Durerea faciala provocata de iritarea nervului trigemen: Cand apare si cum se poate preveni
Nevralgia trigeminala este un sindrom de durere faciala. Se caracterizeaza de obicei prin dureri faciale unilaterale pe termen scurt, in urma distributiei senzoriale a nervului cranian V, nervul trigeminal. Cel mai frecvent durerea radiaza in regiunile mandibulare sau maxilare. In unele cazuri, este insotit de un spasm facial scurt sau tic. Nevralgia trigeminala numita transporta senzatia de la fata la creier, durerea fiind una intermitenta, de intensitate ridicata. Nervul trigeminal, al cincilea nerv cranian, este nervul responsabil pentru controlul functiilor motorii, cum ar fi muscarea si mestecarea. "Trigeminal” deriva din faptul ca are trei ramuri majore:
- Nerv oftalmic ( V1 ) - prima ramura senzoriala
- Nervul maxilar ( V2 ) - a doua ramura senzoriala
- Nerv mandibular ( V3 ) – a treia ramura senzoriala si motorie
Cauze ale nevralgiei de trigemen
Nevralgia trigeminala se datoreaza in primul rand tulburarii demielinizante. Cauzele comune ale compresiei pot fi tumorile sau vasele de sange asociate, cu toate acestea, in multe cazuri, cauza poate fi necunoscuta. Alte cauze pot include:
- Scleroza multipla
- O tumoare
- Leziuni fizice ale nervului
- Anomalii ale jonctiunilor craniovertebrale
- Tulburari osoase
Una dintre cele mai comune cauze ale nevralgiei trigeminale este compresia nervului trigemen de catre un vas de sange. Acest vas de sange poate exercita presiune asupra nervului, provocand senzatii dureroase. Mielina este o substanta care inveleste nervii si ajuta la transmiterea semnalelor. Daca mielina se deterioreaza in anumite zone ale nervului trigemen, acest lucru poate duce la transmiterea anormala a semnalelor si aparitia durerii.
Leziunile sau traumatismele la nivelul capului sau al fetei pot provoca iritatii sau deteriorarea nervului trigemen. Prezenta unor tumori sau a unor anomalii structurale in apropierea nervului trigemen poate exercita presiune asupra acestuia si poate declansa simptomele nevralgiei trigeminale. Infectiile care afecteaza nervii, cum ar fi herpesul zoster (herpesul zona zoster), pot declansa nevralgia trigeminala. Exista unele dovezi ca nevralgia trigeminala poate avea o componenta genetica, cu riscul crescut pentru persoanele cu membri de familie care au avut aceasta afectiune.
Simptome ale nevralgiei de trigemen
Durerea din este de obicei localizata intr-o parte a fetei si este resimtita in contact cu o atingere usoara sau un sunet. De obicei, este declansata de urmatoarele activitati:
- Igiena orala
- Barbierit
- Atingerea zonei dureroase a fetei
- Mancatul sau consumul de lichide
- Vorbitul
- Expunerea la vant
Nevralgia trigeminala este cunoscuta pentru provocarea unor dureri intense, ascutite si paroxistice in zona fetei. Simptomul cel mai caracteristic al nevralgiei trigeminale este durerea paroxistica (sau crizele de durere). Acestea sunt atacuri bruste si intense de durere care pot fi descrise ca "fulgeratoare", "ascutite", "ardente" sau "ca niste socuri electrice". Durerea este, de obicei, de scurta durata, de la cateva secunde pana la cateva minute, dar poate fi extrem de intensa. Durerile sunt adesea localizate intr-o parte specifica a fetei, de obicei pe o parte a maxilarului sau pe o parte a obrazului. Aceasta zona este deservita de una dintre cele trei ramuri ale nervului trigemen.
Atacurile pot fi declansate de stimulente externe minore, precum atingerea fetei, mestecarea, vorbitul, spalatul fetei sau expunerea la vant. Atacurile de durere pot fi recurente si pot varia in frecventa, de la cateva atacuri pe zi pana la cateva atacuri pe saptamana sau mai rar. Simptomele pot sa apara in episoade, cu perioade de remisie in care durerile dispar sau devin mai rare. De obicei, nevralgia trigeminala afecteaza doar o parte a fetei, desi in unele cazuri rare poate afecta si ambele parti. In unele cazuri, pot aparea senzatii de furnicaturi sau amorteala inaintea sau dupa atacurile de durere.
Ca urmare a intensitatii durerilor, nevralgia trigeminala poate avea un impact semnificativ asupra calitatii vietii, afectand activitatile cotidiene, interactiunile sociale si starea emotionala a persoanei afectate. De obicei, manifestarile incep cu o senzatie de socuri electrice, apoi cresc rapid in mai putin de 20 de secunde pana la o durere excretoare resimtita adanc in fata, contorsionand adesea expresia pacientului. Durerea incepe apoi sa se estompeze in cateva secunde, doar pentru a face loc unei dureri arzatoare care dureaza cateva secunde pana la minute.
Tratament pentru nevralgia de trigemen
O serie de medicamente anti-epileptice s-au dovedit a fi utile in gestionarea bolii, carbamazepina avand in special un numar mare de studii care demonstreaza eficacitatea. De asemenea, pot fi prescrise medicamente non-epileptice, adesea in asociere cu carbamazepina. Alte medicamente includ relaxantii musculari si antidepresivele triciclice.
- Anticonvulsivante: Medicamentele anticonvulsivante, cum ar fi carbamazepina sau gabapentina pot ajuta la controlul durerii si la reducerea frecventei atacurilor.
- Antidepresive triciclice: Medicamentele precum amitriptilina pot fi utile in gestionarea durerii si pot ajuta la ameliorarea simptomelor nevralgiei trigeminale.
- Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS): Acestea pot ajuta la reducerea inflamatiei si a durerii temporare.
Studiile sugereaza ca aproximativ 25% dintre pacientii diagnosticati cu aceasta afectiune continua sa necesite o interventie chirurgicala, deoarece starea lor se agraveaza de-a lungul anilor, iar managementul medicamentelor devine mai putin eficient. Decompresia microvasculara si termorhizotomia cu frecventa radio sunt cele mai frecvente proceduri chirurgicale utilizate in aceste cazuri. Interventiile chirurgicale pot include:
- Decompresie microvasculara - o procedura chirurgicala in care se indeparteaza orice structuri (de exemplu, vasele de sange) care exercita presiune asupra nervului trigemen.
- Ablarea cu radiofrecventa - prin aceasta procedura, se utilizeaza caldura pentru a distruge sau a bloca fibra nervoasa care transmite semnalele dureroase.
- Rizotomie - este o procedura chirurgicala in care se distrug selectiv fibrele nervoase responsabile de transmiterea durerii.
Alte tipuri de tratament
Fizioterapie
Fizioterapia promoveaza, mentine si restabileste bunastarea fizica, psihologica si sociala a unui individ prin utilizarea diferitelor tehnici. Tratamentul se concentreaza asupra obiectivelor si nevoilor pacientului.
Terapie cu raze gamma
Pentru cazurile in care interventia chirurgicala nu este o optiune, terapia cu raze gamma poate fi utilizata pentru a distruge sau a bloca nervul trigemen.
Alte optiuni pentru gestionarea afectiunii
Managementul afectiunii va viza, de asemenea, reducerea durerii si imbunatatirea capacitatii de a continua activitatile zilnice prin utilizarea urmatoarelor:
- Acupunctura - pentru ameliorarea durerii faciale si a presiunii
- Tehnici de relaxare - cum ar fi exercitii de respiratie profunda
- Exercitii cardiovasculare - pentru imbunatatirea nivelului de sanatate si fitness
- Educatia pacientului privind dieta, gestionarea somnului si odihna
- Sfaturi despre cum sa evitati utilizarea apei reci pentru a o bea si pentru spalarea fetei
Bibliografie:
Bialek SR, Perella D, Zhang J, Mascola L, Viner K, Jackson C, et al. Impact of a Routine Two-dose Varicella Vaccination Program on Varicella Epidemiologyexternal icon. Pediatrics. 2013;
CDC. Evolution of Varicella Surveillance—Selected States, 2000–2010. MMWR. 2012;
Chaves SS, Haber P, Walton K, Wise RP, Izurieta HS, Schmid DS, Seward JF. Safety of Varicella Vaccine after Licensure in the United States: Experience from Reports to the Vaccine Adverse Event Reporting System, 1995-2005external icon. J Infect Dis. 2008 Mar 1;
Chaves SS, Zhang J, Civen R, Watson BM, Carbajal T, Perella D, et al. Varicella Disease among Vaccinated Persons: Clinical and Epidemiological Characteristics, 1997-2005external icon. J Infect Dis. 2008 Mar 1;
Chaves SS, Lopez AS, Watson TL, Civen R, Watson B, Mascola L, Seward JF. Varicella in Infants after Implementation of the US Varicella Vaccination Programexternal icon. Pediatrics. 2011 Dec;