Tinea capitis: cauzele afectiunii, cum se manifesta si cum poate fi tratata
Printre diferitele boli care afecteaza scalpul regasim Tinea capitis, o infectie a pielii cauzata de ciuperci care pot provoca caderea parului. Este o boala extrem de contagioasa, care poate fi, de asemenea, grava si poate provoca pierderea permanenta a parului. Deci, este important sa stiti simptomele si cum sa le preveniti. Tinea capitis este produsa de o infectie fungica (cu ciuperci). In mod specific, ciupercile numite dermatofite (care traiesc pe piele) afecteaza pielea capului si a scalpului. Aceasta este o infectie extrem de contagioasa, fiind mult mai frecventa la copiii mici, desi poate aparea la orice varsta. Deoarece simptomele pot deveni severe si pot duce la pierderea permanenta a parului, este important sa fiti constienti de manifestarile clinice ale afectiunii Tinea capitis, in special daca aveti copii de varsta scolara.
Cum se manifesta Tinea capitis?
Tinea capitis provoaca o eruptie uscata cu prurit, zone in care cade parul (alopecie), sau ambele. Un tip de ciuperca provoaca puncte negre, in care tulpinile de par se rup pe suprafata scalpului. Un alt tip de ciuperca provoaca placi in care tulpinile de par se descompun deasupra suprafetei, unde raman fragmente mici. De asemenea, afectiunea provoaca uneori exfolieri asemanatoare matretii. Ocazional, o infectie dermatofita provoaca un kerion, care este o placa mare, dureroasa, inflamata, umflata si, uneori, supurativa pe scalp. Acesta poate avea blistere, prezentandu-se ca un abces (punga de puroi). Kerionul apare printr-o reactie a sistemului imunitar la ciuperca si poate provoca aparitia cicatricilor. Se pot regasi o serie de simptome care, desi pot varia de la o persoana la alta, sunt de obicei urmatoarele:
- Zone de piele scalabila in jurul scalpului.
- Puncte care se extind incet.
- Zone scalabile, gri sau rosii.
- Zone ale scalpului cu mici pete negre, in cazul in care parul a cazut.
- Par fragil, care care cade usor.
- Zone sensibile sau dureroase ale scalpului.
Pe de alta parte, dupa cum am mentionat deja, unele cazuri de infectii ale scalpului pot provoca inflamatii severe la locul infectiei. Aceasta complicatie (cunoscuta sub numele de kerion), consta dintr-o umflatura moale care lasa puroi si ajunge sa formeze o crusta groasa, galbuie pe scalp. Ca urmare, pe langa faptul ca acesta lasa cicatrici, poate conduce chiar la pierderea permanenta a parului in zonele afectate. Pe scurt, avem de-a face cu o boala cauzata de fungi dermatofiti. Acestea sunt microbi care traiesc intre straturile exterioare ale pielii, tesuturile parului mort si unghiile. Acest tip de ciuperca prolifereaza in medii calde si umede. Cand se intampla acest lucru, ciupercile ataca stratul exterior al pielii scalpului si al firului de par. Ciupercile sunt microbi care pot trai in tesuturile moarte ale parului, unghiilor si straturilor exterioare ale pielii si se dezvolta in medii calde si umede, iar infectarea cu acestea este mai posibila daca:
- Exista leziuni minore ale pielii sau scalpului;
- Nu se efectueaza spalarea frecventa a parului;
- Pielea ramane umeda o perioada mai lunga de timp (de exemplu, din cauza transpiratiei);
Se poate transmite?
Tinea capitis se poate raspandi rapid si cel mai adesea afecteaza copiii si dispare la pubertate. Cu toate acestea, poate aparea intampla la orice varsta. Modalitati de raspandire:
Prin contactul direct cu infectia
De la un om la altul: Prin contact direct piele-pe-piele cu o persoana infectata.
De la un obiect la un om: Tinea capitis se poate raspandi prin obiecte sau suprafete pe care o persoana sau un animal infectat le-a atins, cum ar fi haine, prosoape, cearceafuri, piepteni, caciuli.
De la un animal la un om: Atat cainii, cat si pisicile, in special cele tinere, sunt adesea purtatori ai acestei afectiuni. De asemenea, vacile, porcii si alte animale domestice pot transmite infectia oamenilor.
Diagnosticarea bolii
Metodele de diagnosticare sunt efectuate de catre un medic dermatolog, iar acestea includ examinarea pielii, a firelor de par rupte, a scalpului. De asemenea, specialistul poate explora zona afectata cu ajutorul lampii Wood (un tip de lumina ultravioleta este utilizata pentru a ilumina scalpul pentru a distinge tipul de ciuperca). Se poate realiza, de asemenea, o cultura a probelor. Pe langa aceste modalitati, medicul poate recomanda si altele, insa, de regula, un profesionist poate confirma sau infirma cu usurinta prezenta sau absenta afectiunii.
Ar trebui sa retineti ca diferite afectiuni ale pielii si scalpului au simptome similare, insa pot varia de la un individ la altul. Prin urmare, este important sa mergeti la un specialist de indata ce detectati sau suspectati prezenta oricaror semne, cum ar fi mancarime, roseata sau pierderea anormala a parului. Diagnosticul precoce este esential pentru evitarea complicatiilor ce pot aparea ca urmare a infectarii cu fungi.
Aplicand tratamentul potrivit, bazat pe creme, sampoane si / sau medicamente antifungice orale (antifungice), infectia este de obicei vindecata fara complicatii excesive si parul creste inapoi unde a cazut. Cu toate acestea, repetam recomandarea de a merge la un dermatolog cat mai curand posibil. Mai mult, daca se formeaza kerionul, despre care am mentionat mai sus, prognosticul bolii devine mult mai complex si mai grav.
Medicamente
Tratamentul pentru Tinea capitis include substante antimicotice, printre care Itraconazol, Fluconazol, Terbinafina si Griseofulvina. Durata administrarii variaza, putandu-se extinde pana la 3-4 luni sau pana cand simptomele dispar ori examenul micologic reiese a fi negativ.
Tratament local
Antimicoticele locala, sub forma de unguent/crema pot reduce riscul aparitiei suprainfectarii bacteriene, insa contribuie si la diminuarea micozei, prevenindu-se astfel infectarea altor zone de pe suprafata scalpului. De asemenea, tratamentul local are menirea si de a minimiza riscul de contagiozitate pentru anturaj.
Utilizarea unor sampoane speciale
Medicul dermatolog poate recomanda utilizarea unui sampon ce are in compozitie substante antimicotice active. Acestea au rolul de a minimiza raspandirea micozei, dar si in reducerea manifestarilor clinice. De regula, aceste produse contin sulfura de seleniu.
De asemenea, daca este necesar, si ceilalti membrii ai familiei pot fi examinati si tratati, in special daca a existat un contact direct cu persoana afectata ori unul indirect (prin folosirea aceluiasi prosop, de exemplu). Netratate corect, micozele inflamatorii prezente pe scalp pot lasa cicatrici de dimensiuni mari.
Granulomul Majocchi, o forma aparte de infectie fungica, asemanatoare cu Tinea Capitis
Granulomul Majocchi – o forma localizata de foliculita fungica, este o afectiune a pielii caracterizata printr-o placa profunda, pustulara si este o forma de tinea corporis. Granulomul Majocchi, numit si perifoliculita granulomatoasa nodulara sau granulomul trichophyticum, este o infectie rara a foliculului de par cauzata de infectia fungica dermatofita. Dermatofitele sunt ciuperci care invadeaza tesutul keratinos precum parul, pielea si unghiile si se extind din cauza unui sistem imunitar deficitar prin care organismul nu mai poate lupta in parametrii cu sporii acestor ciuperici.
Cel mai frecvent spor dermatofit implicat in granulomul Majocchi este Trichophyton rubrum. Cu toate acestea, alte ciuperci precum T. mentagrophytes, T. violaceum, T. tonsurans, Microsporum canis, Epidermophyton floccosum si speciile Aspergillus pot provoca aceasta boala. Aceste ciuperci infecteaza foliculii de par si provoaca o reactie inflamatorie.
De obicei se prezinta sub forma de papule roz-rosii, pustule sau chiar placi solzoase si noduli intr-o regiune perifoliculara. Firele de par pot fi indepartate cu usurinta de pe aceste locuri infectate, iar mancarimea este foarte frecventa. Granulomul Majocchi poate implica orice suprafata cu par, dar se gaseste cel mai adesea pe scalp, fata, antebrate si picioare. Aceste zone sunt susceptibile la deteriorarea mecanica care provoaca perturbarea barierei pielii.
Exista doua subtipuri de granulom Majocchi, folicular si nodular subcutanat. Subtipul folicular poate aparea dupa traumatisme sau utilizarea topica a corticosteroizilor si poate fi gasit la persoanele sanatoase. Cel mai frecvent apare la femeile tinere care isi rad frecvent picioarele. De asemenea, este mai raspandita in regiunile tropicale. Subtipul nodular subcutanat poate aparea la populatiile imunocompromise, cum ar fi cele sub chimioterapie, corticosteroizi in doze mari sau dupa transplant de organe si boli precum limfomul, leucemia, SIDA si altele.
Bibliografie:
Damtie D, Toxicity and oviposition deterrent activities of thyme essential oils against Anopheles arabiensis;
Deletre E, Repellent, irritant and toxic effects of 20 plant extracts on adults of the malaria vector Anopheles gambiae;
El-Darier SM, An in vitro study on antimicrobial and anticancer potentiality of thyme and clove oils;