Cum sa faci fata artritei reactive: Preventie, tipuri de tratament
Artrita reactiva este o forma de artrita care apare ca raspuns la o infectie in alta parte a corpului, de obicei in sistemul gastro-intestinal sau in tractul respirator superior. Aceasta este numita "reactiva" deoarece inflamatia articulatiilor apare ca o reactie a sistemului imunitar la infectie. Artrita reactiva poate aparea la persoanele de orice varsta, dar este mai frecventa la tineri adulti. Infectiile care pot declansa artrita reactiva includ infectiile cu Chlamydia trachomatis, Salmonella, Shigella, Yersinia si Campylobacter.
Se crede ca artrita reactiva este rezultatul unei reactii anormale a sistemului imunitar. Infectia initiala provoaca eliberarea de substante chimice inflamatorii in organism, care pot declansa o reactie excesiva a sistemului imunitar. Intr-un raspuns imunitar normal, sistemul imunitar lupta impotriva infectiei si apoi se calmeaza. In cazul artritei reactive, sistemul imunitar continua sa atace articulatiile, provocand inflamatie si simptomele caracteristice ale bolii.
Unele persoane pot fi mai predispuse la dezvoltarea artritei reactive din cauza predispozitiei genetice. Anumite gene implicate in raspunsul imun si inflamatie pot juca un rol in dezvoltarea bolii. Cu toate acestea, este important sa retineti ca nu toti cei expusi la aceleasi infectii vor dezvolta artrita reactiva, iar factorii exacti de risc si mecanismele implicate nu sunt pe deplin intelese. Este important sa se trateze prompt infectia initiala pentru a minimiza riscul de a dezvolta artrita reactiva sau pentru a preveni recurentele ulterioare ale bolii.
Cum se manifesta artrita reactiva
Simptomele caracteristice ale artritei reactive includ inflamatie articulara, durere, umflaturi si rigiditate, de obicei la nivelul genunchilor, gleznelor sau picioarelor. Alte simptome posibile includ inflamatie a ochilor (uveita), inflamatie a uretrei (uretrita), inflamatie a tractului gastro-intestinal si leziuni ale pielii, cum ar fi ulcerele mici. Artrita reactiva poate avea o varietate de simptome, iar severitatea lor poate varia de la persoana la persoana. Simptomele pot aparea la cateva saptamani sau luni dupa infectia initiala si pot dura cateva luni sau chiar mai mult. Iata cateva manifestari comune ale artritei reactive:
- Inflamatie articulara: Una dintre cele mai caracteristice manifestari ale artritei reactive este inflamatia articulatiilor. De obicei, sunt afectate articulatiile mari, cum ar fi genunchii, gleznele, picioarele si uneori si articulatiile mici ale mainilor. Articulatiile pot deveni dureroase, umflate, rigide si pot avea o mobilitate redusa.
- Durere articulara: Simptomele artritei reactive includ durere in articulatii, care poate varia in intensitate. Durerea poate fi persistenta sau se poate intensifica in timpul miscarii sau in repaus.
- Inflamatie oculara (uveita): Unele persoane cu artrita reactiva pot dezvolta inflamatie oculara, numita uveita. Aceasta poate cauza roseata, sensibilitate la lumina, senzatie de corp strain in ochi si vedere incetosata.
- Inflamatie a uretrei (uretrita): Artrita reactiva poate fi asociata cu inflamatie a uretrei, care este tubul prin care urina este eliminata din corp. Aceasta poate cauza senzatie de arsura sau disconfort la urinare si secretii anormale.
- Manifestari cutanate: Uneori, pot aparea leziuni cutanate in artrita reactiva, cum ar fi ulcere mici pe piele sau pete rosii, inflamate. Aceste simptome pot varia de la o persoana la alta, iar unele persoane pot avea simptome mai severe decat altele. In plus, simptomele pot aparea si disparea in perioade de remisie si recidiva.
Tratamentul artritei reactive implica abordarea atat a infectiei initiale care a declansat boala, cat si a simptomelor articulare asociate. Iata cateva modalitati comune de tratament utilizate in gestionarea artritei reactive:
- Tratarea infectiei: Este important sa se trateze infectia initiala care a declansat artrita reactiva. Daca infectia este bacteriana, medicamentele antibacteriene, cum ar fi antibioticele, pot fi prescrise pentru a eradica infectia. In cazul unei infectii cu Chlamydia, se utilizeaza de obicei antibiotice precum azitromicina sau doxiciclina. Tratamentul infectiei poate ajuta la reducerea inflamatiei si la ameliorarea simptomelor articulare.
- Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS): AINS-urile, cum ar fi ibuprofenul sau naproxenul, pot fi prescrise pentru a reduce inflamatia, durerea si umflarea articulatiilor. Aceste medicamente pot fi administrate pe termen scurt pentru a ameliora simptomele in timpul puseelor de boala.
- Terapie fizica si exercitii fizice: Fizioterapia si exercitiile fizice regulate pot ajuta la mentinerea mobilitatii articulare, la intarirea musculaturii si la reducerea simptomelor. Un fizioterapeut poate recomanda exercitii specifice si tehnici de gestionare a durerii pentru a va ajuta sa va mentineti activitatea si functionalitatea articulatiilor.
- Tratamentul simptomatic: Pentru a ameliora simptomele, pot fi utilizate comprese reci sau calde pe articulatii pentru a reduce durerea si inflamatia locala. Odihna si repausul pot fi recomandate in timpul episoadelor de inflamatie severa.
- Medicamente imunosupresoare: In cazurile mai severe sau persistente de artrita reactiva, medicamentele imunosupresoare pot fi prescrise pentru a suprima raspunsul imunitar excesiv si inflamatia. Aceste medicamente pot include corticosteroizi sau medicamente modulatoare ale raspunsului imun. Gestionarea artritei reactive poate fi un proces complex si implica abordarea atat a aspectelor fizice, cat si a celor emotionale ale bolii.
Iata cateva sfaturi si strategii care te pot ajuta sa faci fata artritei reactive:
- Consulta un specialist: Cauta asistenta medicala de la un medic reumatolog sau un specialist in bolile reumatice. Acestia pot oferi diagnosticul corect, tratamentul adecvat si consiliere specifica pentru nevoile tale individuale.
- Respecta planul de tratament: Urmeaza cu strictete recomandarile medicului in ceea ce priveste medicamentele prescrise, exercitiile fizice si terapia fizica. Nu intrerupe medicamentele fara a discuta mai intai cu medicul tau.
- Exercitii fizice regulate: Activitatea fizica moderata poate ajuta la mentinerea flexibilitatii articulare, la intarirea musculaturii si la ameliorarea durerii. Consulta un fizioterapeut sau un specialist in terapia ocupationala pentru a obtine un program de exercitii personalizat si sigur pentru tine.
- Mentine o greutate sanatoasa: Excesul de greutate poate pune o presiune suplimentara asupra articulatiilor, exacerband simptomele artritei reactive. Adopta o dieta echilibrata si sanatoasa si discuta cu un nutritionist pentru a primi recomandari personalizate.
- Foloseste tehnici de gestionare a durerii: Invata tehnici de gestionare a durerii, cum ar fi respiratia profunda, imaginatia ghidata sau terapia prin distractie. Cauta metode care functioneaza pentru tine si te ajuta sa-ti mentii starea de bine.
- Sprijin social: Cauta sprijinul celor din jurul tau, cum ar fi familie, prieteni sau grupuri de suport pentru persoanele cu artrita. Trebuie sa fii constient ca fiecare persoana poate avea un raspuns diferit la tratament si strategii de gestionare a artritei reactive. Experimenteaza si gaseste ce functioneaza cel mai bine pentru tine. Comunica intotdeauna cu medicul tau pentru a primi indrumare si sprijin in gestionarea bolii tale.
Care sunt factorii de risc si cauzele unui atac ischemic tranzitoriu
Un atac ischemic tranzitoriu (AIT) apare atunci cand fluxul de sange catre o parte a creierului este temporar obstructionat. Cauza principala a unui AIT este formarea unui cheag de sange sau a unei placi de aterom intr-un vas de sange care alimenteaza creierul. Acest cheag sau placa de aterom poate bloca temporar fluxul de sange sau poate provoca o ingustare semnificativa a vasului de sange, afectand aportul de oxigen si nutrienti catre tesutul cerebral. Sunt mai multi factori care pot contribui la formarea cheagurilor de sange sau a placilor de aterom, care pot duce la aparitia unui AIT. Unii dintre acestia sunt regasiti mai jos:
Ateroscleroza: Ateroscleroza este o afectiune caracterizata prin acumularea de placi de aterom (depuneri grase) in interiorul peretilor arterelor. Aceste placi pot provoca ingustarea si rigidizarea vaselor de sange, ceea ce creste riscul de formare a cheagurilor de sange si aparitia unui AIT. Hipertensiune arteriala: Presiunea arteriala ridicata creste riscul de formare a cheagurilor de sange si afecteaza integritatea vaselor de sange, crescand riscul de AIT. Boli ale inimii: Anumite afectiuni cardiace, cum ar fi fibrilatia atriala (ritm cardiac neregulat), boala valvulara cardiaca sau alte tulburari ale ritmului cardiac, pot creste riscul de formare a cheagurilor de sange si pot contribui la aparitia unui AIT. Tulburari de coagulare: Tulburarile de coagulare a sangelui, cum ar fi trombofilia sau alte conditii care predispun la formarea excesiva de cheaguri de sange, pot creste riscul de AIT.
Bibliografie:
1. Gold R.; Kappos L.; Arnold D.L.; et al. (September 20, 2012). "Placebo-Controlled Phase 3 Study of Oral BG-12 for Relapsing Multiple Sclerosis". N Engl J Med. 367 (12): 1098–1107;
2. "Scientists look to cut cow flatulence". phys.org. March 21, 2008. Volhard, J. "Darstellung von Maleinsäureanhydrid" Justus Liebig's Annalen der Chemie 1892, volume 2019;
3. Llica, R-A., Kloetzer, L. and Galaction,A-I. Fumaric acid: production and separation. Biochemistry Letters, 2018;
4. Das, R.K., Brar, S.K., and Verma, M. Fumaric acid: production and application aspects. In: Brar SK, Sarma SJ, Pakshirajan K (eds) Platform chemical biorefinery: future green chemistry, Elsevier, Amsterdam, (2016);
