Glibenclamida: Cum reuseste acest medicament sa regleze glicemia, contraindicatii de folosire

Glibenclamid este un medicament utilizat in managementul diabetului zaharat de tip II, care nu necesita insulina. Acesta este indicat in special pentru pacientii ale caror niveluri ale glicemiei nu sunt adecvat reglate prin dieta. Glibenclamid actioneaza stimuland pancreasul sa produca mai multa insulina, ajutand astfel la mentinerea nivelurilor de zahar din sange in limite normale. Produsul destinat exclusiv adultilor este conceput pentru a gestiona nivelurile de zahar din sange si trebuie utilizat conform unui regim specific, adaptat nevoilor individuale ale fiecarui pacient. Este esential sa se inceapa tratamentul cu doze mici, ajustandu-se treptat in functie de raspunsul metabolic. Pentru pacientii sub 65 de ani, tratamentul incepe cu jumatate de comprimat de Glibenclamid (2,5 mg) pe zi, administrat inainte de micul dejun. Daca raspunsul este favorabil, doza poate fi crescuta gradual, cu jumatate de comprimat, distribuita inainte de mesele principale.
Acest regim trebuie ajustat la cateva zile distanta pentru a se evalua eficacitatea, iar doza de intretinere nu trebuie sa depaseasca 3 comprimate pe zi (15 mg). Pacientii de peste 65 de ani sau cei care prezinta riscuri specifice, cum ar fi starea nutritionala precara, boli renale sau hepatice, incep tratamentul cu o doza mai mica - intre un sfert si jumatate de comprimat pe zi. Cresterea dozei trebuie sa fie graduala si monitorizata cu prudenta, respectand un interval de cel putin 7 zile pentru a evalua efectele si pentru a preveni hipoglicemia. In cazul in care pacientii sunt deja tratati cu alte medicamente hipoglicemiante, Glibenclamidul poate inlocui tratamentul anterior fara o perioada de pauza, insa este important ca pacientii sa fie monitorizati cu atentie pentru a evita eventualele reactii hipoglicemice, in special cand se face tranzitia de la un medicament cu un timp de injumatatire mai lung.
Gestionarea riscurilor asociate cu utilizarea glibenclamidei
Glibenclamida este prescrisa pentru gestionarea diabetului non-insulinodependent, dar utilizarea ei implica anumite precautii si restrictii datorate contraindicatiilor si riscurilor potentiale. Utilizarea glibenclamidei este contraindicata pentru pacientii cu hipersensibilitate la sulfoniluree sau la componentele medicamentului, inclusiv excipientii. De asemenea, este nepotrivita pentru persoanele cu forme specifice de diabet, precum diabetul zaharat de tip 1, conditii precomatoase sau acidoza diabetica. Pacientii cu deficiente severe ale functiei renale sau hepatice, precum si cei cu porfirii, ar trebui sa evite acest tratament. De asemenea, nu se recomanda administrarea glibenclamidei in perioada alaptarii.
Un aspect deosebit de important in administrarea glibenclamidei este monitorizarea si prevenirea hipoglicemiei, care poate fi severa si necesita adesea spitalizare. Hipoglicemia este mai greu de identificat la varstnici sau la cei care folosesc beta-blocante. De aceea, este bine ca pacientii sa mentina un program regulat de mese, sa consume o cantitate adecvata de carbohidrati si sa evite amanarea meselor. Factori precum dietele hipocalorice, efortul fizic intens, consumul de alcool sau combinarea cu alti agenti hipoglicemianti pot creste riscul de hipoglicemie. In situatii speciale, cum ar fi febra, traumatisme, infectii sau operatii, poate fi necesara ajustarea tratamentului, incluzand posibila intrerupere a glibenclamidei si administrarea insulinei. Efectul hipoglicemiant al glibenclamidei poate scadea in timp, fenomen cunoscut sub numele de esec secundar, diferit de esecul primar, necesitand ajustari ale dozei si modificari ale regimului alimentar. Se recomanda monitorizarea regulata a nivelurilor glicemiei si glicozuriei si, ocazional, determinarea hemoglobinei glicozilate pentru a evalua eficacitatea tratamentului si ajustarea acestuia conform necesitatilor individuale ale fiecarui pacient.
Sarcina si alaptarea
Gestionarea diabetului in timpul sarcinii este importanta pentru a reduce riscurile de malformatii congenitale si mortalitate perinatala. Este esential ca starea de sanatate a femeii gravide sa fie stabilizata optimal inainte si pe durata sarcinii pentru a asigura un mediu sigur pentru dezvoltarea fatului. Studiile pe animale au aratat ca utilizarea sulfamidelor hipoglicemiante in doze mari poate avea efecte teratogene, iar pentru unele medicamente, cum ar fi glibenclamida, datele clinice umane sunt inca insuficiente pentru a determina riscul exact de anomalii fetale. Pentru a mentine un control adecvat al glicemiei, insulinoterapia este recomandata indiferent de tipul de diabet zaharat. In cazul diabetului permanent, este importanta inlocuirea tratamentului oral cu insulina imediat dupa confirmarea sarcinii. Desi administrarea anterioara de glibenclamida nu necesita intreruperea sarcinii, necesita monitorizare prenatala atenta si specifica.In ceea ce priveste perioada neonatala, monitorizarea glicemiei este esentiala pentru a detecta orice anomalii care pot aparea imediat dupa nastere. In privinta alaptarii, lipsa datelor concrete privind excretia glibenclamidei in laptele matern si riscul de hipoglicemie la nou nascut recomanda evitarea alaptarii in timpul tratamentului cu acest medicament. Aceasta precautie este necesara pentru a proteja sanatatea copilului in perioada imediat urmatoare nasterii.
Capacitatea de a conduce si de a opera utilaje in prezenta hipoglicemiei
Este esential ca pacientii diagnosticati cu conditii ce pot induce hipoglicemia sa fie constienti de simptomele acesteia. Hipoglicemia poate afecta semnificativ abilitatile motorii si de concentrare, punand astfel in pericol siguranta persoanei atunci cand conduce vehicule sau cand manipuleaza utilaje grele. Pacientii trebuie informati corespunzator despre aceste riscuri pentru a putea lua masuri preventive adecvate.
Posibile reactii adverse
Glibenclamida, utilizata frecvent in tratamentul diabetului zaharat de tip 2, poate induce diverse reactii adverse. Printre acestea, hipoglicemia se remarca ca fiind una dintre cele mai comune probleme, necesitand monitorizare atenta pentru evitarea episoadelor severe. Reactiile cutanate precum urticaria sau eruptiile maculo-papulare sunt si ele prezente, uneori insotite de fotosensibilizare sau, in cazuri rare, de vasculite alergice. Efectele gastro-intestinale, cum ar fi greata, diareea si disconfortul epigastric, pot afecta calitatea vietii pacientilor. Glibenclamida poate influenta functia hepatica, manifestandu-se prin cresteri ale enzimelor hepatice si, in situatii critice, poate evolua spre hepatita citolitica sau colestatica, care impune intreruperea tratamentului.
Alte efecte includ probleme hematologice reversibile post incetarea medicamentului, precum leucopenia si trombocitopenia, iar in situatii mai rare, agranulocitoza, anemia hemolitica, aplazia medulara si pancitopenia. Exista riscul de porfirii si de hiponatremii sporadice. La nivel de laborator, pot aparea cresteri ocazionale si moderate ale uremiei si creatininemiei. Glibenclamida poate provoca reactii de tip disulfiram, fapt ce impune prudenta in co-administrarea cu alcool. Aceasta lista de efecte secundare subliniaza importanta supravegherii medicale stricte si a comunicarii deschise intre pacient si specialistul in sanatate.
Bibliografie:
Choi YJ, Choi EK, Han KD, Jung JH, Park J, Lee E, Choe W, Lee SR, Cha MJ, Lim WH, Oh S. Temporal trends of the prevalence and incidence of atrial fibrillation and stroke among Asian patients with hypertrophic cardiomyopathy: A nationwide population-based study. Int J Cardiol. 2018 Dec 15;
Robert R, Porot G, Vernay C, Buffet P, Fichot M, Guenancia C, Pommier T, Mouhat B, Cottin Y, Lorgis L. Incidence, Predictive Factors, and Prognostic Impact of Silent Atrial Fibrillation After Transcatheter Aortic Valve Implantation. Am J Cardiol. 2018 Aug 01;
Tarride JE, Quinn FR, Blackhouse G, Sandhu RK, Burke N, Gladstone DJ, Ivers NM, Dolovich L, Thornton A, Nakamya J, Ramasundarahettige C, Frydrych PA, Henein S, Ng K, Congdon V, Birtwhistle RV, Ward R, Healey JS. Is Screening for Atrial Fibrillation in Canadian Family Practices Cost-Effective in Patients 65 Years and Older? Can J Cardiol. 2018 Nov;