Gusa tiroidiana: De ce apare boala, cum o putem preveni, gestionarea afectiunii si tipuri de tratament
Gusa tiroidiana implica o marire vizibila a glandei tiroide, manifestata prin umflarea gatului in partea sa anterioara. Aceasta glanda endocrina, asemanatoare unui fluture si compusa din doi lobi si un istm central, se situeaza sub marul lui Adam. Functiile sale vitale includ productia de hormoni, esentiali pentru reglarea cresterii si dezvoltarii in copilarie, a metabolismului, temperaturii corpului, comportamentului, digestiei, precum si a frecventei cardiace si a tensiunii arteriale. Gusa poate aparea ca urmare a unui aport insuficient de iod in dieta, ceea ce provoaca expansiunea glandei in incercarea de a compensa deficitul, dand nastere la ceea ce se numeste gusa endemica. Gusa tiroidiana reprezinta o conditie endocrina des intalnita, manifestandu-se prin marirea anormala a glandei tiroide. Aceasta afectiune poate afecta pe oricine, insa exista anumiti factori care pot intensifica riscul de aparitie.
Incidenta este mai mare la femei, unde gusa apare de pana la patru ori mai frecvent comparativ cu barbatii. Perioadele de schimbare hormonala semnificativa, precum sarcina si menopauza, sunt asociate cu o prevalenta crescuta. Factorii de mediu si stilul de viata joaca un rol esential. Persoanele care locuiesc in zone cu un aport insuficient de iod in dieta sunt mai predispuse la dezvoltarea gusei tiroidiene. Alte conditii, cum ar fi obezitatea si sindromul metabolic, contribuie si ele la riscul crescut, la fel ca si varsta avansata care, prin natura sa, poate influenta functionalitatea tiroidiana. Un istoric familial de afectiuni tiroidiene poate indica o predispozitie genetica, crescand probabilitatea de a dezvolta gusa. Expunerea la radioterapie in regiunea capului, gatului sau pieptului poate agrava riscul, avand in vedere impactul radiatiilor asupra glandelor endocrine.
-
Tonico Forte 10 ml, tonic pentru organism, 10 flacoane, BenesioPret 28,28 RON Pret vechi 40,40 RON
![[2025] [FEB-MAR] [SPRING] [TG] Transport Gratuit [Biessen Astenor] [2 produse]](https://www.springfarma.com/media/spring_catalog/images/e/t/eticheta-tg_6.png)
Cauze comune pentru gusa tiroidiana
Gusa tiroidiana poate avea multiple cauze, dintre care deficitul de iod este predominant la nivel global. Aproximativ 2,2 miliarde de persoane sunt afectate de aceasta deficienta, cu o incidenta semnificativa in regiunile subcarpatice din Romania, unde solul sarac in iod favorizeaza aparitia gusei endemice. Dezvoltarea gusei poate fi stimulata si de alte conditii. Boala Graves, de exemplu, este o tulburare autoimuna ce induce productia excesiva de hormoni tiroidieni, ducand la hipertiroidism si, implicit, la cresterea glandei. Boala Hashimoto, o alta afectiune autoimuna, provoaca atacul imunitar asupra glandei tiroide sanatoase, rezultand in hipotiroidism, cu glanda incercand sa compenseze prin marirea dimensiunilor sale. Alte cauze includ tiroidita, o inflamatie care poate fi declansata de infectii sau medicamente, si modificarile hormonale asociate cu pubertatea, sarcina sau menopauza. Sarcina induce o hiperactivitate temporara a tiroidei, care poate contribui la marirea acesteia. Chiar daca mai rar, cancerul tiroidian poate fi un factor in dezvoltarea gusei.
Semne si simptome pentru gusa tiroidiana
Gusa tiroidiana se manifesta, de obicei, printr-o umflatura vizibila la nivelul gatului, fiind adesea descoperita in urma unui examen clinic sau ecografic efectuat de un specialist in endocrinologie. Desi gusa nu provoaca de obicei durere, inflamatia glandei tiroidiene, numita tiroidita, poate duce la disconfort sau durere la nivelul gatului. Starea functionala a glandei tiroidiene poate varia, influentand simptomele observate la pacient. Hipotiroidismul, caracterizat printr-o activitate redusa a glandei, se poate manifesta prin simptome precum cresterea in greutate, oboseala, intoleranta la frig, piele uscata, constipatie, slabiciune musculara, dificultati de memorie si probleme de concentrare. Hipertiroidismul, care denota o activitate crescuta a tiroidei, poate provoca pierdere in greutate, un apetit crescut, palpitatii, hipertensiune arteriala, o sensibilitate exagerata la caldura, transpiratii abundente, iritabilitate, nervozitate, diaree, modificari ale ciclului menstrual si tulburari de somn. Simptomele pot deveni mai severe daca gusa atinge o marime sau o pozitie care afecteaza caile respiratorii, ducand la dificultati in respiratie, tuse persistenta, raguseala, senzatia de nod in gat, dificultati la inghitire si sforait. Aceste semne impun o evaluare medicala amanuntita pentru a determina abordarea terapeutica optima.
Diagnosticarea gusei tiroidiene
Diagnosticul gusei tiroidiene se initiaza adesea in timpul consultatiilor medicale de rutina. In aceste situatii, medicul poate observa marirea glandei tiroide printr-o simpla palpare a gatului, identificand fie o crestere generalizata, fie unul sau mai multe noduli tiroidieni. Pentru a confirma si a detalia diagnosticul, medicul va sugera efectuarea unor investigatii suplimentare:
- Analize de sange: Acestea sunt esentiale pentru a evalua functionarea tiroidei, masurand nivelurile hormonilor tiroidieni.
- Teste de anticorpi: Specifici pentru detectarea gusei autoimune, aceste teste verifica prezenta anticorpilor care ataca glanda tiroida.
- Ecografia tiroidiana: Aceasta investigatie este utilizata pentru a examina dimensiunea tiroidei si pentru a verifica prezenta nodulilor.
- Biopsia: Implica extragerea unei mici portiuni de tesut tiroidian pentru a verifica la microscop posibila prezenta a celulelor canceroase.
- Testul de captare a iodului radioactiv si scanarea tiroidei: Prin administrarea unei doze mici de iod radioactiv, se masoara cat de repede si in ce cantitate este acesta absorbit de tiroida, furnizand date valoroase despre functionarea si cauza gusei.
Imagistica avansata (CT sau RMN): Aceste metode sunt adesea rezervate pentru cazurile in care gusa atinge dimensiuni mari, oferind imagini detaliate pentru o evaluare precisa.
Tratament pentru gusa tiroidiana
In situatiile in care gusa este de dimensiuni reduse si nu perturba functionalitatea tiroidiana, aceasta poate fi simplu monitorizata, fara a necesita interventii medicale imediate. Pentru cazurile in care functia tiroidei este alterata, fie printr-o activitate insuficienta (hipotiroidism), fie printr-una excesiva (hipertiroidism), tratamentul se personalizeaza corespunzator. In cazul hipotiroidismului, tratamentul consta in administrarea de medicamente ce substituie hormonii tiroidieni lipsa, in timp ce in hipertiroidism se utilizeaza medicamente antitiroidiene pentru a inhiba productia excesiva de hormoni. Un alt tratament specific pentru hipertiroidism este terapia cu iod radioactiv. Aceasta implica ingestia de iod radioactiv care vizeaza distrugerea selectiva a celulelor tiroidiene hiperactive, reducand astfel secretia hormonala. Ulterior acestei terapii, pacientii pot necesita medicamente pentru a mentine un nivel adecvat al hormonilor tiroidieni.
In cazurile mai severe, unde gusa este suficient de mare pentru a cauza probleme respiratorii sau de inghitire, sau cand prezinta noduli tiroidieni activi ori este cauzata de cancer, se poate recurge la interventii chirurgicale. Acestea pot fi partiale sau totale (tiroidectomie) si sunt urmate de obicei de terapie de substitutie hormonala pentru a compensa pierderea functionalitatii glandei tiroidiene. Tratamentul gusei tiroidiene este adaptat complexitatii fiecarui caz, vizand ameliorarea simptomelor si restabilirea echilibrului hormonal, pentru a asigura o calitate optima a vietii pacientului.
![[2025] [MAR] [SPRING] [2+1] [Naturalis Benesio]](https://www.springfarma.com/media/spring_catalog/images/e/t/eticheta-rotunda-3-la-pret-de-2.png)
Bibliografie:
Choi YJ, Choi EK, Han KD, Jung JH, Park J, Lee E, Choe W, Lee SR, Cha MJ, Lim WH, Oh S. Temporal trends of the prevalence and incidence of atrial fibrillation and stroke among Asian patients with hypertrophic cardiomyopathy: A nationwide population-based study. Int J Cardiol. 2018 Dec 15;
Robert R, Porot G, Vernay C, Buffet P, Fichot M, Guenancia C, Pommier T, Mouhat B, Cottin Y, Lorgis L. Incidence, Predictive Factors, and Prognostic Impact of Silent Atrial Fibrillation After Transcatheter Aortic Valve Implantation. Am J Cardiol. 2018 Aug 01;
Tarride JE, Quinn FR, Blackhouse G, Sandhu RK, Burke N, Gladstone DJ, Ivers NM, Dolovich L, Thornton A, Nakamya J, Ramasundarahettige C, Frydrych PA, Henein S, Ng K, Congdon V, Birtwhistle RV, Ward R, Healey JS. Is Screening for Atrial Fibrillation in Canadian Family Practices Cost-Effective in Patients 65 Years and Older? Can J Cardiol. 2018 Nov;
