Dementa: Intelegerea si gestionarea acestei afectiuni
Dementa este o afectiune caracterizata printr-o deteriorare progresiva a functiilor cognitive, cum ar fi memoria, gandirea, rationamentul, invatarea, atentia si capacitatea de a efectua activitati zilnice obisnuite. Este o tulburare cronica si invalidanta, care afecteaza in mod semnificativ calitatea vietii persoanelor afectate si a familiilor lor.
Tipuri de dementa
Dementa de tip Alzheimer: Este cea mai frecventa forma de dementa si reprezinta aproximativ 60-80% dintre cazuri. Este caracterizata de acumularea anormala a proteinelor (placi de beta-amiloiza si incolacire neurofibrilara) in creier, care duc la deteriorarea treptata a celulelor nervoase. Simptomele includ pierderea memoriei, dificultati in gandirea abstracta, confuzie, probleme de limbaj si modificari de comportament.
Dementa vasculara: Este cauzata de probleme in fluxul sanguin catre creier, ceea ce duce la leziuni ale vaselor de sange si aport insuficient de oxigen si substante nutritive catre zonele creierului. Simptomele pot varia in functie de zona afectata si pot include dificultati cognitive, tulburari de vorbire si tulburari motorii.
Dementa cu corpi Lewy: Este caracterizata de acumularea anormala de proteine denumite corpi Lewy in creier. Aceasta cauzeaza simptome precum tulburari ale miscarilor, fluctuatii cognitive (perioade de claritate si confuzie), halucinatii vizuale si tulburari ale somnului.
Dementa frontotemporala: Deteriorarea progresiva a celulelor nervoase in lobii frontal si temporal ai creierului. Aceasta poate afecta personalitatea, comportamentul si limbajul. Simptomele includ schimbari de comportament, pierderea inhibitiilor sociale si probleme in vorbire si intelegerea limbajului.
Dementa mixta: Este o forma de dementa care implica combinarea mai multor tipuri de dementa, cum ar fi dementa de tip Alzheimer si dementa vasculara. Simptomele si caracteristicile depind de combinatia specifica a afectiunilor implicate.
Stadiile dementei
Dementa este o afectiune progresiva, care trece prin diferite stadii pe masura ce simptomele se inrautatesc treptat:
1. Stadiul incipient/mild:
Persoana incepe sa observe schimbari subtile in memoria si functiile cognitive.
Pot aparea dificultati in pastrarea informatiilor noi sau in organizarea si planificarea activitatilor de zi cu zi.
Este posibil ca aceste schimbari sa fie observate mai intai de catre membrii apropiati ai familiei sau prieteni.
Persoana in general poate sa se descurce in continuare cu independenta, dar poate avea nevoie de sprijin in anumite aspecte.
2. Stadiul moderat:
Simptomele devin mai evidente si mai afecteaza capacitatea persoanei de a functiona in mod autonom.
Memoria a scazut semnificativ, iar persoana poate avea dificultati in recunoasterea si amintirea unor evenimente sau persoane cunoscute.
Limbajul si abilitatile de comunicare pot fi afectate, putand avea dificultati in gasirea cuvintelor potrivite sau in urmarirea unei conversatii.
Comportamentul si personalitatea pot suferi schimbari, cum ar fi confuzia, iritabilitatea sau anxietatea.
Activitati de baza precum imbracatul, hranirea si igiena personala pot necesita asistenta.
3. Stadiul avansat/sever:
Persoana devine tot mai dependenta de ingrijire si asistenta constanta.
Comunicarea verbala devine din ce in ce mai limitata sau absenta, iar capacitatea de a recunoaste membrii familiei si de a-si aminti evenimente din trecut este redusa.
Mobilitatea si abilitatile motorii pot fi afectate, necesitand ingrijire in deplasare si sprijin la activitatile zilnice.
In aceasta etapa, pot aparea si complicatii de sanatate asociate, cum ar fi infectii respiratorii sau tulburari de alimentatie.
Progresia dementei va fi diferita pentru fiecare individ, dar identificarea semnelor si simptomelor precoces determina adoptare celor mai potrivite nevoi de ingrijire.
Care sunt semnele si simptomele dementei?
Manifestarile includꓽ
Pierderea memoriei: Dificultati in pastrarea si amintirea informatiilor noi. Persoana poate uita evenimente recente sau detalii importante din viata lor.
Tulburari cognitive: Dificultati in gandirea abstracta, rezolvarea problemelor sau luarea deciziilor. Persoana poate avea probleme in planificarea activitatilor de zi cu zi sau in intelegerea unor concepte complexe.
Dificultati de limbaj si comunicare: Persoana poate avea dificultati in gasirea cuvintelor potrivite sau in exprimarea ideilor intr-un mod coerent. Pot aparea probleme in urmarirea si intelegerea unei conversatii.
Confuzie si dezorientare: Persoana poate deveni confuza in privinta timpului, locului sau identitatii proprii. Pot aparea dificultati in recunoasterea persoanelor cunoscute sau a obiectelor comune.
Schimbari de comportament si personalitate: Persoana poate prezenta modificari de dispozitie, cum ar fi iritabilitatea, apatia sau agitatia. Pot aparea schimbari in personalitate, de la extrovertit la retras sau viceversa.
Dificultati in activitatile zilnice: Persoana poate avea probleme in indeplinirea activitatilor de baza, cum ar fi imbracatul, hranirea, igiena personala sau utilizarea obiectelor familiare.
Pierderea orientarii spatiale: Persoana poate avea dificultati in navigarea in spatii familiare sau in recunoasterea directiilor.
Probleme de gandire si de rationament: Persoana poate avea dificultati in abilitatile cognitive superioare, cum ar fi judecata si rationamentul logic.
Cum se diagnosticheaza
Urmatoarele proceduri pot fi utilizate pentru diagnosticarea dementei:
Teste cognitive si neurologice.
Scanari ale creierului (CT, RMN, PET)
Evaluare psihiatrica.
Teste genetice.
Testele lichidului cerebrospinal.
Analize de sange - Se poate face un test de sange pentru a masura nivelurile de beta-amiloid, o proteina care se acumuleaza anormal la persoanele cu Alzheimer. Mai multe alte analize de sange sunt in curs de dezvoltare. In prezent, rezultatele testelor de sange nu trebuie utilizate pentru a diagnostica dementa, dar pot fi luate in considerare impreuna cu alte teste. Cu toate acestea, disponibilitatea acestor teste de diagnostic este inca limitata.
Dementa se trateaza?
In prezent, nu exista tratament curativ pentru dementa, deoarece majoritatea formelor de dementa sunt afectiuni progresive si ireversibile. Cu toate acestea, exista optiuni de tratament si strategii de gestionare care pot ajuta la ameliorarea simptomelor si la imbunatatirea calitatii vietii persoanelor afectate.
Tratamentul dementei se concentreaza pe gestionarea simptomelor cognitive, comportamentale si emotionale:
Medicamente: Exista anumite medicamente care pot fi prescrise pentru a incerca sa imbunatateasca functiile cognitive, sa controleze simptomele comportamentale si sa gestioneze afectiunile asociate, precum depresia sau tulburarile de somn.
Persoanele care sufera de dementa au nevoie de sprijin si ingrijire adecvata.
Consiliere psihologica
Mentinerea unui stil de viata sanatos
Cum ingrijesti o persoana cu dementa
Ingrijirea unei persoane cu dementa necesita o abordare atenta si compasiva. Urmatoarele sfaturi sunt utile pentru ingrijirea unei persoane cu dementa:
Comunicare:
Foloseste un ton calm si prietenos in comunicare. Vorbeste lent si clar.
Evita intrebarile complicate sau multiple. Opteaza pentru intrebari simple si clare.
Fii atent la limbajul trupului si la expresiile faciale ale persoanei. Acestea pot oferi indicii despre nevoile si emotiile lor.
Asculta cu atentie si arata empatie. Daca persoana are dificultati in exprimarea cuvintelor, incearca sa o incurajezi sa foloseasca gesturi sau desene pentru a se face inteleasa.
Rutine si structura:
Mentine o rutina stabila pentru activitatile de zi cu zi, cum ar fi mesele, odihna si igiena personala.
Asigura un mediu familiar si sigur. Elimina obstacolele si asigura o iluminare adecvata in incapere.
Utilizeaza ajutoare vizuale, cum ar fi afisarea programului zilnic sau a instructiunilor pentru sarcini simple.
Siguranta:
Verifica si asigura-te ca mediul in care se afla persoana este sigur si fara riscuri de accidente. Indeparteaza obiectele periculoase sau care pot fi confuze.
Supravegheaza indeaproape activitatile si asigura-te ca persoana nu se raneste sau nu se rataceste.
Stil de viata sanatos:
Ofera-i persoanei in cauza o dieta echilibrata si asigura-te, de asemenea, ca primeste suficienta hidratare.
Promoveaza activitatea fizica usoara si exercitiile zilnice, cum ar fi plimbarile scurte.
Incurajeaza interactiunea sociala si participarea la activitati placute, cum ar fi ascultatul de muzica, cititul sau jocurile simple.
Sprijin emotional si social:
Fii rabdator si ofera sprijin emotional. Intelege ca persoana cu dementa poate avea stari de confuzie sau frustrare.
Implica membrii familiei si prietenii in ingrijirea si interactiunea cu persoana cu dementa.
Cauta grupuri de suport local pentru dementa, unde poti obtine informatii si sprijin din partea altor persoane care trec prin aceeasi experienta.
Cand s-a folosit prima oara iodura de potasiu? Ce legatura are iodul cu sanatatea creierului?
In anul 1820, francezul Jean-François Coindet a fost primul care a folosit iodul in medicina, sub forma unei tinctura de iod si iodura de potasiu, acesta folosind-o ca un medicament pentru combaterea gusii endemice. El a observat ca tratamente traditionale contra gusii constau in consumarea cenusii de alge, iar din moment ce alga era bogata in iod, acesta ar fi fost ingredientul activ. A avut dreptate, insa, deoarece pacientii care au primit tinctura de iod ca medicament au suferit dureri gastrice severe din cauza efectelor iritante ale acesteia, tratamentul fiind abandonat.
Cu toate ca solutia de iod a esuat ca remediu pentru gusa, ea a devenit un tratament acceptat pentru ranile deschise, chiar daca nu se stia la vremea aceea ca eficacitatea acestuia se datora proprietatilor sale antiseptice. O perioada, iodul si compusii iodici organici au fost folositi pe scara larga ca antiseptice si dezinfectante; cu timpul, acestia au fost inlocuiti cu preparate mai putin agresive.
In 1830 a fost stabilita o alta legatura intre gusa si nivelul de iod, observandu-se ca in regiunile in care gusa era endemica rezervele de apa aveau un continut redus de iod, dar incercarile de la mijlocul secolului al XIX-lea de vindecare a gusii cu ajutorul acestui element a fost abandonata cand pacientii au inceput sa sufere vizibil din cauza excesului de iod.
Cum stii ca ai carenta de iod?
Bibliografie:
R. Lide, David (2004). „Section 4: Properties of the Elements and Inorganic Compounds”. CRC handbook of chemistry and physics: a ready-reference book of chemical and physical data;
Barker, George Frederick (2008). „II. — Negative Monads”. A Text Book of Elementary Chemistry: Theoretical and Inorganic (în engleză). BiblioBazaar, LLC. p. 109. 2010;
J. McMaster; John H. Enemark (1998). „The active sites of molybdenum-and tungsten-containing enzymes”. Current Opinion in Chemical Biology (în engleză).
Russ Hille (2002). „Molybdenum and tungsten in biology”. Trends in Biochemical Sciences (în engleză).
Bernard Courtois (1813). „Découverte d'une substance nouvelle dans le Vareck”. Annales de chimie (în franceză).
