Erizipeloidul: In ce conditii apare aceasta infectie, cum ne putem proteja, tipuri de tratament
Erizipeloidul este o boala infectioasa specifica anumitor profesii, afectand preponderent persoanele care lucreaza in contact direct cu animale sau produse animale infectate, cum ar fi fermierii, macelarii sau bucatarii. Aceasta infectie este provocata de bacteria Erysipelothrix rhusiopathiae si se manifesta mai frecvent pe pielea lezata, avand un varf de incidenta in sezoanele calde, vara si toamna. Boala poate avea doua forme: una cutanata si una sistemica. Forma cutanata este mai putin severa si de obicei se rezolva fara consecinte pe termen lung, avand un prognostic favorabil. Pe de alta parte, forma sistemica este mult mai grava si poate afecta alte organe, cum ar fi sistemul nervos sau inima, ducand in cazuri severe la sepsis si necesitand interventie medicala imediata. Tratamentul principal consta in administrarea de penicilina. In situatia in care pacientul prezinta alergie la penicilina, se pot utiliza alternative precum cefalosporinele de generatia a treia sau macrolide.
Erysipelothrix rhusiopathiae este un agent patogen cunoscut pentru rezistenta sa notabila in medii diverse. Acest bacil gram-pozitiv, cu forma sa caracteristica dreapta sau usor curbata, devine relevant mai ales in contexte unde oamenii interactioneaza frecvent cu solul, dejectiile animalelor sau produsele acvatice. In mod specific, riscul este mai accentuat in randul fermierilor si macelarilor, care prin natura activitatii lor, sunt mai expusi. Modul in care Erysipelothrix rhusiopathiae patrunde in organism este prin intermediul leziunilor minore ale pielii, cum ar fi eroziunile sau plagile mici. Odata ajunsa sub piele, bacteria isi foloseste arsenalul de enzime - precum neuraminidaza - pentru a diseca tesuturile, facilitand astfel raspandirea sa tisulara. Aceasta capacitate de invazie declanseaza un raspuns imun viguros din partea gazdei, care incearca sa neutralizeze infectia. In ciuda eforturilor sistemului imunitar, patogenul are potentialul de a evada controlului imun si de a se raspandi in corp prin sistemul vascular. Zonele cele mai susceptibile la diseminare includ articulatiile, inima, creierul si plamanii. Printre acestea, inima se distinge ca fiind organul frecvent afectat dupa piele, ceea ce subliniaza gravitatea posibilelor complicatii ale infectiei. Deosebit de important este sa recunoastem si sa intelegem aceste mecanisme patogene pentru a dezvolta strategii eficiente de preventie si tratament, mai ales in contextul grupurilor profesionale cu risc ridicat. Atentia acordata modalitatilor de protectie si igienei personale poate juca un rol foarte important in limitarea raspandirii acestei boli.
- Simptome asociate cu erizipeloidul
- Diagnosticarea afectiunii erizipeloid. Ce trebuie sa stii
- Tratament pentru erizipeloid
Simptome asociate cu erizipeloidul
Erizipeloidul este o infectie care poate aparea la persoane de orice varsta, manifestandu-se in mai multe forme clinice, fiecare cu simptome distincte. Prima forma, cunoscuta sub numele de erizipeloidul lui Rosenbach, este o forma cutanata localizata. Aceasta se caracterizeaza prin aparitia unei senzatii de arsura la nivelul zonei afectate, fara a fi insotita neaparat de febra sau alte simptome generale de rau.A doua forma este cea cutanata difuza, care, similar cu prima, implica simptome locale fara semne sistemice evidente. In schimb, forma generalizata a erizipeloidului se distinge printr-o severitate mai mare, afectand intregul organism. Pacientii cu aceasta forma pot experimenta febra, frisoane, dureri articulare, tuse si cefalee, in functie de organul implicat. In cazuri severe, infectia poate evolua spre o bacteriemie si chiar endocardita, o inflamatie a stratului interior al inimii.Este esential pentru profesionistii din domeniul sanatatii sa recunoasca aceste forme clinice pentru a asigura un diagnostic corect si un tratament adecvat.
Diagnosticarea afectiunii erizipeloid. Ce trebuie sa stii
Pentru diagnosticarea afectiunii erizipeloid, o serie de investigatii de laborator si imagistice sunt esentiale. In cele ce urmeaza, vom detalia aceste metode pentru a oferi o imagine completa asupra procedurilor implicite in stabilirea unui diagnostic corect.
Studii de laborator
1. Coloratia Gram: Aceasta se realizeaza pe probe prelevate din leziuni. Desi rezultatele sunt adesea negative datorita localizarii profunde a infectiei, acest test este primul pas in identificarea coci gram-pozitivi.
2. Cultura bacteriana: Se efectueaza pe medii special imbogatite, incubate la temperatura camerei, pentru a favoriza cresterea bacteriilor specifice erizipeloidului.
3. Hemocultura: Este utilizata pentru diagnosticarea formelor sistemice ale erizipeloidului, detectand prezenta bacteriilor in sange.
4. Biopsia pielii: Aceasta poate confirma diagnosticul prin examinarea directa a tesuturilor afectate.
Alte studii efectuate
1. Ecocardiografia: Recomandata daca exista suspiciuni de endocardita, o complicatie serioasa ce implica inflamarea valvelor inimii.
2. Tomografia computerizata (CT) sau rezonanta magnetica (RM): Aceste metode imagistice sunt esentiale pentru a exclude posibilele complicatii cerebrale, cum ar fi abcesele sau infarctele cerebrale.
3. Radiografia sau CT toracica: Acestea sunt necesare daca exista suspiciuni de pleurezie, o inflamatie a foitelor care invelesc plamanii.
4. Scintigrafia sau RM osoasa: Utilizate pentru a detecta necroza osoasa, o complicatie rara, dar grava.
Examenul histologic
Analiza histologica a pielii releva diverse modificari caracteristice:
● Epiderma prezinta spongioza si veziculizare intraepidermica.
● Dermul papilar arata un edem pronuntat si vase de sange dilatate.
● Dermul reticular este caracterizat de infiltrate inflamatorii perivasculare, cu prezenta neutrofilelor si eozinofilelor.
Diagnostic diferential
Este foarte important sa se faca distinctia intre erizipeloid si alte afectiuni cutanate cum ar fi celulita si erizipelul, avand in vedere simptomele si manifestarile clinice similare. Utilizarea combinata a studiilor de laborator si examinarilor imagistice este decisiva pentru un diagnostic precis si pentru alegerea tratamentului adecvat.
Tratament pentru erizipeloid
Erizipeloidul se trateaza eficient cu penicilina, aceasta fiind antibioticul de electie pentru toate formele bolii. In cazul pacientilor alergici la penicilina, alternativele terapeutice includ ceftriaxona, ciprofloxacina, eritromicina si rifampicina.
Este important de mentionat ca microorganismul cauzator al erizipeloidului nu este sensibil la vancomicina, insa poate fi eliminat de pe suprafetele contaminate utilizand dezinfectanti obisnuiti de uz casnic. Formele cutanate ale erizipeloidului sunt, in general, autolimitative si pot regresa fara interventie medicala, ceea ce confera un prognostic favorabil acestor cazuri. Pe de alta parte, evolutia formelor sistemice ale bolii depinde de organele implicate si de amploarea infectiei. Prin urmare, recunoasterea timpurie a simptomelor si administrarea prompta a tratamentului adecvat sunt esentiale pentru a preveni posibilele complicatii pe termen lung.
Bibliografie:
Ahn SH, Prince EA, Dubel GJ. Basic neuroangiography: review of technique and perioperative patient care. Semin Intervent Radiol. 2013;
Ali ZA, Karimi Galougahi K, Nazif T, Maehara A, Hardy MA, Cohen DJ, Ratner LE, Collins MB, Moses JW, Kirtane AJ, Stone GW, Karmpaliotis D, Leon MB. Imaging- and physiology-guided percutaneous coronary intervention without contrast administration in advanced renal failure: a feasibility, safety, and outcome study. Eur Heart J. 2016 Oct 21;
Parviz Y, Fall K, Stone GW, Maehara A, Ben-Yehuda O, Mintz GS, Ali ZA. Imaging and Physiology to Guide Venous Graft Interventions Without Contrast Administration in Advanced Renal Failure. J Invasive Cardiol. 2017 Nov;
Madhwal S, Rajagopal V, Bhatt DL, Bajzer CT, Whitlow P, Kapadia SR. Predictors of difficult carotid stenting as determined by aortic arch angiography. J Invasive Cardiol. 2008 May;
Tavakol M, Ashraf S, Brener SJ. Risks and complications of coronary angiography: a comprehensive review. Glob J Health Sci. 2012;
