Dizenteria: cauze, simptome, modalitati de tratament si preventie
Dizenteria, o infectie intestinala grava, reprezinta o provocare majora pentru sanatatea globala, afectand anual pana la 160 de milioane de persoane si fiind responsabila pentru aproximativ un milion de decese. Aceasta afectiune se manifesta prin diaree severa, adesea acompaniata de sangerari, si poate fi deosebit de periculoasa pentru copiii sub cinci ani din tarile in curs de dezvoltare, care reprezinta peste 60% din totalul deceselor. Simptomele includ crampe abdominale care variaza ca intensitate si pot deveni fatale daca nu se asigura o hidratare adecvata. Este esential pentru cei afectati sa semnaleze imediat aceasta conditie autoritatilor de sanatate locale, pentru a facilita interventia rapida si a limita raspandirea bolii.
Ce este dizenteria?
Dizenteria reprezinta o afectiune grava a sistemului digestiv, caracterizata prin episoade acute de diaree, adesea insotite de sange si mucus. Boala se clasifica in doua categorii principale, amibiana si bacilara, fiecare avand agentii patogeni specifici. Dizenteria amibiana, sau amoebiasis, este cauzata in principal de parazitul Entamoeba histolytica, desi exista si alti paraziti responsabili, cum ar fi Balantidium coli si Strongyloides stercolaris. Pe de alta parte, dizenteria bacilara este rezultatul unei infectii bacteriene, cu agenti frecventi precum Shigella spp, Salmonella spp, Campylobacter spp, si Escherichia coli, fiind forma cea mai intalnita a bolii.
Dizenteria nu cunoaste frontiere, afectand persoane din intreaga lume, insa prevalenta sa este mai mare in regiunile tropicale unde accesul la apa curata este limitat. Anual se inregistreaza peste 1.7 miliarde de cazuri la nivel global, subliniind astfel necesitatea unei constientizari si preventii eficiente. Fara un tratament corespunzator, dizenteria poate deveni letala, in special pentru categoriile vulnerabile precum copiii mici, varstnicii si persoanele cu malnutritie sau deshidratare. Modalitatile de transmitere variaza in functie de tipul de dizenterie. Dizenteria amibiana se transmite predominant prin consumul de alimente si apa contaminate, in timp ce dizenteria bacilara, cunoscuta si sub denumirea de Shigelloza, este cauzata de bacterii din genul Shigella si poate fi raspandita si prin contacte sexuale oral-anale. Diferitele tulpini de Shigella, cum ar fi Shigella Dyzenteriae, Shigella flexneri, Shigella sonnei si Shigella boydii, contribuie la complexitatea si gravitatea bolii.
Cauze si factori de risc
Dizenteria este provocata preponderent de infectii parazitare si bacteriene, care se manifesta prin inflamatia intestinului, ducand la diaree severa, uneori sangeroasa. Aceasta se transmite usor prin contact direct sau indirect cu materiile fecale ale unei persoane infectate, facand esentiale masurile de igiena pentru prevenirea raspandirii.Infectiile se pot raspandi in multiple moduri, inclusiv prin manipularea alimentelor de catre persoane cu igiena precara, consumul de apa contaminata sau prin contacte sexuale, mai ales cel anal-oral. Exista doua tipuri principale de dizenterie: bacilara si amibiana. Prima este cauzata de bacterii precum Shigella, Salmonella, Campylobacter, si Escherichia coli, iar cea de-a doua este provocata de parazitul Etamoeba histolytica.
Factorii de risc care favorizeaza aparitia si raspandirea dizenteriei sunt variati. In mediile aglomerate, cum ar fi gradinitele, caminele de refugiati sau institutiile de ingrijire, probabilitatea de transmitere este amplificata. Alti factori de risc includ nivelul scazut de igiena personala si a apei potabile, utilizarea unor facilitati sanitare neigienizate, precum si calatoriile in zone cu standarde reduse de salubritate. Persoanele cu un sistem imunitar slabit, copiii intre sase luni si cinci ani, si cei care practica sexul oral-anal sunt deosebit de vulnerabili. Este important sa se acorde o atentie speciala igienei personale si sa se adopte masuri preventive, in special in zonele cu risc crescut de infectie, pentru a limita raspandirea acestei afectiuni debilitante. Educatia si constientizarea riscurilor legate de igiena precara si practicile sexuale sigure pot juca un rol important in prevenirea dizenteriei.
Simptomele dizenteriei
Dizenteria se prezinta sub doua forme principale: bacilara si amibiana, fiecare avand simptomatologie si evolutie specifica. In general, formele usoare de dizenterie se pot autoregla in cateva zile, fara interventie medicala, insa hidratarea adecvata este importanta pentru a contracara riscul deshidratarii cauzate de diaree. Situatiile severe pot include sange sau mucus in scaun, semn al afectarii peretilor intestinali. Dizenteria bacilara, rezultat al infectarii cu bacteria Shigella, se manifesta printr-o diaree initial abundenta, care scade in intensitate pe parcursul a 7 zile, uneori fara prezenta sangelui sau mucusului.
Simptomele pot varia de la diaree simpla la cazuri mai severe cu diaree apoasa sangeroasa, dureri abdominale puternice, febra, greata si varsaturi. Pe termen lung, unele persoane pot dezvolta intoleranta la lactoza, o conditie care poate persista ani de zile.Dizenteria amibiana poate fi initial asimptomatica, cu o perioada de incubatie de doua saptamani pana la cateva luni. Cand simptomele se declanseaza, acestea includ diaree apoasa cu prezenta sangelui, mucusului sau puroiului, dureri abdominale, febra, frisoane, greata si oboseala. Fara tratament adecvat, amiba poate persista in intestine pentru luni sau ani, mentinand riscul de transmitere a infectiei sau de reaparitie a simptomelor.
Diagnosticul bolii
Dizenteria este o afectiune serioasa ce necesita atentie medicala imediata, diagnosticul acesteia fiind esential pentru stabilirea unui tratament adecvat. In acest context, rolul medicului specialist in boli infectioase devine foarte important. Acesta va incepe evaluarea starii pacientului printr-o discutie detaliata despre simptomele experimentate, urmata de un examen fizic amanuntit. Un aspect cheie in diagnosticarea dizenteriei este analiza culturii scaunului. Aceasta ajuta la identificarea agentului cauzator – fie ca este vorba de bacterii, paraziti sau oua de paraziti – si este decisiva pentru stabilirea directiei de tratament.
Pentru a obtine o imagine completa si a exclude alte posibile cauze ale simptomelor, medicul poate recomanda efectuarea unei sigmoidoscopii. Aceasta procedura permite examinarea detaliata a colonului sigmoid, segmentul terminal al colonului care se conecteaza la rect, prin utilizarea unui sigmoidoscop. Acest instrument, echipat cu o sursa de lumina la unul dintre capete, faciliteaza observarea directa a interiorului colonului. Sigmoidoscopia nu numai ca poate confirma prezenta dizenteriei dar poate si elimina alte conditii din spectrul diagnosticului.
Tratament pentru dizenterie
Dizenteria necesita o abordare terapeutica adaptata tipului specific de infectie diagnosticata. In cazul dizenteriei amibiene, tratamentul se concentreaza pe eradicarea parazitilor prezenti in organism, implicand administrarea de medicamente antiparazitare. Pe langa acestea, pentru atenuarea simptomelor insotitoare, cum ar fi greata si diareea, pot fi recomandate medicamente antiinflamatoare nesteroidiene, la discretia medicului. Diferit, dizenteria bacilara, de obicei, se autolimiteaza in cateva zile fara necesitatea unui tratament specific. Cu toate acestea, in situatii unde interventia medicala devine necesara, schema terapeutica poate include antibiotice si terapii de rehidratare, precum administrarea de fluide prin perfuzii. Situatii severe, care implica complicatii ale bolii, pot necesita masuri extraordinare, inclusiv transfuzii de sange.
Pentru gestionarea dizenteriei in contextul tratamentului la domiciliu, recomandarile includ consumul abundent de lichide pentru contracararea riscului de deshidratare si, la indicatia medicului, utilizarea medicamentelor pentru ameliorarea durerii, febrei si greturilor. In cazul dizenteriei amibiene, este de asteptat ca simptomele sa se rezolve in aproximativ doua saptamani cu un tratament corespunzator, mentionandu-se ca absenta terapiei adecvate poate avea consecinte fatale. Recuperarea de la dizenteria bacilara ar trebui sa se produca intr-o saptamana, desi exista riscul aparitiei complicatiilor severe.
Masuri de preventie
Pentru a combate eficient dizenteria, un accent puternic pe preventie prin igiena personala riguroasa este esential. Mentinerea unei igiene adecvate, inclusiv spalarea temeinica a mainilor cu sapun si apa curenta dupa utilizarea toaletei si inaintea manipularii alimentelor, reprezinta linia intai de aparare impotriva acestei afectiuni. Evitarea impartirii obiectelor personale, precum periutele de dinti sau prosoapele, cu altii, si asigurarea consumului de apa certificata potabila sunt pasi esentiali. In absenta accesului la apa potabila, purificarea acesteia prin fierbere sau utilizarea tabletelor de clor este recomandata.
Pentru calatorii in zone susceptibile la focare de dizenterie, precautiile includ evitarea consumului de apa nefiltrata, bauturilor desigilate, ghetii, precum si a produselor lactate si sucurilor nepasteurizate. Gatitul temeinic al alimentelor, spalarea fructelor si legumelor cu apa curata si evitarea contactului cu persoanele infectate sunt masuri suplimentare pentru prevenirea bolii. Daca infectia cu dizenterie a fost deja contractata, este important sa se minimizeze riscul de raspandire a acesteia. Aceasta inseamna a evita contactul direct cu altii, inclusiv activitatile sexuale, prepararea alimentelor pentru altii, inotul, si a asigura o dezinfectare temeinica a suprafetelor si obiectelor frecvent atinse. Spalarea rufelor la temperaturi ridicate, de peste 60 °C, contribuie la eliminarea agentilor patogeni.
Bibliografie:
Wolff K, et al. Eczema/Dermatitis. In: Fitzpatrick's Color Atlas and Synopsis of Clinical Dermatology. 8th ed. New York, N.Y.: McGraw-Hill Education; 2017;
Adams DR, et al. Acute palmoplantar eczema (dyshidrotic eczema). http://www.uptodate.com/contents/search. Accessed March 22, 2019;
Hand and foot dermatitis. Merck Manual Professional Version. https://www.merckmanuals.com/professional/dermatologic-disorders/dermatitis/hand-and-foot-dermatitis. Accessed March 22;
