Psiholog Diana Todeanca: Exista o legatura demonstrata stiintific intre carenta de vitamina D si tristete

Anxietatea, depresia, tulburarile sexuale in relatia de cuplu dar si schimbarile frecvente de dispozitie atat la barbati cat si la femei au de multe ori un corespondent psihosomatic intr-o serie de probleme fizice ale organismului precum carenta de anumite vitamine si minerale, dezechilibre hormonale sau alte afectiuni. Explicatia pentru legatura dintre alimentatie si tulburarile mentale consta in faptul ca intestinul gros este considerat al doilea creier deoarece contine o retea aparte de terminatii nervoase asemanatoare cu sinapsele din creier. Acest lucru este cunoscut sub denumirea de sistem nervos enteric si este alcatuit din neuroni situati in peretele intestinal, formand nervul vag.
Nu intamplator avem senzatia de ,,fluturi in stomac'' atunci cand trecem prin episoade emotionale puternice, emotia dinaintea unui examen, intalnirea cu cineva drag, sau senzatia de gol in stomac in momentele de panica, frica, sau de presiune intensa inainte de un interviu important pentru un job sau de efectuarea de analize medicale. Cum putem depasi episoadele de anxietate, cum ne putem recastiga increderea in partener in relatia de cuplu dar si legatura dintre alimentatie si fericire aflam mai multe de la psihologul Diana Todeanca.


Astazi auzim parca mai des ca oricand de relatii toxice, de mesaje de tipul ,,vreau sa ies dintr-o relatie toxica'' sau ,,cum sa scap dintr-o relatie toxica''. Care sunt semnele atat la barbati cat si la femei ca au personalitate cu potential toxic si cum putem evita astfel de oameni inainte de a ne atasa emotional de ei si a incerca sa intemeiem o familie, sa avem o relatie stabila?
In primul rand va invit sa incercam sa nu mai folosim atat de usor cuvantul "toxic". Este un cuvant dur, foarte trendy acum, dar uneori prea repede catalogam persoane sau relatii ca fiind toxice. In al doilea rand, cred ca anumite comportamente pot fi disfunctionale, nepotrivite, si nu oamenii sau personalitatea cuiva. Sa facem aceasta diferenta intre "omul acela e rau, e toxic" si "comportamentul cuiva a fost neplacut, deranjant, nepotrivit pentru mine". Eu consider ca fiecare om are potentialul de a se comporta bine, iar atunci cand spui despre cineva ca are o personalitate toxica pare ca n-are nicio sansa sa faca schimbari in bine.
Ca sa poti sa ai o relatie sanatoasa e important sa te intrebi, inca de la inceput, daca persoana de langa tine te respecta, daca te simti in siguranta langa el/ea, daca prioritizeaza nevoile tale, daca te asculta, daca ia in considerare nevoile tale, daca iti respecta valorile etc. In linii mari, ar trebui sa fim atenti la acele "red flags" si daca relatia respectiva aduce in viata ta mai mult plus, daca viata ta devine mai buna, mai frumoasa, daca iti aduce fericire acea relatie. Pentru asta, este esential ca fiecare om sa isi clarifice pentru el insusi ce este important si care ii sunt limitele.
Stiu cazuri de cupluri care aparent aveau o chimie, o comunicare normala pana la aparitia copilului si apoi relatia lor a devenit brusc toxica si povestea s-a incheiat cu un divort dupa cateva luni sau cativa ani de la aparitia copilului. Care sunt acele resorturi, acele triggere care determina o schimbare atat de radicala in paradigma relatiei?
A avea copii reprezinta pentru multe cupluri o bucurie enorma. Insa, mai ales in primii ani de viata, a avea copii inseamna si multa oboseala si tensiune, emotii de tot felul, situatii dificile, disconfort si mai putin timp petrecut impreuna. Practic, aduc si niste elemente noi care ajung sa cantareasca "greu" in relatie. Si atunci cand e greu, avem nevoie de mecanisme sanatoase de comunicare asertiva, de rezolvare a conflictelor, de validare a emotiilor, pentru ca in situatia de greu, iese la iveala tot ce nu mergea bine in respectiva relatie. De exemplu, mai ales mamele, au nevoie de mult sprijin emotional, de implicarea tatalui ca TATA, nu ca "ajutor" sau "baby-sitter", de implicare si colaborare in tot ce tine de casa. Astea, daca inainte sa apara copiii erau mai putin importante aceste aspecte, poate, acum ele devin esentiale.
Tatii, pe de alta parte, au si ei nevoie sa simta ca au in continuare un rol important in familie, ca si lor le sunt ascultate nevoile si validate emotiile, si nu ca "dispar complet" si nu mai primesc deloc atentie din partea partenerei. E super important ca cei doi parteneri sa tina cont ca, desi devin o familie, inca sunt cuplu, iar nevoile de cuplu trebuie si ele discutate si prioritizate. Stiu, de multe ori nu mai ramane timp pentru asta ca sunt prea multe de facut cu si pentru copii - daca insa exista atentie si interes activ si catre cuplu, atunci partenerii pot gasi impreuna solutii.
Si daca tot am vorbit de cupluri si copii, ce se intampla cu emotiile, cu iubirea intre acele persoane, in acele cupluri care sunt impreuna de mai multi ani, sunt casatoriti, dar nu pot avea copii din cauza infertilitatii unuia dintre parteneri, sau unde ambii au probleme de fertilitate?
Infertilitatea, intr-adevar, e o dificultate mare intr-un cuplu care isi doreste copii. Apar emotii foarte intense, mai ales furie, frustrare, vinovatie si tristete. E foarte important ca cei doi sa stie sa gestioneze sanatos emotiile astea - din pacate multi oameni nu stiu si de aici se ajunge la tensiune si conflict. Mai mult decat atat, un procent important din cauzele inferilitatii este necunoscut si nu exista o explicatie medicala. Adica, cei doi sunt bine, sanatosi, nu exista probleme medicale si totusi...nu se intampla. Atunci cred eu este cu atat mai frustrant. Cred ca o mare influenta asupra fertilitatii cuplului o are si echilibrul emotional al fiecarui partener si al relatiei. Consider ca, asa cum mergem la medic si investigam toate posibilele cauze ale infertilitatii, este obligatoriu sa exploram si cauzele psiho-emotionale. Pentru ca noi, suntem oameni cu trup, minte, suflet, nu suntem doar trup, doar biologie si celule.
Stresul si presiunea de a face copii poate fi si el un factor. Stiu multe cazuri de cupluri care s-au chinuit mult sa aiba copii, au reusit cu FIV, iar apoi la foarte scurt timp, a mai aparut in mod neasteptat un alt copil, pe cale naturala. Asta ne spune, practic, ca ceea ce statea in cale era chiar stresul si presiunea, iar apoi cand cei doi s-au relaxat si au inceput sa faca dragoste de placere, neprogramat si fara scop, corpul a reusit. Asadar, e extrem de important sa ne uitam la felul in care cuplul gestioneaza aceasta problema, chiar in psihoterapie de cuplu sau individuala.
Se ne intoarcem la echilibrul in relatii. Care sunt consecintele psihice si fizice asupra unei persoane care accepta sa traiasca intr-o relatie toxica alaturi de partener/a, au un copil impreuna sau sunt doar ei doi in relatie si care se teme de divort pentru ca nu vrea sa ramana singur/a. De ce frica de singuratate e mai puternica decat ideea de echilibru si confort si acele persoane prefera sa traiasca o viata in care nu se simt confortabil decat sa inceapa de la zero o alta viata?
Cred ca aici intervin lectiile pe care le-am invatat si credintele noastre. Multi dintre noi am invatat lectii gresite despre iubire si le aplicam si in viata noastra - de exemplu "daca nu suferi, inseamna ca nu iubesti" sau "in casatorie trebuie sa te sacrifici pentru celalalt" sau "dupa ce te casatoresti nu trebuie sa mai faci nimic pentru celalalt, pentru ca gata, va fi acolo mereu" sau "asa sunt barbatii, mai insala uneori" sau "asa sunt femeile, cicalitoare, trebuie sa nu le bagi in seama". Toate astea sunt credinte care nu ne ajuta si nu ne fac viata mai buna. Ele pot fi schimbate si cred ca orice cuplu casatorit sau nu, poate sa invete sa functioneze mai sanatos si sa aduca bucurie si fericire in viata fiecarui partener.
Totodata, nu consider nici ca divortul trebuie sa fie o optiune usoara, facila, rapida de genul - "gata, nu mai sunt fericit(a), ne despartim". Inainte de despartire, mai ales daca cei doi au la baza iubirea si respectul reciproc, sunt un milion de lucruri pe care le pot face pentru a face relatia mai buna. Este nevoie insa de implicarea constienta si voluntara a AMBILOR parteneri. In acelasi timp, daca relatia nu mai poate fi imbunatatita sau unul dintre parteneri nu vrea sa faca nimic in sensul asta, si mai ales daca exista violenta, abuz in orice forma ar fi el - atunci, uneori e mai bine sa cauti fericirea in a fi singur(a) decat sa tolerezi nefericirea crunta in cuplu si sa fii, de fapt, singur in doi.
Si daca tot am vorbit de singuratate vs relatie toxica, este un mit sau un adevar ca persoanele care au trecut prin episoade de depresie/anxietate sunt mai dispuse sa accepte o relatie toxica? Sau e un cerc vicios si din cauza acelei relatii toxice au episoade de depresie/anxietate?
Aici cred ca trebuie sa facem diferenta intre o asociere - s-a observat ca persoanele cu depresie/tulburari de anxietate au relatii disfuctionale - si o relatie de timp cauza-efect. In psihologie sunt putine studii care sa spuna clar ca x cauzeaza y. Cu siguranta insa, depresia si tulburarile de anxietate influenteaza si sunt influentate de relatiile din viata respectivului om. Solutia este ca acei oameni care sufera de depresie sau tulburari de anxietate sa caute ajutor. Cele mai bune rezultate in cazuile acestea vin din combinatia de tratament cu medicamente si psihoterapie. Psihoterapia, pe langa gestionarea mai buna a tulburarii, te poate ajuta si sa te asiguri ca relatiile pe care le construiesti sunt sanatoase.
Pentru ca stim ca exista o legatura psihosomatica intre minte si corp si ca anumite stari emotionale pot cauza modificari fizice, exista si relatie invers de cauzalitate potrivit careia anumite carente de minerale si vitamine sa determine anumite tulburari si sa accelereze/accentueze stari de anxietate si depresie?
Bineinteles. Cel mai simplu de observat este relatia dintre vitamina D si tristete. Pe intelesul tuturor - iarna, atunci cand nu mai stam suficient la soare, deci nivelurile de vitamina D nu mai sunt optime, dispozitia oamenilor tinde sa scada, pentru ca sintetizarea serotoninei se face mai greu. De aceea suntem mai tristi sau melancolici cand sunt mai multe zile innorate. Este deja tot mai evident pentru multi specialisti ca emotiile noastre, mintea noastra si corpul nostru sunt intr-o relatie extrem de stransa si ca este esential pentru sanatatea fizica si psihica sa avem grija atat de corp, cat si de ganduri si emotii.
In final, un mesaj pentru cititori. Orice idee sau lucru pe care vrei sa il impartasesti cu ei.
Trebuie sa incepem sa prioritizam emotiile noastre. Emotiile sunt combustibilul pentru relatiile din viata noastra si pentru calitatea vietii noastre. Va incurajez sa cititi despre ele, sa constientizati ca noi nu suntem una cu mintea noastra si ca putem alege ceea ce gandim si cum ne comportam. Ceea ce nu putem alege este ceea ce simtim, asadar emotiile trebuie acceptate si intelese. Nu poti intelege ceva ce nu ai explorat niciodata.
In final, un mesaj pentru cititori. Orice idee sau lucru pe care vrei sa il impartasesti cu ei
Trebuie sa incepem sa prioritizam emotiile noastre. Emotiile sunt combustibilul pentru relatiile din viata noastra si pentru calitatea vietii noastre. Va incurajez sa cititi despre ele, sa constientizati ca noi nu suntem una cu mintea noastra si ca putem alege ceea ce gandim si cum ne comportam. Ceea ce nu putem alege este ceea ce simtim, asadar emotiile trebuie acceptate si intelese. Nu poti intelege ceva ce nu ai explorat niciodata.