Epilepsia la copii: simptome, cauze, diagnostic si tratament

Epilepsia la copii este o tulburare neurologica care se manifesta prin episoade recurente de convulsii sau crize. Aceasta poate fi cauzata de o varietate de factori si poate fi tratata cu succes in majoritatea cazurilor. Afectiunea este o boala cronica si este cauzata de descarcarea electrica anormala a neuronilor in cortexul cerebral. Aproximativ 70% dintre cazuri sunt controlate sau vindecate cu medicamente.

Atunci cand epilepsia este rebela sau refractara la tratamentele medicamentoase si modifica semnificativ calitatea vietii copilului, tratamentul chirurgical poate fi posibil. De asemenea, la unii copii cu epilepsie rebela, in special intre varsta de 3 si 5 ani, poate fi utilizata o dieta speciala, dieta ketogena, care, in unele cazuri, poate fi foarte eficienta. Aceasta consta in inversarea raportului dintre grasimi si carbohidrati dat copilului.

Simptome pentru epilepsia la copii

Simptomele epilepsiei la copii pot varia in functie de tipul si severitatea crizelor. In general, crizele pot include pierderea constientei, miscari necontrolate ale corpului, spasme musculare, clatinarea capului, pierderea controlului asupra vezicii urinare sau a intestinelor, confuzie, pierderea echilibrului si caderea. Aceste simptome pot fi insotite de modificari ale comportamentului, cum ar fi starea de agitatie sau de confuzie. Manifestarile sunt legate de functia creierului din regiunea de unde provine criza.

Crize partiale sau focale
Acestea pot fi simple (fara pierderea constiintei) si complexe (cu pierderea constientei).

Crize pe scara larga
Pierderea constientei
Cadere brusca din cauza pierderii tonusului muscular
Rigiditatea corpului cu agitare musculara generalizata

Cauze
Cauzele epilepsiei la copii pot include traumatisme craniene, afectiuni neurologice, infectii ale creierului, anomalii congenitale ale creierului, tulburari metabolice sau genetice, precum si utilizarea anumitor medicamente sau substante. Exista mai multi factori care pot fi indicatori ai acestei boli. Cu toate acestea, nici unul dintre ele nu este suficient pentru a explica epilepsia, dar medicul pediatru va determina daca acestea sunt legate de simptomele copilului.

Unii dintre acesti factori sunt:

Istoricul familial de convulsii sau convulsii febrile. Atunci cand alti membri apropiati ai familiei au epilepsie, cu exceptia exceptiilor foarte specifice asociate cu anumite boli, este o epilepsie cu prognostic bun la copil.
Prezenta pe piele a petelor de culoare deschisa la unul dintre parinti
Dificultati in timpul sarcinii, nasterii.
Meningita
Traumatisme ale capului

Cu toate acestea, niciunul dintre acesti factori nu se regaseste la majoritatea pacientilor care au epilepsie. 

Diagnostic pentru epilepsia la copii
Diagnosticul epilepsiei la copii se bazeaza pe o evaluare medicala completa, inclusiv o examinare fizica si neurologica, teste de laborator si imagistica, cum ar fi tomografia computerizata sau imagistica prin rezonanta magnetica. De asemenea, medicul poate solicita o electroencefalograma (EEG) pentru a inregistra activitatea electrica a creierului si a identifica posibilele anomalii. Dupa istoria trecutului copilului si a dezvoltarii psihomotorii, medicii vor tine cont de:

Varsta de debut
Circumstante (de cat timp se prezinta simptomele, cand se accentueaza, de exemplu)
Tipul manifestarilor paroxistice (de exemplu, daca sunt limitate la o parte a corpului)

Durata
Frecventa repetarii (daca exista)
Daca este posibil, copilul este intrebat ce observa inainte de criza. De asemenea, se efectueaza o examinare fizica completa a pacientului, cu o atentie deosebita asupra pielii, dezvoltarii psihomotorii si examinarii neurologice.

Cel mai util test pentru a caracteriza epilepsia este electroencefalograma, care inregistreaza activitatea electrica generata de neuronii din cortexul cerebral. Daca EEG este inregistrat in timpul unei crize, sunt disponibile mai multe informatii despre declansarea si dezvoltarea crizei, dar acest lucru nu este de obicei posibil.

In timpul inregistrarii electroencefalografice, tehnicile sunt folosite pentru a masura reactivitatea creierului (deschiderea si inchiderea ochilor, respiratia profunda, primirea stimulilor luminosi). Alte teste necesare, in functie de caz, includ o rezonanta magnetica nucleara cerebrala, studii genetice si evaluare psihopedagogica.

Tratament pentru epilepsie
Tratamentul epilepsiei la copii poate include medicamente antiepileptice, care pot ajuta la prevenirea crizelor specifice afectiunii. In unele cazuri, interventia chirurgicala poate fi necesara pentru a indeparta tesutul cerebral afectat sau pentru a bloca activitatea epileptica. Terapia comportamentala si psihologica poate fi, de asemenea, utila in gestionarea simptomelor epilepsiei la copii. Epilepsia este una dintre bolile sistemului nervos central la copil cu un tratament mai eficient.

Aproximativ 75% dintre pacienti pot tine boala sub control cu medicamente. 64% dintre copiii care au avut epilepsie vor fi in remisie la varsta adulta, iar dintre acestia, doar 16% vor ramane sub tratament farmacologic. Aproximativ 5% dintre pacientii care nu pot controla epilepsia cu medicamente pot fi candidati pentru chirurgia epilepsiei.

Epilepsia nu este o singura boala, ci cuprinde un set de entitati clinice diferite, cu tratamente si prognoze diferite. Prin urmare, este foarte util sa se faca o clasificare adecvata a tipului de epilepsie pe care il prezinta fiecare copil si a sindromului in care poate fi incadrat. Acest lucru ajuta la alegerea celui mai eficient tratament cu cele mai putine efecte secundare.

In ultimii ani, cercetarea clinica pentru epilepsia la copii a reusit sa identifice diferite sindroame si sa stabileasca prognosticul si cele mai eficiente medicamente pentru tratamentul lor. Daca se observa efecte secundare, medicul care prescrie medicamentul trebuie notificat.

Parintii au adesea indoieli cu privire la faptul daca tratamentul antiepileptic va interfera cu capacitatea de invatare a copilului. De regula, un medicament prescris in mod corespunzator si la dozele necesare nu produce efecte asupra sistemului cognitiv, care ar putea afecta performantele scolare. Cu toate acestea, este recomandat sa se evalueze functiile cognitive ale copiilor cu anumite tipuri de epilepsie si, adesea, se obtin date care ajuta la ajustarea tratamentului.

Care este prognosticul epilepsiei la copii?
70% dintre pacientii cu epilepsie idiopatica generalizata sunt vindecati, insa procentul de vindecare depinde de tipul de epilepsie. Astfel, pacientii afectati de epilepsie idiopatica generalizata au o sansa de 70% de vindecare si nu au nevoie de mai multe medicamente dupa o perioada cuprinsa intre 2 si 5 ani.

In schimb, la epilepsiile focale, aproximativ 50% dintre pacienti, ale caror convulsii sunt controlate complet cu medicamente, pot scapa de tratament dupa 5 ani. Exista unele forme de epilepsie care au un anumit prognostic, cum ar fi epilepsia mioclonica juvenila, care, in general, raspunde foarte bine la tratament, dar are o tendinta ridicata de a recidiva atunci cand se incearca sa se retraga tratamentul.

Este important ca pacientii cu epilepsie sa fie monitorizati regulat de catre un medic specializat si sa primeasca tratament adecvat pentru a reduce frecventa si gravitatea crizelor epileptice si a se putea preveni eventualele complicatii.

Astmul bronsic la copii. De ce apare si in ce situatii se poate asocia cu epilepsia

Astmul la copii nu este o boala diferita fata de astmul la adulti, dar copiii se confrunta cu provocari speciale. Aceasta conditie este una dintre principalele cauze ale vizitelor la departamentul de urgenta, spitalizarilor si absentei de la scoala. Din pacate, astmul din copilarie nu poate fi vindecat si simptomele pot continua pana la varsta adulta. 

Dar cu tratamentul potrivit, se pot gestiona simptomele si, de asemenea, se poate preveni deteriorarea plamanilor in crestere. Astmul este o boala inflamatorie cronica a cailor respiratorii care provoaca episoade recurente de respiratie suieratoare, dispnee, senzatie de strangere in piept si tuse.

A fost mult timp recunoscuta ca fiind cea mai frecventa boala cronica in copilarie, cu o prevalenta cuprinsa intre 5-10% in functie de populatiile studiate si cu o mortalitate care, desi rara, poate afecta intre 0,5-1% dintre astmatici. Diagnosticarea si gestionarea astmului la copiii sub 5 ani pot fi dificile. La sugari si copii mici, simptomele primare ale astmului - respiratie suieratoare si tuse - pot fi, de asemenea, cauzate de alte tulburari. 

De asemenea, testele standard de diagnostic utilizate pentru a masura cat de bine respirati nu pot fi utilizate cu usurinta si cu precizie la copiii sub 5 ani. Unele tratamente care sunt disponibile pentru copiii mai mari pentru a controla astmul nu sunt recomandate pentru sugari sau prescolari.

Lucruri mai putin cunoscute despre astmul bronsic