Alopecia mucinoasa: Cum apare aceasta afectiune dermatologica, preventie si tipuri de tratament
Alopecia mucinoasa, cunoscuta si sub denumirea de mucinoza foliculara, este o afectiune dermatologica caracterizata prin prezenta unor papule foliculare si placi indurate pe piele. Aceasta conditie manifesta schimbari histologice distincte la nivelul foliculilor pilosi, ceea ce duce la pierderea parului. Schimbarile includ acumularea de mucus in foliculii de par si glandele sebacee, generand un proces inflamator care poate avea consecinte degenerative. Zona fetei, gatului si scalpului sunt adesea cele mai afectate, desi leziunile pot aparea oriunde pe corp. Alopecia mucinoasa poate fi un indicator al unor conditii mai grave. In formele sale secundare, asociate adesea cu micoze fungice, exista un risc crescut de dezvoltare a limfomului, cu o incidenta de 15-40% dintre pacienti. In ciuda potentialului sau oncogenic, gradul de malignitate al alopeciei mucinoase ramane dificil de evaluat datorita naturii sale complexe si a prezentei posibilelor alte anomalii cutanate ale celulelor T.
In prezent nu exista un tratament specific pentru alopecia mucinoasa, insa diverse abordari terapeutice sunt aplicate pentru a gestiona simptomele. Terapiile folosite includ corticosteroizii administrati intralezional, local (topici) sau sistemic. Alte optiuni de tratament includ terapia cu psoralen plus ultraviolete de tip A (PUVA) si radioterapia, cu rezultate variabile in functie de pacient. Prognosticul alopeciei mucinoase variaza in functie de forma clinica a bolii. Formele acute primare tind sa se rezolve in aproximativ doi ani, in timp ce formele cronice pot persista pentru mai multi ani, cu evolutii variabile ale simptomelor pielii. In cazurile de alopecie mucinoasa secundara asociata cu neoplasme, prognosticul este adesea nefavorabil.
Alopecia mucinoasa: O perspectiva asupra patogenezei si a variatiilor clinice
Alopecia mucinoasa este o afectiune dermatologica caracterizata prin acumularea de mucina in foliculii de par si glandele sebacee, ceea ce conduce la degenerarea acestora. Desi mecanismele exacte care stau la baza acestei boli raman neelucidate, se presupune ca jocul imunitatii celulare mediate de celulele T si al complexelor imune circulante ar putea juca un rol esential. Aceasta conditie se manifesta in trei forme clinice distincte, fiecare avand caracteristici proprii. Prima forma, denumita afectarea primara acuta, este frecvent intalnita la tineri si se caracterizeaza prin leziuni cutanate focale, limitate, care se remit de obicei spontan intr-un interval de doua luni pana la doi ani. Aceste leziuni sunt tipic localizate la nivelul capului, gatului si umerilor.
La polul opus, alopecia mucinoasa cronica primara afecteaza predominant persoanele de peste 40 de ani. Aceasta se distinge prin leziuni extinse care persista sau reapar fara un curs definit, fara a fi asociate cu alte afectiuni. Forma secundara a alopeciei mucinoase este asociata cu conditii patologice variate, fie benigne, fie maligne, afectand in general persoane intre 40 si 70 de ani. Printre afectiunile benigne asociate se numara lupusul eritematos, lichenul simplu cronic sau hiperplazia angiolimfoida. Pe de alta parte, conditii maligne precum micosis fungoides, sarcomul Kaposi sau boala Hodgkin pot sa coexiste cu aceasta forma de alopecie. In cazurile in care pacientii dezvolta concomitent alopecia mucinoasa si micosis fungoides, este esentiala o evaluare atenta si monitorizare continua, data fiind gravitatea potentiala a acestor afectiuni.
Simptomele alopeciei mucinoase
Alopecia mucinoasa este manifestata prin pierderea parului si modificari specifice ale pielii, ce poate fi clasificata in trei tipuri principale, in functie de varsta pacientilor afectati. Primul tip, boala primara localizata, apare preponderent la persoanele sub 40 de ani, incluzand aici si copiii. Cel de-al doilea tip, boala primara generalizata, este mai frecventa la indivizii de peste 40 de ani. In sfarsit, boala secundara, asociata cu conditii maligne sau benigne, afecteaza mai ales persoanele in varsta a cincea si a opta decenii de viata.
Semnul distinctiv al acestei boli este caderea parului in regiunile piloase ale corpului. Din punct de vedere clinic, se observa papule si placi pruriginoase, de culoare roz-galben-alb, care pot fi izolate sau multiple. Una dintre complicatiile recunoscute in diagnosticarea acestei afectiuni este micosis fungoides, o forma de cancer de piele, identificata in aproximativ 15-30% dintre cazuri. Simptomele vizibile includ grupari de papule foliculare si zone de alopecie, adica pierderea parului fara cicatrici. Noduli, placi si eruptii foliculare pot sa apara, in special pe fata si scalp. In unele cazuri, un material mucinos poate fi extras din leziunile active, observandu-se eritem si descuamare in zonele afectate.
Interesant este faptul ca, in multe situatii, alopecia mucinoasa este reversibila, cu conditia sa nu existe o distructie extensiva a foliculilor pilosi din cauza acumularii excesive de mucina. In cazurile severe unde foliculii sunt complet degenerati si formatiunile chistice sunt blocate cu detritus keratinogen, alopecia poate deveni permanenta, semnaland vindecarea alopeciei prin formarea unor placi distincte.
Cum se diagnosticheaza alopecia mucinoasa
Alopecia mucinoasa se caracterizeaza prin modificari specifice la nivelul foliculilor de par, vizibile in cadrul examenelor histologice. Aceasta conditie este identificabila prin acumularea de mucina, o substanta gelatinoasa, in interiorul foliculilor. De obicei, in leziunile recent formate, mucina este prezenta in cantitati mari, indicand stadiul incipient al bolii. In ceea ce priveste manifestarile inflamatorii, alopecia mucinoasa se manifesta prin infiltrate inflamatorii mixte. Acestea pot fi observate in diverse zone ale pielii afectate: interstitial (in tesuturile dintre celule), perivascular (in jurul vaselor de sange), si periapendicial (in jurul anexelor pielii, cum ar fi foliculii). Pentru cazurile cronice, analiza histologica aduce in evidenta foliculi partial sau complet distrusi, sau foliculi care prezinta o viabilitate redusa. Aceasta reflecta progresia bolii si afectarea pe termen lung a tesuturilor. Este esential sa se faca o distinctie clara intre alopecia mucinoasa si alte tipuri de cadere a parului care prezinta simptome similare. Printre conditiile care trebuie luate in considerare in diagnosticul diferential se numara:
● alopecia areata, caracterizata prin pierderea parului in patch-uri rotunde;
● alopecia androgenica, cunoscuta si sub denumirea de chelie de tip masculin;
● dermatita seboreica, care poate provoca matreata si caderea parului;
● telogen effluvium, o forma temporara de cadere a parului care apare adesea dupa stres sau boala.
Tratament pentru alopecia mucinoasa
Tratamentele disponibile sunt variate si includ corticosteroizi care pot fi administrati intralezional, aplicati local sub forma de creme sau administrati sistemic. Alte optiuni de tratament includ fototerapia cu psoralen plus ultraviolete de tip A (PUVA) si chiar radioterapia, desi rezultatele acestora pot varia semnificativ de la caz la caz. In cazuri izolate, s-au observat imbunatatiri ale simptomelor cu medicamente cum ar fi dapsona, indometacinul si interferonul, insa eficacitatea acestora ramane dificil de evaluat datorita naturii imprevizibile a evolutiei bolii. De multe ori, alopecia mucinoasa poate intra in remisiune spontana, ceea ce complica si mai mult evaluarea succesului interventiilor terapeutice.
Prognosticul acestei afectiuni variaza considerabil in functie de forma clinica prezenta. Forma acuta primara tinde sa dispara de obicei in aproximativ doi ani, in timp ce forma pediatrica poate persista si chiar progresa spre conditii mai grave, cum ar fi boala Hodgkin. Forma cronica primara poate evolua pe parcursul mai multor ani. In mod particular, alopecia mucinoasa secundara, cand este asociata cu diverse neoplasme, prezinta cel mai sever prognostic, subliniind importanta diagnosticului precoce si a monitorizarii atente a pacientilor.
-
Sampon tonifiant pentru barbati, 250 ml, ApivitaPret 43,49 Lei Pret vechi 66,90 Lei
Bibliografie:
Choi YJ, Choi EK, Han KD, Jung JH, Park J, Lee E, Choe W, Lee SR, Cha MJ, Lim WH, Oh S. Temporal trends of the prevalence and incidence of atrial fibrillation and stroke among Asian patients with hypertrophic cardiomyopathy: A nationwide population-based study. Int J Cardiol. 2018 Dec 15;
Robert R, Porot G, Vernay C, Buffet P, Fichot M, Guenancia C, Pommier T, Mouhat B, Cottin Y, Lorgis L. Incidence, Predictive Factors, and Prognostic Impact of Silent Atrial Fibrillation After Transcatheter Aortic Valve Implantation. Am J Cardiol. 2018 Aug 01;
Tarride JE, Quinn FR, Blackhouse G, Sandhu RK, Burke N, Gladstone DJ, Ivers NM, Dolovich L, Thornton A, Nakamya J, Ramasundarahettige C, Frydrych PA, Henein S, Ng K, Congdon V, Birtwhistle RV, Ward R, Healey JS. Is Screening for Atrial Fibrillation in Canadian Family Practices Cost-Effective in Patients 65 Years and Older? Can J Cardiol. 2018 Nov;
