Sudamina: Tot ce trebuie sa stii despre aceasta afectiune dermatologica
Sudamina, cunoscuta si sub denumirea de miliarie, reprezinta o reactie cutanata comuna, provocata de blocarea canalelor glandelor sudoripare in conditii de temperaturi ridicate si umiditate mare. Desi este mai frecventa la copii, adultii nu sunt imuni la aceasta afectiune, care se manifesta adesea in timpul verii. Blocarea acestor canale impiedica transpiratia sa ajunga la suprafata pielii, ceea ce duce la formarea de vezicule mici sau papule rosii si inflamate. Pe langa aspectul vizibil, persoanele afectate pot experimenta mancarimi sau o senzatie de intepaturi. Global, nou-nascutii sunt deosebit de susceptibili la sudamina, cu variatii regionale semnificative in ceea ce priveste incidenta. De exemplu, in Japonia, aproximativ 4,5% dintre nou-nascuti sunt afectati in prima saptamana de viata, subliniind importanta constientizarii si gestionarii acestei conditii in randul parintilor si ingrijitorilor. Sudamina este o afectiune dermatologica ce apare atunci cand canalele glandelor sudoripare se blocheaza.
Acest blocaj determina acumularea secretiei de sudoare sub piele, ceea ce duce la inflamatie si aparitia eruptiilor cutanate. Desi aceasta afectiune este adesea temporara si se rezolva de la sine, anumite conditii si comportamente pot creste riscul de aparitie a sudaminei. Factorii care contribuie la aparitia sudaminei includ climatul cald si umed, activitatea fizica intensa, si materialele sintetice care impiedica evaporarea adecvata a transpiratiei. Anumite conditii medicale si tratamente, cum ar fi pseudohipoaldosteronismul sau utilizarea anumitor medicamente, pot influenta dezvoltarea acestei afectiuni. In mod special, nou-nascutii sunt predispusi la sudamina datorita imaturitatii canalelor glandelor lor sudoripare. Factori precum febra si expunerea la radiatiile ultraviolete pot agrava situatia. Desi evolutia sudaminei este de obicei favorabila, exista situatii in care pot aparea complicatii serioase, cum ar fi infectii sau chiar hipertermie, o stare ce poate deveni periculoasa daca nu este gestionata corespunzator. Este important sa se ia masuri preventive, precum utilizarea imbracamintei adecvate si evitarea expunerii excesive la caldura, pentru a minimiza riscul aparitiei sudaminei si a complicatiilor sale.
Fiziopatologia sudaminei
Sudamina este o afectiune dermica des intalnita in conditii de caldura si umiditate ridicata. Aceste conditii ambientale stimuleaza o productie excesiva de sudoare, care, in absenta unei evaporari adecvate, duce la diverse manifestari cutanate. Una dintre principalele cauze ale sudaminei este obstructia ductelor sudoripare. Acest fenomen poate fi agravat de utilizarea pansamentelor sau plasturilor ocluzivi care impiedica eliminarea normala a transpiratiei. In particular, la nou-nascuti, unde glandele exocrine nu sunt complet dezvoltate, sau la persoane cu predispozitii specifice, retentia sudorii poate provoca hidratarea excesiva a stratului cornos, ducand astfel la blocarea excretiei sudorale.
Persistenta conditiilor de caldura si umiditate contribuie la stagnarea transpiratiei sub suprafata pielii, fenomen care inhiba transpiratia normala si poate induce stari de anhidroza localizata. Aceasta se manifesta adesea printr-o inflamatie minima sau absenta simptomelor, dar, odata ce transpiratia se acumuleaza sub stratul cornos, se pot dezvolta spongioza si inflamatia cronica in jurul ductelor sudoripare. In cazurile de miliarie profunda, continuarea acumularii transpiratiei in derm poate determina formarea unui infiltrat limfocitar periductal, impreuna cu spongioza la nivelul ductului intraepidermic. Pacientii cu sudamina pot prezenta o crestere a numarului de bacterii pe piele, inclusiv specii precum Staphylococcus epidermidis sau aureus, ceea ce poate complica si mai mult starea pielii.
Diagnostic
In diagnosticarea sudaminei, medicul se bazeaza in principal pe istoricul pacientului si pe examenul clinic detaliat. Aceasta afectiune dermatologica se manifesta prin diverse tipuri de leziuni cutanate, specifice fiecarui tip de miliarie. Miliaria crystallina se caracterizeaza prin prezenta unor vezicule mici, de 1-2 mm, pline cu un lichid clar. Acestea se pot grupa sau uneori pot conflua, dar nu sunt inconjurate de eritem (inrosirea pielii). La copii, aceste leziuni sunt adesea observate pe cap, gat si partea anterioara a toracelui, in timp ce la adulti ele sunt mai frecvente pe trunchi si tind sa se sparga foarte usor. Miliaria rubra este recunoscuta prin prezenta unor vezicule sau papule rosii, mici, pe un fond de eritem localizat. Leziunile sunt distincte, neconfluente si fara o distributie foliculara clara. La adulti, acestea apar in zonele unde exista frecare, cum ar fi gatul, scalpul, toracele anterior si pliurile de flexie, in timp ce la copii sunt mai frecvente in zona gatului si a axilelor.
Miliaria profunda prezinta papule sangerie, de 1-3 mm, care initial se dezvolta pe trunchi si ulterior pot avansa spre extremitati. Aceasta forma a miliariei este asociata cu anhidroza in zona afectata. Un examen citologic poate fi efectuat in cazuri rare pentru a identifica celule inflamatorii sau celule gigante multinucleate, desi acest pas nu este frecvent necesar.Diagnosticul diferential pentru miliarie include afectiuni cu simptome similare, precum varicela, erythema toxicum neonatorum, candidoza cutanata, herpes simplex si foliculita. Acesta este foarte important pentru a evita confuziile si pentru a stabili tratamentul adecvat.
-
Antiperspirant roll-on Comfort, 20 ml, PerspirexPret 45,39 RON Pret vechi 53,40 RON
Tratament pentru sudamina
Desi forma sa usoara este de obicei asimptomatica si nu necesita tratament, variantele mai severe, cum ar fi miliaria rubra si miliaria profunda, pot necesita interventie medicala, mai ales cand sunt insotite de simptome suplimentare precum febra sau hipertermia. Prevenirea acestei conditii poate fi realizata printr-un control eficient al temperaturii ambientale si a umiditatii, pentru a minimiza riscul de hipersudoratie. Este important sa tratam febra corespunzator si sa optam pentru imbracaminte din materiale naturale, cum ar fi bumbacul, care permit pielii sa respire si sa reduca acumularea de umiditate.
Pentru tratamentul topic al sudaminei, se recomanda utilizarea lotiunilor care contin ingrediente calmante si racoritoare cum ar fi calamina, acidul boric sau mentolul. In cazurile mai severe, care implica complicatii, poate fi necesara administrarea de corticosteroizi topici sau chiar antibiotice. Aceste tratamente ajuta la reducerea inflamatiei si la prevenirea infectiilor secundare, asigurand o recuperare mai rapida si mai confortabila.
Bibliografie:
Ahn SH, Prince EA, Dubel GJ. Basic neuroangiography: review of technique and perioperative patient care. Semin Intervent Radiol. 2023;
Madhwal S, Rajagopal V, Bhatt DL, Bajzer CT, Whitlow P, Kapadia SR. Predictors of difficult carotid stenting as determined by aortic arch angiography. J Invasive Cardiol. 2021;
Tavakol M, Ashraf S, Brener SJ. Risks and complications of coronary angiography: a comprehensive review. Glob J Health Sci. 2022;
