Adrenoleucodistrofia: cum apare, simptome si optiuni de tratament
Adrenoleucodistrofia este o afectiune genetica in care organismul nu este capabil sa descompuna unii acizi grasi, determinandu-i sa se acumuleze in creier, glandele suprarenale si sistemul nervos, afectand functia lor corecta. Studiile clinice au aratat ca cea mai frecventa cauza a adrenoleucodistrofiei este legata de o anomalie a cromozomului X si ca barbatii sunt mai predispusi sa o aiba, desi femeile pot fi purtatorii bolii sau o pot prezenta in forma sa mai usoara.
Cum apare boala? Etapele de clasificare
Adrenoleucodistrofia este clasificata in:
Infantila: De obicei, se manifesta in primii ani ai copilariei cu o deteriorare progresiva a materiei albe a creierului care poate duce la moarte.
Adrenomieloneuropatia: Apare in stadiul de adult incet si intr-un mod mai putin agresiv.
Boala Addison: Glandele suprarenale inceteaza sa produca hormonii necesari, provocand insuficienta suprarenala.
Aceasta boala se caracterizeaza prin prezenta unei degenerari progresive a cortexului suprarenal, care duce la insuficienta suprarenala sau boala Addison, asociata cu demielinizarea substantei albe a sistemului nervos, cu pierderea mielinei care acopera un tip de fibre nervoase din creier. Exista diferite tipuri de adrenoleucodistrofie, in functie de varsta de debut:
Adrenoleucodistrofia neonatala: Forma mostenita ca o trasatura genetica autozomala recesiva, care incepe de obicei in primele luni de viata sau in perioada neonatala. Copiii incep cu tulburari neurologice si prezinta sau dezvolta semne de disfunctie a cortexului suprarenal. Aproape toti pacientii sufera de retard mintal si mor inainte de varsta de 5 de ani.
Adrenoleucoodistrofia din copilarie, care este mostenita ca o trasatura genetica legata de cromozomul X, de asemenea, cunoscut sub numele de boala Schilder, incepe in copilarie sau adolescenta si in acest caz starea degenerativa neurologica evolueaza la o dementa grava, cu afectarea vederii, auzului, vorbirii si mersului, murind devreme.
Adrenoleucoodistrofia adulta sau adrenomielopatia, de asemenea legata de cromozomul X, este o forma mai usoara decat cea anterioara, care incepe la sfarsitul adolescentei sau la inceputul maturitatii. In aceasta forma clinica, semnele insuficientei suprarenale pot preceda aparitia simptomelor neurologice timp de multi ani.
Simptome ale bolii Adrenoleucodistrofie
In adrenoleucoodistrofie infantila:
Episoade de criza.
Deficiente ale sistemului nervos (paralizie, coma).
Probleme vizuale care pot declansa orbirea.
Dificultati de inghitire.
Spasme musculare.
Comportament hiperactiv.
Pierderea auzului.
Strabism.
Probleme de intelegere.
In adrenomielopatie:
Slabiciune musculara sau rigiditate in mers.
Disfunctia vezicii urinare si a intestinului.
Probleme cu controlul urinarii.
Dificultate de a gandi corect.
In boala Addison:
Lipsa apetitului.
Coma.
Scaderea greutatii corporale.
Pierderea masei musculare.
Varsaturi.
Pacientii cu adrenoleucodistrofie sunt presimptomatici la nastere. La barbati, prima manifestare a adrenoleucodistrofiei este de obicei insuficienta suprarenala, care poate aparea la sugarii de cateva luni. La varsta adulta, barbatii dezvolta mielopatia (boala maduvei spinarii). Barbatii cu adrenoleucodistrofie pot dezvolta demielinare cerebrala progresiva (adrenoleucodistrofie cerebrala), atat in copilarie, cat si la maturitate. Adrenoleucodistrofia cerebrala poate fi prima manifestare a adrenoleucodistrofiei sau poate aparea la pacientii cu insuficienta suprarenala si/sau mielopatie bazica.
Femeile cu adrenoleucodistrofie sunt, de asemenea, afectate si nu sunt doar purtatori ai genei afectate pentru adrenoleucodistrofie, deoarece mai mult de 80% dintre aceste femei dezvolta semne si simptome asociate cu mielopatia la varsta de 60 de ani. Femeile cu adrenoleucodistrofie rareori dezvolta insuficienta suprarenala sau demielinizare a creierului.
Insuficienta suprarenala (sau chiar o criza addisoniana care pune viata in pericol) poate fi simptomul adrenoleucoodistrofiei la baieti si barbati, cu ani sau chiar decenii inainte de aparitia simptomelor neurologice. Un studiu pe copii neurologic pre-sintomatici cu adrenoleucodistrofie a aratat ca 80% dintre acesti copii au avut deja modificari ale functiei suprarenale in momentul diagnosticului de adrenoleucodistrofie.
Cele mai frecvente semne ale insuficientei suprarenale sunt cronice sau de lunga durata, inclusiv oboseala, slabiciune musculara, pierderea poftei de mancare, pierderea in greutate, dureri abdominale si varsaturi inexplicabile. Alte simptome pot include greata, diaree, tensiune arteriala scazuta (care este chiar mai mica atunci cand persoana sta in picioare, provocand ameteli sau lesin), iritabilitate si depresie, pofta de mese bogate in sare, niveluri scazute de zahar din sange, dureri de cap sau transpiratie. Persoanele afectate pot avea sau nu un nivel ridicat de pigmentare a pielii ca urmare a secretiei excesive de hormon adrenocorticotropic.
Cauze
Adrenoleucodistrofia este o boala legata de cromozomul X, ceea ce inseamna ca gena adrenoleucodistrofiei (ABCD1) se gaseste pe cromozomul X. Atunci cand parintele este purtator al genei adrenoleucodistrofiei afectate, nu exista niciun alt cromozom X care sa ii ofere protectie; prin urmare, apar simptomele adrenoleucodistrofiei.
Cea mai probabila explicatie pentru femeile cu adrenoleucodistrofie de a dezvolta o forma mai usoara a bolii este prezenta unei copii normale a genei ABCD1 pe celalalt cromozom X. La femei, fiecare celula a unui cromozom X devine inactiva. Acesta este un proces aleatoriu prin toate celulele corpului. Prezenta in tesuturi si organe a celulelor care exprima copia sanatoasa a genei ABCD1 se crede ca protejeaza femeile cu adrenoleucodistrofie de dezvoltarea variantei cerebrale (adrenoleucodistrofie cerebrala).
Diagnosticul si tratamentul Adrenoleucodistrofiei
Odata ce medicul analizeaza simptomele si istoricul medical, specialistul va indica necesitatea unor teste de sange, RMN si examene oftalmologice. In plus, daca este necesar, se pot face biopsii de tesut pentru a verifica nivelurile ridicate de acizi grasi. Deoarece adrenoleucodistrofia este incurabila pana in prezent, tratamentul se bazeaza pe controlul simptomelor si prevenirea progresiei bolii prin:
Terapia de substitutie cu corticosteroizi, in principal pentru cei cu insuficienta suprarenala.
Medicamente pentru a ajuta cu convulsiile.
Fizioterapie pentru a reduce rigiditatea musculara si pentru a ameliora spasmele musculare.
Transplantul de maduva osoasa pentru a controla progresia bolii la copii, cu conditia ca boala sa fie diagnosticata in timp util.
In prezent, nu exista tratament curativ pentru adrenoleucodistrofie.
Terapia de substitutie cu corticosteroizi suprarenali: Majoritatea barbatilor dezvolta insuficienta suprarenala. Insuficienta suprarenala este adesea prima manifestare a adrenoleucodistrofiei: Un studiu a aratat ca 80% dintre copiii neurologic pre-sintomatici cu adrenoleucodistrofie, care au fost identificati prin analiza familiala extinsa, au prezentat deja modificari ale functiei suprarenale la varsta de 4 ani. Pentru acesti pacienti, terapia de substitutie cu steroizi suprarenali este obligatorie si poate salva vieti, dar nu are niciun efect asupra simptomelor neurologice.
Pentru mielopatie, care afecteaza 85% din toti pacientii cu adrenoleucodistrofie (barbati si femei combinate), nu este disponibila nici o terapie curativa. Restrictie dietetica: Deoarece VLCFA sunt toxice pentru mielina, glandele suprarenale si testicule, s-au facut mai multe incercari de a scadea concentratiile plasmatice ale acestora. Restrictia dietetica a consumului de VLCFA nu are niciun efect asupra nivelurilor plasmatice.
Transplantul de maduva osoasa: La copii si adolescenti, in stadiile incipiente ale adrenoleucoodistrofiei cerebrale, transplantul de celule stem hematopoietice alogene poate opri progresia demielinarii cerebrale, atat timp cat procedura este efectuata intr-un stadiu foarte incipient al bolii. Eficacitatea transplantului se bazeaza pe reinnoirea celulelor microgliale cerebrale cu deficit ALDP de catre celulele normale microgliale care provin din celulele stem ale maduvei osoase donatoare.
Lipotimie: Ce este, de ce apare, cum se poate preveni
Probabil ca cel putin o data in viata, fiecare dintre noi a avut senzatia ca este pe punctul de a lesina, ca totul se invarte in jur. Sincopa falsa sau disconfortul real, aceste senzatii acopera adesea simptomele lesinului. Lipotimia poate sa apara brusc, fara a fi declansata de un factor anume, sau poate sa apara din cauze precum caldura excesiva, stresul sau febra.
Se poate intampla oriunde si oricand sa aveti stari de lesin: la birou, spre exemplu, daca nu ati mancat sau daca va incearca emotii puternice. Oricine poate prezenta risc de lipotimie sau stari de lesin, dar adultii in varsta sunt cei mai vulnerabili, mai ales datorita bolilor cronice asociate. Lipotimia este definita in termini populari ca fiind starea de lesin. Aceasta apare in momentul in care vascularizarea nu se mai produce in parametrii normali, iar creierul nu se mai poate oxigena conform parametrilor normali. Lipotamia poate duce spre o pierdere temporara a cunostintei.
