Vaccinul anti poliomielita: Cand se recomanda, schema de vaccinare, ce trebuie sa retinem

Vaccinarea impotriva poliomielitei este o componenta esentiala a programului national de imunizari, oferind protectie vitala impotriva unei boli care poate cauza paralizii severe. Exista doua metode principale prin care se poate administra acest vaccin: oral si injectabil. Vaccinul oral, datorita simplitatii sale de administrare si costului scazut, este preferat in multe tari. Acesta prezinta avantajul de a fi usor de administrat, facand campaniile de vaccinare mai accesibile si mai eficiente. Pe de alta parte, vaccinul injectabil este recomandat pentru copiii care au anumite contraindicatii la vaccinul oral, asigurand ca si acestia beneficiaza de protectia necesara impotriva poliomielitei. Prin utilizarea complementara a acestor doua tipuri de vaccin, programul de imunizari vizeaza o acoperire larga si eficienta in lupta impotriva poliomielitei.
- Ce este si ce contine vaccinul anti poliomielita?
- Administrarea vaccinului impotriva poliomielitei. Care sunt etapele de vaccinare
- Cand se recomanda acest vaccin si ce trebuie sa retinem
Ce este si ce contine vaccinul anti poliomielita?
Poliomielita, o afectiune severa ce ataca sistemul nervos central si poate duce la paralizie sau chiar deces, se previne eficient prin vaccinare. Vaccinurile anti-poliomielitice sunt esentiale in lupta impotriva acestei boli contagioase, oferind o cale de eradicare a acesteia in zonele unde inca persista. Exista doua variante principale de vaccinuri disponibile: vaccinul poliomielitic inactivat (VPI) si vaccinul poliomielitic viu atenuat (VPO). VPI, administrat prin injectie, ocoleste sistemul digestiv, evitand riscul de contaminare ambientala cu virusul vaccinal.
VPO, desi nu mai este folosit in Uniunea Europeana, continua sa fie un instrument vital in prevenirea raspandirii poliomielitei in regiunile unde boala este inca endemica, datorita eficacitatii sale in oprirea circulatiei virusului salbatic. In efortul de a combina protectia impotriva mai multor boli, vaccinul hexavalent, o suspensie injectabila preumpluta, include, printre altele, componenta antipoliomielitica, protejand astfel impotriva a sase boli majore, inclusiv poliomielita. Aceasta abordare complexa care include si protectie impotriva difteriei, tetanosului, pertussis-ului (tusea convulsiva), hepatitei B si Haemophylus influenzae tip b, reflecta un pas important in promovarea sanatatii publice si a imunizarii la nivel global.
Administrarea vaccinului impotriva poliomielitei. Care sunt etapele de vaccinare
Administrarea orala a vaccinului este un proces simplu si eficient, care implica aplicarea directa in cavitatea bucala a copilului. Este important de retinut ca, in cazul in care copilul vomita sau regurgiteaza dupa prima doza, administrarea trebuie repetata pentru a asigura eficacitatea vaccinului.
Pentru a maximiza absorbtia vaccinului, este esential sa evitati alaptarea cu 3 ore inainte si dupa vaccinare. In urmatoarele 30 de zile dupa vaccinare, este prudent sa se limiteze procedurile medicale neesentiale, cum ar fi injectiile intramusculare sau interventiile chirurgicale, pentru a evita interferentele cu procesul imunitar activat de vaccin. In cazul aparitiei febrei in primele sase saptamani post-vaccinare, aceasta poate fi gestionata eficient cu ajutorul medicamentelor antipiretice, asigurand astfel confortul si siguranta copilului pe parcursul perioadei de imunizare.
Cand se recomanda acest vaccin si ce trebuie sa retinem
Poliomielita este o boala grava ce poate fi prevenita eficient prin vaccinare. Programul national de imunizare prevede administrarea a patru doze de vaccin antipoliomielita, distribuite la anumite intervale pentru a asigura o protectie optima impotriva virusului. Copilul trebuie sa beneficieze de vaccinarea primara, care include doua sau trei doze. Acestea sunt administrate fie la un interval de cel putin opt saptamani pentru schema cu doua doze, fie la patru saptamani pentru cea cu trei doze. In continuarea schemei de imunizare primara, este necesara o doza de rapel. Aceasta se administreaza dupa un interval de minim sase luni de la finalizarea etapei anterioare si respecta liniile directoare stabilite la nivel national.
Momentul ales pentru administrarea dozelor de vaccin este gandit pentru a oferi cea mai buna protectie: la varstele de 2, 4, 11 luni si ulterior, la 6 ani. Prin respectarea acestui calendar, se asigura fundatia pentru un sistem imunitar robust, capabil sa reziste in fata poliomielitei. Este esential ca parintii sa urmeze recomandarile oficiale de vaccinare pentru a proteja sanatatea copiilor impotriva acestei boli debilitante.
Beneficiile vaccinului anti poliomielita
Poliomielita a fost impinsa spre uitare in mare parte datorita progreselor semnificative in domeniul vaccinarii. Debutand cu anul 1956, Romania a integrat vaccinarea impotriva poliomielitei in programul national de imunizare, marcand un punct de cotitura in lupta impotriva acestei boli paralizante. Abordarea s-a bazat pe utilizarea vaccinului oral polio (VPO), un vaccin viu atenuat, care a fost administrat pana in 2008. O schimbare de paradigma s-a produs in 2009, cand vaccinul polio oral a fost inlocuit cu varianta injectabila (VPI), un vaccin inactivat, optandu-se astfel pentru o cale mai sigura si cu riscuri reduse.
Vaccinul inactivat injectabil se distinge printr-un profil de siguranta impresionant, avand contraindicatii extrem de limitate si efecte secundare minime. Aceasta caracteristica il face nu doar o optiune viabila, dar si preferata in prevenirea unei boli care, in trecut, nu avea remediul. Prin imunizarea vasta a populatiei, Romania si-a demonstrat angajamentul in eradicarea poliomielitei, un obiectiv global care acum pare mai aproape ca niciodata datorita eforturilor concertate de vaccinare.
Schema de vaccinare
Procesul de vaccinare se desfasoara conform unei scheme bine stabilite, adaptata la diferite grupe de varsta, pentru a maximiza eficacitatea imunitatii dobandite.
- Incepand de la varsta de 2 luni, bebelusii sunt eligibili pentru prima lor doza de vaccin, o procedura simpla ce consta in administrarea a 0,2 ml (echivalentul a 2 picaturi) de vaccin. Aceasta prima etapa este cruciala si este completata cu vaccinuri suplimentare pentru difterie, tetanos, pertussis (DTP) si hepatita B.
- Urmatoarea doza este programata la 4 luni si implica aceeasi cantitate de vaccin, fiind concentrata tot pe consolidarea protectiei impotriva acestor boli, cu un accent special pe DTP. La 6 luni, schema de vaccinare continua cu a treia doza, care, pe langa DTP, include din nou vaccinul anti-hepatita B, consolidand si mai mult fundatia imunitara a copilului.
- Primul ciclu de revaccinare este prevazut la varsta de 12 luni, urmand aceeasi procedura simpla de administrare a vaccinului. Este un pas important in mentinerea imunitatii pe termen lung. A doua sesiune de revaccinare este planificata la varsta de 9 ani, asigurandu-se ca protectia impotriva bolilor vizate este mentinuta in perioada de crestere rapida si dezvoltare.
Schema de vaccinare evidentiaza importanta inceperii timpurii si a urmaririi atente a recomandarilor medicale pentru vaccinare. Prin respectarea acestei programe, parintii isi pot asigura ca micutii lor sunt protejati corespunzator impotriva unor boli potential grave, contribuind astfel la sanatatea lor optima si la bunastarea generala a comunitatii.
Posibile efecte secundare care pot aparea
Vaccinarea impotriva poliomielitei este un pas esential in prevenirea unei boli care a afectat milioane de oameni pe tot globul. Cu toate acestea, ca si in cazul oricarui tratament medical, pot exista reactii adverse temporare, de obicei usoare si gestionabile. Printre acestea se numara disconfort localizat, cum ar fi sensibilitatea sau inrosirea la locul injectarii, impreuna cu posibilele simptome generale precum iritabilitatea, plansul neobisnuit, greata, diareea, eruptiile cutanate si, ocazional, o febra usoara. Interesant este ca reactiile la prima doza de vaccin pot fi usor mai pronuntate comparativ cu reactiile la dozele ulterioare, un fenomen observat in studiile clinice si raportarile post-vaccinare.
Aceste efecte secundare reflecta adesea activarea sistemului imunitar al organismului in raspunsul sau la vaccin, un indiciu ca procesul de imunizare este in desfasurare. Este important pentru parinti si persoanele care se vaccineaza sa cunoasca aceste posibile reactii, pentru a putea ramane informati si pregatiti sa gestioneze orice disconfort minor asociat vaccinarii.
Bibliografie:
Parviz Y, Fall K, Stone GW, Maehara A, Ben-Yehuda O, Mintz GS, Ali ZA. Imaging and Physiology to Guide Venous Graft Interventions Without Contrast Administration in Advanced Renal Failure. J Invasive Cardiol. 2017 Nov;
Madhwal S, Rajagopal V, Bhatt DL, Bajzer CT, Whitlow P, Kapadia SR. Predictors of difficult carotid stenting as determined by aortic arch angiography. J Invasive Cardiol. 2008 May;
Tavakol M, Ashraf S, Brener SJ. Risks and complications of coronary angiography: a comprehensive review. Glob J Health Sci. 2012;