Helicobacter pylori: Cum sa depistezi si sa tratezi infectia bacteriana a stomacului
Helicobacter pylori este o bacterie gram-negativa care traieste in mucoasa stomacului uman si in intestinul subtire. Este una dintre cele mai comune infectii bacteriene la nivel mondial si este asociata cu diferite afectiuni gastrice, cum ar fi ulcerul gastric si duodenal, gastrita cronica si chiar cancerul gastric. Helicobacter pylori poate supravietui intr-un mediu acid, cum este cel din stomac, datorita capacitatii sale de a secreta enzima ureaza. Aceasta enzima transforma ureea prezenta in stomac in bicarbonat, neutralizand astfel aciditatea si creand un mediu favorabil pentru bacterie.
Modul exact de transmitere al H. pylori nu este pe deplin inteles, dar se crede ca se intampla prin intermediul apei sau alimentelor contaminate, precum si prin contactul direct de la o persoana infectata la alta. Majoritatea persoanelor infectate cu H. pylori nu prezinta simptome, dar in unele cazuri, bacteriile pot provoca inflamatie a mucoasei stomacului si duodenului, ceea ce duce la aparitia simptomelor gastritei sau a ulcerului gastric.
De ce apare helicobacter pylori
Infectia cu Helicobacter pylori poate avea mai multe cauze posibile. Iata cateva dintre ele:
Transmiterea de la o persoana la alta: Infectia cu H. pylori se poate transmite de la o persoana infectata la alta prin intermediul contactului direct cu saliva, varsaturi sau materii fecale. Transmiterea poate avea loc in principal prin contactul familial, in special in copilarie.
Consumul de alimente sau apa contaminate: H. pylori poate fi prezenta in alimente sau apa contaminate cu bacterii. Consumul acestor alimente sau apa poate duce la infectarea persoanei.
Igiena personala precara: O igiena personala necorespunzatoare, cum ar fi spalarea insuficienta a mainilor sau utilizarea obiectelor de igiena personala (cum ar fi prosoapele) impartite cu o persoana infectata, poate contribui la transmiterea H. pylori.
Factori de mediu: Anumiti factori de mediu, cum ar fi conditiile de viata in conditii insalubre sau in zone cu infrastructura precara, pot creste riscul de expunere si infectare cu H. pylori.
Este important sa mentionez ca nu toate persoanele expuse la H. pylori dezvolta infectie si afectiuni asociate. Se crede ca susceptibilitatea individuala si raspunsul imun al fiecarei persoane pot juca un rol in dezvoltarea infectiei si in manifestarea simptomelor.
Desi cauzele exacte ale infectiei cu H. pylori nu sunt pe deplin intelese, transmisia persoana-persoana si ingestia de alimente sau apa contaminate sunt considerate cele mai probabile modalitati de raspandire a bacteriei. Infectia cu Helicobacter pylori poate provoca o varietate de simptome, dar majoritatea persoanelor infectate nu prezinta simptome evidente. In cazurile in care se dezvolta simptome, acestea pot include:
Simptome gastrice:
Durere sau arsura in partea superioara a abdomenului (dispepsie).
Greata si senzatie de greutate dupa masa.
Balonare si flatulenta excesiva.
Ulcer gastric sau duodenal:
Durere abdominala care poate fi descrisa ca o senzatie de arsura sau de intepatura.
Disconfort nocturn care poate afecta calitatea somnului.
Senzatia de foame excesiva sau de lipsa de apetit.
Simptome gastrointestinale mai severe:
Sangerare gastrointestinala: se poate manifesta prin varsaturi cu sange sau scaun negru ca smoala.
Anemie: infectia cu H. pylori poate contribui la dezvoltarea anemiei prin sangerare cronica.
Alte simptome:
Pierdere in greutate inexplicabila.
Oboseala sau slabiciune persistenta.
Reflux gastroesofagian (aciditate gastrica care urca inapoi in esofag), care poate provoca arsuri la stomac si disconfort.
Helicobacter pylori: Cum se depisteaza
Pentru a depista infectia cu Helicobacter pylori, medicul poate utiliza mai multe teste:
Testul respirator cu uree: Acest test implica administrarea unei substante cu uree marcata cu un izotop radioactiv, insa care nu este nociv. Daca Helicobacter pylori este prezent in stomac, va produce o enzima numita ureaza, care va descompune ureea in dioxid de carbon. Acest dioxid de carbon va fi detectat in respiratia pacientului si va indica prezenta bacteriei.
Teste serologice: Aceste teste implica prelevarea unei mostre de sange pentru a verifica prezenta anticorpilor specifici impotriva bacteriei Helicobacter pylori. Cu toate acestea, este important de mentionat ca aceste teste pot indica doar prezenta unei infectii anterioare sau recente si nu pot distinge intre infectia activa si infectia anterioara.
Endoscopia digestiva superioara cu biopsie: Aceasta procedura implica introducerea unui tub flexibil (endoscop) in gatul pacientului pentru a vizualiza stomacul si duodenul. In timpul endoscopiei, medicul poate preleva probe de tesut (biopsii) din mucoasa stomacului si duodenului pentru a fi examinate in laborator in vederea identificarii bacteriei H. pylori.
Teste de detectare a antigenelor in probele de scaun: Aceste teste implica colectarea unei probe de scaun si testarea acesteia pentru prezenta antigenelor specifice H. pylori.
Test de ureaza – care se face prin intermediul prelevarii biopsiei si care detecteaza ureaza, o enzima ce supravietuieste in mediul acid din stomac.
Cum se trateaza
Infectia cu Helicobacter pylori este tratata de obicei cu un regim de tratament combinat care include antibiotice si inhibitori ai pompei de protoni. Tratamentul are ca scop eradicarea bacteriei si vindecarea afectiunilor asociate. Iata cum se trateaza de obicei infectia cu Helicobacter pylori:
Regim de tratament cu antibiotice
Se utilizeaza de obicei doua sau trei antibiotice simultan pentru a creste eficacitatea tratamentului si pentru a minimiza riscul de rezistenta la antibiotice. Antibioticele comune utilizate in tratamentul infectiei cu H. pylori includ amoxicilina, claritromicina, metronidazol si tetraciclina.
Inhibitori ai pompei de protoni (IPP)
Aceste medicamente sunt utilizate pentru a reduce aciditatea gastrica si pentru a crea un mediu favorabil pentru actiunea antibioticelor. IPP-urile comune utilizate includ omeprazol, lansoprazol, pantoprazol si esomeprazol.
Alte medicamente
In unele cazuri, medicul poate recomanda si alte medicamente, cum ar fi bismutul subsalicilat sau citoprotectoarele, pentru a ajuta la reducerea inflamatiei si a simptomelor.
Ce regim alimentar trebuie sa tina persoanele cu H. Pylori
Nu exista un regim alimentar specific recomandat pentru toate persoanele cu infectie cu Helicobacter pylori (H. pylori). Cu toate acestea, exista cateva recomandari generale care pot ajuta la gestionarea simptomelor si la promovarea vindecarii. Iata cateva principii de alimentatie care pot fi utile:
Evita alimentele iritante pentru stomac: Anumite alimente pot irita mucoasa stomacului si pot agrava simptomele. Acestea pot include alimente picante, alimente prajite sau grase, alimente acide (cum ar fi citricele si sucurile de fructe acide), cafea, alcool si bauturile carbogazoase. Fiecare persoana poate avea toleranta diferita la aceste alimente, deci este important sa observi cum reactionezi la ele si sa le eviti daca agraveaza simptomele.
Consuma alimente usor digerabile: Opteaza pentru alimente usor digerabile, cum ar fi orezul, pastele, cartofii fierti, legumele aburite, carnea slaba (cum ar fi puiul fara piela si pestele) si lactatele degresate. Evita alimentele grele si grase care pot solicita stomacul. Mananca in portii mici si frecvente: In loc sa mananci mese mari, incearca sa consumi mese mici si sanatoase de-a lungul zilei. Acest lucru poate ajuta la reducerea stresului asupra stomacului si la evitarea supraalimentarii.
Evita mancarea cu cateva ore inainte de culcare: Incearca sa ai o perioada de repaus alimentar inainte de culcare, deoarece digestia poate fi mai lenta in pozitie culcata, ceea ce poate agrava simptomele. Include alimente care ajuta la protejarea mucoasei stomacului: Anumite alimente pot avea proprietati de protectie pentru mucoasa stomacului, cum ar fi mierea, aloe vera, produsele lactate fermentate (cum ar fi iaurtul probiotic) si sucul de varza acra. Acestea pot ajuta la reducerea inflamatiei si la imbunatatirea sanatatii digestive. Este important sa respecti intocmai indicatiile medicului si sa termini intregul curs de tratament, chiar daca simptomele s-au ameliorat. Acest lucru ajuta la prevenirea recidivei infectiei si la asigurarea vindecarii complete.
Sialolitiaza: cum sa previi si sa tratezi calculii salivari. Cum influenteaza saliva infectia cu Helicobacter
Sialolitiaza este o afectiune benigna care implica formarea de pietre in conductele glandelor salivare majore: glande parotide, submandibulare si sublinguale. Este cea mai frecventa cauza de umflare a glandelor salivare. In unele cazuri, sialolitele (calculii) pot obstructiona conductele salivare, ceea ce duce la inflamatie, infectie bacteriana suprapusa denumita sialadenita sau, in cazuri rare, formarea abcesului. Exista diverse simptome de prezentare, cele mai frecvente fiind umflarea postprandiala ciclica a glandei afectate si scaderea debitului salivar.
In cazul pietrelor salivare mai mari care implica conducta submandibulara distala (Canalul lui Wharton), diagnosticul este adesea posibil pe baza examinarii fizice. Cazurile care implica pietre mai mici in conducta submandibulara distala sau conducta parotida (Conducta Stenson) au fost diagnosticate istoric folosind radiografie conventionala, sialografie. Tehnicile moderne de diagnostic implica ecografie punctuala de ingrijire, tomografie computerizata (CT), imagistica prin rezonanta magnetica (RMN). Exista o varietate de optiuni de tratament pentru sialolitiaza, iar optiunea cea mai buna se va alege in concordanta cu specificatiile clinice individuale.
Bibliografie:
1. Gibson GR, Roberfroid MB. Dietary modulation of the human colonic microbiota: introducing the concept of prebiotics. J Nutr 1995;125(6):1401–12.
2. Reid G, Sanders M, Gaskins H. New scientific paradigms for probiotics and prebiotics. J Clin 2003;37(2):105–18.
3. Gibson GR, Probert HM, Van Loo J, Rastall RA, Roberfroid MB. Dietary modulation of the human colonic microbiota: updating the concept of prebiotics. Nutr Res Rev 2004;17(2):259–75.
4. Roberfroid M. Prebiotics: The Concept Revisited. J Nutr 2007;137(3):830S–837S.
5. Pineiro M, Asp N-G, Reid G, Macfarlane S, Morelli L, Brunser O, Tuohy K. FAO technical meeting on prebiotics. J Clin Gastroenterol 2008;42:S156–9.
6. Gibson GR, Scott KP, Rastall RA, Tuohy KM, Hotchkiss A, Dubert-Ferrandon A, Gareau M, Murphy EF, Saulnier D, Loh G, et al.Dietary prebiotics: current status and new definition. Food Sci Technol Bull Funct Foods 2010;7(1):1–19.
![[2025] [MAR] [SPRING] [2+1] [Naturalis Benesio]](https://www.springfarma.com/media/spring_catalog/images/e/t/eticheta-rotunda-3-la-pret-de-2.png)
