasca consultarea unui specialist sau vizita la un medic. Orice recomandare medicala continuta de acest material are scop pur informativ. Concluziile sau referintele nu sunt tipice si pot varia de la individ la individ si pot depinde de stilul de viata al fiecaruia, de starea de sanatate, dar si de alti factori. Aceste informatii nu trebuie sa inlocuiasca un diagnostic avizat.