Tot ce trebuie sa stii despre anorectita: cauze, simptome si tratament
Proctita sau rectita reprezinta inflamatia mucoasei rectale, afectand rectul pana la aproximativ 15 cm de la linia danturata. Aceasta afectiune poate fi acuta, manifestandu-se pe termen scurt, sau cronica, prelungindu-se pe o perioada indelungata. Desi este asemanatoare cu rectosigmoidita, rectita nu implica neaparat extinderea inflamatiei spre colon si nu evolueaza de obicei spre colita ulcerativa. In cazuri rare, extinderea poate sa apara la aproximativ doi ani dupa diagnostic. Cauzele rectitei sunt diverse si includ efectele secundare ale anumitor medicamente, precum antibioticele sau tratamentele cu radiatii. De asemenea, aceasta afectiune poate fi indusa de infectii transmise pe cale sexuala, cum ar fi gonoreea sau chlamydia, si mai rar de limfogranuloma venereum sau virusul herpes simplex, in contextul actului sexual anal.
Alti factori declansatori includ bolile autoimune ale colonului, precum boala Crohn si colita ulcerativa, dar si boala celiaca, expunerea la chimicale, manipularile instrumentale ale rectului si traumele zonei anorectale. In unele cazuri, rectita poate aparea fara o cauza identificabila, fiind denumita anorectita idiopatica. Simptomele rectitei si ale anuzitei, care desemneaza inflamatia canalului anal, sunt adesea similare si includ mancarimi, senzatia de arsura, sangerari rectale, presiune pelviana si secretii rectale cu miros neplacut. Diferentierea intre cele doua conditii poate fi dificila, avand in vedere ca tratamentele si etiologiile lor sunt asemanatoare.
![[2025] [MARTIE] [SPRING] [Cadou] [Justin Pharma] Quercetin](https://www.springfarma.com/media/spring_catalog/images/e/t/eticheta-cadou-rotund_14.png)
![[2025] [FEB-MAR] [SPRING] [TG] Transport Gratuit [Plantextrakt] [100lei]](https://www.springfarma.com/media/spring_catalog/images/e/t/eticheta-tg_6.png)
![[2025] [FEB-MARTIE] [SPRING] [Cadou] [1+1MK] [Verdiogast]](https://www.springfarma.com/media/spring_catalog/images/1/e/1eticheta-rotunda-1_1.png)
![[2025] [MAR] [SPRING] [2+1] [Naturalis Benesio]](https://www.springfarma.com/media/spring_catalog/images/e/t/eticheta-rotunda-3-la-pret-de-2.png)
Cauze si factori de risc in anorectita
Anorectita reprezinta o inflamatie a rectului si anusului, cauzata de o varietate de factori care pot afecta aceasta zona sensibila. Intelegerea cauzelor poate ajuta in preventia si tratamentul acestei afectiuni. Iata principalele surse de risc:
1. Infectii bacteriene si virale: Cele mai comune infectii implicate includ Neisseria gonorrhoeae si Chlamydia trachomatis, alaturi de virusurile herpes simplex tip 1 si 2, responsabile pentru majoritatea cazurilor. Acestea pot duce la simptome severe, necesitand tratament medical adecvat.
2. Expunerea la radiatii si afectiuni autoimune: Radioterapia, utilizata frecvent in tratamentul cancerelor, poate cauza anorectita ca efect secundar. De asemenea, persoanele cu sisteme imunitare compromise, fie din cauza conditiilor medicale preexistente cum ar fi boala Crohn sau colita ulcerativa, sunt la risc crescut.
3. Boli infectioase specifice: Sifilisul secundar, amoebiaza si infectiile cu papillomavirus sunt alte cauze. Aceste conditii necesita identificare rapida si tratament pentru a preveni complicatiile.
4. Cauze mai rar intalnite, dar severe: Limfogranulomul venerian, o infectie sexual transmisibila, ischemia si vasculita pot afecta regiunea anorectala. Acestea pot duce la deteriorarea tesuturilor si necesita interventie medicala urgenta.
5. Expozitia la toxine: Utilizarea inadecvata a clismelor, cum ar fi cele cu hidrogen peroxid, poate provoca deteriorari serioase ale mucoasei anale si rectale.
6. Alte infectii: Citomegalovirusul, Clostridium difficile si diverse specii de Campylobacter sunt agenti patogeni care pot cauza simptome severe in regiunea anorectala.
Simptome asociate cu anorectita
Anorectita se manifesta prin simptome precum dureri, inflamatie si, uneori, sangerari. Desi nu exista studii ample care sa stabileasca prevalenta exacta a anorectitei in populatia generala, se observa o incidenta mai ridicata a acestei afectiuni la barbati, comparativ cu femeile, si este mai des intalnita la adulti. Este important de mentionat ca pacientii care sufera de colita ulcerativa pot prezenta initial simptome de anorectita. In ceea ce priveste anorectita indusa de radioterapie, aceasta poate aparea la pacientii care au fost tratati pentru cancer la nivelul cervixului, prostatei sau rectului, cu un risc de 1-2% de a dezvolta forma cronica a bolii. Simptomele pot sa apara intre 9 si 14 luni dupa expunerea initiala la radiatii, dar exista cazuri in care se manifesta chiar si la 30 de ani dupa tratament.
Simptomele anorectitei pot include sangerare rectala persistenta, modificari ale scaunului (scadere in volum si crestere a continutului mucoid), diaree usoara cu mult mucus si, in cazuri mai severe, constipatie datorata inflamatiei intense. Pacientii pot suferi si de crampe abdominale severe, cauzate de inflamatia pelviana. Anamneza pacientului este foarte importanta pentru diagnosticarea corecta a anorectitei. Aceasta ar trebui sa includa detalii despre istoricul personal de boli de colon, expunerea la radiatii pelvine, calatoriile recente, istoricul sexual si statusul HIV. Este important sa se ia in considerare lista medicamentelor consumate de pacient, cum ar fi antibioticele si antiinflamatoarele nesteroidiene, precum si istoricul familial de boli inflamatorii intestinale sau alte conditii gastrointestinale. Examenul fizic poate sa fie uneori neremarcabil, insa unele semne pot indica prezenta anorectitei, cum ar fi sensibilitatea abdominala, eritemul si friabilitatea mucoasei rectale, si prezenta unor noduli inghinali durerosi. Diagnosticarea poate implica evaluarea sub anestezie, mai ales in cazul in care tuseul rectal este prea dureros pentru pacient.
Diagnostic
Anorectita necesita o abordare diagnostica precisa pentru a determina cauzele si pentru a stabili tratamentul adecvat. In cadrul diagnosticului, analizele de sange joaca un rol foarte important. Hemoleucograma completa este fundamentala pentru a evalua prezenta leucocitozei, indicand o posibila infectie, sau pentru a determina severitatea anemiei, care poate fi cauzata de sangerari. De asemenea, un set de teste serice este esential pentru evaluarea pierderilor semnificative de fluide si electroliti si pentru identificarea precoce a insuficientei renale. Proteina C reactiva este un alt marker important, avand valori crescute in cazul pancolitei extensive, dar ramane in limite normale la pacientii cu afectiuni restranse la rect. Culturile de probe rectale sunt utile pentru diagnosticarea infectiilor cu gonoree sau chlamydia, in timp ce testele pentru herpes simplex si sifilis sunt efectuate prin examinarea fluidului vezicular si a raclatelor tisulare rectale.
La pacientii cu sistem imunitar compromis, sunt necesare culturile fungice si virale, desi aceste infectii sunt rare la persoanele imunocompetente. Infectiile cu Entamoeba histolytica se diagnosticheaza prin identificarea amebelor in probele de scaun, complementate de teste serologice cum ar fi hemaglutinarea indirecta sau ELISA. In ceea ce priveste imagistica, aceasta nu este de obicei necesara daca inflamatia este limitata la rect si anus. Cu toate acestea, in cazul in care exista suspiciuni de boala inflamatorie intestinala sau ischemie, sunt recomandate investigatii suplimentare. Radiografiile gastrointestinale cu contrast si CT-urile abdominale pot revela caracteristici specifice bolii Crohn, cum ar fi stricturi sau fistule. Scanarile CT sunt utile in evaluarea inflamatiei in colitele infectioase si in anorectita ischemica. Rectosigmoidoscopia permite vizualizarea directa a mucoasei rectale, detectand posibile anormalitati precum paloarea, eritemul, teleangiectaziile sau ulceratiile. Biopsia tisulara rectala este efectuata pentru analize histologice detaliate si pentru detectarea agentilor patogeni precum virusuri, bacterii si Chlamydia.
Tratament pentru anorectita
Anorectita prezinta provocari terapeutice variate in functie de cauza specifica a afectiunii. In cazurile generate de boli inflamatorii intestinale, o evaluare atenta prin colonoscopie este esentiala pentru a determina extinderea si severitatea inflamatiei. Majoritatea pacientilor cu aceasta conditie avanseaza de la colita stanga la pancolita, abordarea initiala fiind predominant medicamentoasa. Chirurgia devine o optiune numai cand tratamentele medicale nu ofera rezultatele dorite sau cand sunt detectate displazii ori cancer la biopsie. Tratamentul medicamentos variaza in functie de tipul anorectitei. Pentru formele non-infectioase legate de boli inflamatorii, terapia poate include corticosteroizi, sulfasalazina, acid 5-aminosalicilic si chiar imunosupresoare, administrate oral sau topic sub forma de clisme si supozitoare. Combinarea acestor medicamente s-a dovedit adesea mai eficace decat utilizarea individuala. Anorectita de origine infectioasa necesita o abordare diferita. In cazurile usoare, precum infectiile cu Salmonella sau Campylobacter, mentinerea unui echilibru adecvat hidric si electrolitic, alaturi de ingrijirea locala, sunt suficiente. Pentru patogeni precum Shigella si Yersinia, adaugarea unor antibiotice specifice poate accelera recuperarea. Infectiile mai severe cu C. difficile sau E. histolytica sunt tratate eficient cu metronidazol si, respectiv, iodoquinol.
Anorectita indusa de radiatii
Tratamentul anorectitei cauzate de radiatii implica terapii atat orale cat si rectale. Administrarea de 5-ASA si metronidazol oral, impreuna cu clisme care includ hidrocortizon, sucralfat si formalin, sunt frecvent utilizate. Studiile sugereaza ca clismele cu sucralfat sunt particular de eficiente cand sunt aplicate regulat.
Optiuni chirurgicale si terapia endoscopica
Desi majoritatea cazurilor de anorectita sunt gestionate medical, situatiile severe pot necesita interventii chirurgicale. De exemplu, pacientii cu colita ulcerativa severa pot beneficia de o proctocolectomie totala cu reconstructie. In cazurile complicate de anorectita post-iradiere cu sangerare refractara, tehnicile endoscopice, inclusiv coagularea cu laser argon plasma, ofera o alternativa eficienta cu morbiditate redusa comparativ cu interventiile chirurgicale mai invazive.
Bibliografie:
Madhwal S, Rajagopal V, Bhatt DL, Bajzer CT, Whitlow P, Kapadia SR. Predictors of difficult carotid stenting as determined by aortic arch angiography. J Invasive Cardiol. 2022 May;
Tavakol M, Ashraf S, Brener SJ. Risks and complications of coronary angiography: a comprehensive review. Glob J Health Sci. 2022;
Mintz GS, Popma JJ, Pichard AD, Kent KM, Satler LF, Chuang YC, Ditrano CJ, Leon MB. Patterns of calcification in coronary artery disease. A statistical analysis of intravascular ultrasound and coronary angiography in 1155 lesions. Circulation. 2024 Apr 01;
Ali ZA, Karimi Galougahi K, Nazif T, Maehara A, Hardy MA, Cohen DJ, Ratner LE, Collins MB, Moses JW, Kirtane AJ, Stone GW, Karmpaliotis D, Leon MB. Imaging- and physiology-guided percutaneous coronary intervention without contrast administration in advanced renal failure: a feasibility, safety, and outcome study. Eur Heart J. 2023 Oct 21;
Parviz Y, Fall K, Stone GW, Maehara A, Ben-Yehuda O, Mintz GS, Ali ZA. Imaging and Physiology to Guide Venous Graft Interventions Without Contrast Administration in Advanced Renal Failure. J Invasive Cardiol. 2024 Nov;
