Apendicita la copii: simptome, cauze, tratament si ingrijire

Apendicita este o inflamatie a apendicelui, o mica proeminenta a intestinului gros, situata in partea inferioara a abdomenului, in partea dreapta. Afecteaza de obicei copiii si adolescentii, dar poate aparea la orice varsta. Apendicita nu este contagioasa, insa este considerata a fi o urgenta medicala, deoarece apendicele se poate sparge sau rupe. Acest lucru este grav si poate duce la mai multe infectii. Daca este lasata netratata, poate fi fatala.

Apendicele este un tub subtire, care este conectat la intestinul gros. Acesta este situat in coltul din dreapta jos al abdomenului. Nu se cunoaste cu exactitate ce functie joaca apendicele in organism, deoarece nu este un organ. Astfel, indepartarea acestuia nu va cauza niciun rau. Pentru indepartarea apendicelui, medicul va face o operatie denumita apendicectomie.

Care sunt cauzele care duc la inflamarea apendicelui?

Apendicita apare atunci cand ceva este blocat in interiorul apendicelui, ceea ce provoaca o infectie. De asemenea, poate aparea din cauza fecalelor sau a parazitilor. Sau obstructia poate rezulta dintr-o curba sau rasucire a apendicelui in sine. Cand apendicele este blocat, multe bacterii pot creste in interior si pot provoca o infectie. Unele dintre lucrurile care pot provoca o obstructie a apendicelui sunt:

Scaun dur, care arata ca niste pietre sau bile
Umflarea ganglionilor limfatici in intestin
Parazitii si alte boli

Dupa obstructie, apendicele doare si devine inflamat deoarece bacteriile prezente in apendice au o viteza mare de crestere. Odata ce durerea si inflamatia se inrautatesc, alimentarea cu sange a apendicelui se opreste. Toate partile corpului au nevoie de cantitatea potrivita de sange pentru a fi sanatoase, iar apendicele incepe sa ”moara” atunci cand fluxul de sange este redus. Apendicele se va sparge sau se va rupe atunci cand peretii sai incep sa strapunga. Aceste gauri permit scaunului, mucusului si altor substante sa treaca si sa intre in abdomen, iar o infectie grava numita peritonita poate aparea in interiorul abdomenului atunci cand apendicele se sparge. Daca este lasata netratata, peritonita poate fi fatala. Majoritatea cazurilor de apendicita apar intre 10 si 30 de ani, iar copiii care au fibroza chistica sunt mai predispusi in a avea apendicita. Avand un istoric familial de apendicita poate creste, de asemenea, riscul unui copil pentru aceasta afectiune.

Care sunt simptomele apendicitei?

Simptomele fiecarui copil pot varia. Cele mai frecvente simptome ale apendicitei sunt enumerate mai josꓽ

Durerea de burta (abdomen) este cel mai frecvent simptom. Aceasta durere poate incepe in zona din jurul butonului buric si se poate deplasa in coltul din dreapta jos al abdomenului. De multe ori, durerea se inrautateste pe masura odata cu trecerea timpului. Poate fi mai rau atunci cand copilul se misca, respira adanc, atinge acea zona si tuse sau stranuta.
Alte simptome comune includ:

Greata si varsaturi
Lipsa apetitului
Febra si frisoane
Dificultate la evacuarea scaunului (constipatie)
Scaune moi (diaree)
Burta umflata la copiii mai mici

Cum este diagnosticata apendicita?

Medicul va intreba in detaliu despre istoricul de sanatate si va efectua un examen fizic, putand sa efectueze diferite teste, inclusiv:

Ecografie abdominala - Acest studiu imagistic utilizeaza unde sonore de inalta frecventa si un computer pentru a produce imagini ale vaselor de sange, tesuturilor si organelor. Este folosit pentru a vedea organele interne in timp ce acestea sunt in functiune.
Scanare CT – Pentru aceasta metoda se utilizeaza raze X pentru a produce imagini detaliate ale oricarei parti a corpului. Aceasta include oasele, muschii, grasimea si organele. Este mai detaliata decat o radiografie normala.
Alte teste si teste pot include:

Teste de sange - Aceste teste detecteaza infectia si pot detecta, de asemenea, probleme in alte organe abdominale, cum ar fi ficatul sau pancreasul.
Test de urina - Acest test poate determina daca exista o infectie a vezicii urinare sau a rinichilor, care poate provoca unele dintre simptomele similare cu apendicita.
Simptomele apendicitei pot arata ca alte probleme de sanatate. Consultati intotdeauna medicul pentru un diagnostic corect.

Tratament si ingrijire pentru apendicita la copii
Tratamentul va depinde de simptomele, varsta si starea generala de sanatate a copilului. Apendicita este o urgenta medicala, iar daca apendicele se va sparge, acest lucru va provoca o infectie grava care va pune viata copilului in pericol. Din acest motiv, medicul copilului va spune ca este nevoie de o interventie chirurgicala pentru a elimina apendicele.

Apendicele poate fi eliminat in doua moduri:

Chirurgie deschisa sau traditionala - Copilului i se face anestezie, apoi o taietura sau o incizie va fi facuta in coltul din dreapta jos al abdomenului. Chirurgul va cauta apendicele si il va elimina, iar daca apendicele a explodat, un mic tub poate fi plasat pentru a se scurge puroi si alte lichide din abdomen. Chirurgie laparoscopica - Copilului i se face anestezie, iar ulterior medicul chirurg utilizeaza taieturi sau incizii foarte mici si o camera, numita laparoscop, pentru a vedea in interiorul abdomenului. Instrumentele pe care chirurgul le foloseste pentru a efectua operatia sunt inserate printr-una sau mai multe incizii mici.

Laparoscopul este introdus printr-o alta incizie. Aceasta metoda nu se face de obicei in cazul in care apendicele s-a spart deja. Daca durerea se raspandeste pe toata burta, poate insemna ca apendicele s-a spart. Medicii o numesc apendicita perforata si este severa. O febra mare de 40°C este un alt semn al unui apendice perforat. Mergeti imediat la spital daca sesizati semne ale apendicitei. Cu cat este detectata mai repede, cu atat va fi mai usor de tratat.

Ingrijire
Inainte de a ajunge la medic, este important sa monitorizati simptomele copilului si sa il mentineti hidratat cu lichide, cum ar fi apa sau bauturile electrolitice
Inainte de interventia chirurgicala, este important sa opriti alimentatia copilului si sa-l mentineti in repaus fizic. Dupa interventia chirurgicala, copilul poate avea nevoie de un timp de recuperare si poate fi necesar sa urmeze o dieta speciala si sa evite activitatile fizice timp de o perioada de timp determinata de medicul curant.

Daca un apendice infectat nu este indepartat, are potentialul de a izbucni in 48 pana la 72 de ore de la debutul primelor simptome. Perforatia poate raspandi bacteriile in interiorul corpului, iar infectia poate duce la o acumulare mare de puroi (un abces) sau se raspandeste in intreaga zona abdominala.

Cum se efectuează o angiografie?

Inainte de procedura de angiografie, persoana este rugata sa se abtina de la a manca si a bea in ultimele 12 de ore. Pentru procedura, persoana se afla pe o masa cu raze X (una prin care razele X pot trece cu usurinta). Deoarece masa poate fi inclinata, curelele sunt plasate pe piept si pe picioare. Camerele cu raze X sunt pozitionate dupa cum este necesar. Electrozii sunt plasati in piept pentru a monitoriza inima, iar tensiunea arteriala si concentratiile de oxigen sunt, de asemenea, monitorizate.

Dupa injectarea unui anestezic local, medicul face o mica incizie, de obicei in zona inghinala si, uneori, in brat. Un tub subtire, flexibil (numit cateter) este apoi introdus, de obicei, intr-o artera si introdus prin vasele de sange in zona evaluata. Cand cateterul este in locul potrivit, se injecteaza un mediu de contrast radiopac (un lichid care contine iod si poate fi vazut pe imaginea cu raze X, acest lichid este denumit si ”substanta de contrast”). 

Materialul de contrast curge prin vasele de sange si le evidentiaza, pentru ca medicii sa observe cu usurinta eventualele probleme. Imaginile apar pe un ecran video si sunt inregistrate. Astfel, medicul poate evalua structura vaselor de sange si poate identifica orice anomalii prezente.

Tu ce stii despre aceasta interventie

Bibliografie:

1. Fleischmann D, Chin AS, Molvin L, Wang J, Hallett R. Computed Tomography Angiography: A Review and Technical Update. 2016 Jan;

2. Hartung MP, Grist TM, François CJ. Magnetic resonance angiography: current status and future directions. J Cardiovasc Magn Reson. 2011;

3. Campens L, Demulier L, De Groote K, Vandekerckhove K, De Wolf D, Roman MJ, Devereux RB, De Paepe A, De Backer J. Reference values for echocardiographic assessment of the diameter of the aortic root and ascending aorta spanning all age categories. Am J Cardiol. 2014 Sep 15;

4. Mintz GS, Popma JJ, Pichard AD, Kent KM, Satler LF, Chuang YC, Ditrano CJ, Leon MB. Patterns of calcification in coronary artery disease. A statistical analysis of intravascular ultrasound and coronary angiography in 1155 lesions. Circulation. 1995 Apr 01;

5. Ahn SH, Prince EA, Dubel GJ. Basic neuroangiography: review of technique and perioperative patient care. Semin Intervent Radiol. 2013; 

6. Ali ZA, Karimi Galougahi K, Nazif T, Maehara A, Hardy MA, Cohen DJ, Ratner LE, Collins MB, Moses JW, Kirtane AJ, Stone GW, Karmpaliotis D, Leon MB. Imaging- and physiology-guided percutaneous coronary intervention without contrast administration in advanced renal failure: a feasibility, safety, and outcome study. Eur Heart J. 2016 Oct 21;