Hidradenita Supurativa, o afectiune rara a pielii: cauze, simptome si tratament

Hidradenita supurativa (HS) este o afectiune dermatologica dureroasa, pe termen lung a pielii, care provoaca abcese si cicatrici pe piele. Cauza exacta a bolii nu este cunoscuta, dar ceea ce se cunoaste este faptul ca patologia se manifesta in apropiere de foliculii de par unde sunt glande sudoripare (in general, in jurul sanilor, axilelor, abdomenului). Din motive necunoscute, mai multe femei decat barbati au aceasta afectiune. Se crede ca afecteaza aproximativ 1 din 100 de persoane. Patologia mai este cunoscuta si sub denumirile de acnee inversa, hidrosadenita, sindrom de obstructie foliculara sau malaria Verneuilh. Potrivit literaturii de specialitate, boala este descrisa ca fiind una cronica, inflamatorie, invalidanta a folicului pilos si recurenta. Fara tratament, aceasta afectiune a pielii se poate agrava, iar abcesele, care sunt ”pungi” de puroi, se pot dezvolta.
Cand un abces se deschide, sangele si puroiul se scurg, iar pe masura ce abcesul se vindeca, se dezvolta de obicei o cicatrice. S-ar putea sa apara mai multe abcese in aceeasi zona. Daca abcesele si cicatricile continua sa apara, ”tuneluri” se pot forma sub piele. Aceste tuneluri pline de puroi se numesc tracturi sinusale. Obtinerea unui tratament medical de la un dermatolog inainte de agravarea HS poate reduce puseurile si poate impiedica HS sa devina o boala dureroasa care ar putea provoca dizabilitati.
Cauze si factori cu potential declansator ai bolii
Etiologia hidradenitei supurative pare sa aiba influente genetice, de mediu si comportamentale. Treizeci si trei pana la 40% dintre persoanele cu Hidradenita supurativa raporteaza o ruda afectata de gradul intai, sugerand o componenta ereditara cu un model de transmisie autosomal dominant. Factorii de mediu si comportamentali contribuie, de asemenea la aparitia bolii. Persoanele cu HS sunt mai frecvent supraponderale sau obeze, iar obezitatea duce la o mai mare frecare a pielii, cresterea productiei de transpiratie si retentie, precum si modificari hormonale care duc la excesul relativ de androgeni, toate asociate cu HS. Sindromul metabolic este mai frecvent la persoanele obeze si, prin urmare, este, de asemenea, vazut mai frecvent in HS.
Fumatul este, de asemenea, predominant printre cei diagnosticati cu HS. Cauzalitatea este neclara, cu toate acestea, nicotina poate provoca o crestere a infundarii foliculare. Ca si in cazul obezitatii, progresia bolii si severitatea sunt mai grave la cei care fumeaza. Influenta hormonilor poate fi observata in HS. Exista o prevalenta mai mare la femei decat la barbati, cu varsta de aparitie primara cel mai frecvent intre pubertate si menopauza. In plus, exista fluctuatii ale episoadelor simptomatice acute si severitatea ciclurilor menstruale si a hormonilor exogeni.
Procesul patologic al supuratiei de hidradenita incepe atunci cand un folicul de par defect devine astupat si se rupe, varsandu-si continutul, inclusiv keratina si bacteriile, in derma din jur. Un raspuns inflamator chemotactic prin neutrofilele si limfocitele din jur poate duce la formarea abcesului si distrugerea ulterioara a unitatii pilosebacee si a altor structuri adiacente. Alti posibili factori care contribuie la patologie includ peptidele antimicrobiene anormale, secretia anormala a glandelor apocrine, invaginatiile anormale ale epidermei care duc la formarea tractului si numarul deficitar de glande sebacee.
De asemenea, au fost observate anomalii imunologice. Niveluri ridicate de citokine inflamatorii, inclusiv factorul de necroza tumorala alfa si diverse interleukine, au fost detectate in leziunile hidradenitei supurative si ofera posibile tinte pentru tratamentele emergente. Bacteriile nu par a fi cauzale, insa cu toate acestea, infectia bacteriana si colonizarea in timpul procesului pot inrautati in al doilea rand hidradenita supurativa. Factorii implicati in dezvoltarea patologiei includ:
- Ocluzie foliculara
- Un microbiom cutanat sau folicular anormal
- Eliberarea de citokine pro-inflamatorii
- Inflamatie care provoaca ruptura peretelui folicular, distrugand glandele si canalele sebacee si apocrine.
Simptome ale bolii Hidradenita Supurativa
Leziunile primare caracteristice sunt nodulii adanc asezati, de obicei de 0,5 pana la 2 cm, care se mentin de la cateva zile pana la luni. Acestia sunt adesea confundati cu furunculi, insa in timp ce un furuncul va raspunde rapid la drenaj sau antibiotice, nodulii HS sunt adanci si se pot rupe. Nodulii recurenti multipli in aceeasi zona pot duce la formarea de tracturi sinusale intercomunicante care pot ulcera sau se pot scurge. Alte leziuni includ comedoanele deschise adesea cu doua sau mai multe capete. In stadiile avansate, se pot dezvolta cicatrici fibroase si placi, ceea ce duce la distorsiunea arhitecturala a zonei. Axila este cea mai comuna locatie pentru leziunile HS. Alte zone comune sunt coapsele inghinale, interioare, perineale, zona mamara, fese, zona pubiana, scrot, vulva, trunchi si, mai putin frecvent, scalpul si zonele retroauriculare.
Tratament pentru boala Hidradenita Supurativa
Hidradenita supurativa este o afectiune recurenta pe tot parcursul vietii, care este adesea dificil de gestionat, desi simptomele se pot imbunatati sau in cele din urma se pot stopa cu tratament. Este important ca patologia sa fie recunoscuta si diagnosticata in stadiile incipiente pentru a preveni agravarea acesteia. In stadiile incipiente, acesta poate fi controlat cu medicamente. Chirurgia poate fi necesara in cazuri severe sau persistente. Severitatea si amploarea bolii sunt masurate prin evaluarea clinica si cu ultrasunete la momentul diagnosticului si la monitorizarea raspunsului la tratament. Se descriu 3 etape clinice ale boliiꓽ
- Stadiul I: Formarea abceselor izolate solitare sau multiple, fara tracturi sinusale sau cicatrici.
- Stadiul II: Abcese recurente, leziuni unice sau multiple la distante mari, cu formarea tractului sinusal.
- Stadiul III: Implicarea difuza a unei zone cu multiple tracturi sinusale interconectate si abcese.
Obiectivele generale includ tratarea leziunilor existente pentru a minimiza durerea si drenajul, scaderea frecventei recurentei si prevenirea progresiei bolii. Deoarece studiile limitate compara regimurile de tratament, majoritatea algoritmilor de tratament se bazeaza pe opinia expertilor si pe consens. In bolile necomplicate timpurii, antibioticele topice sunt tratamentul de prima linie. Clindamicina topica a fost cea mai eficienta, iar corticosteroizii pot reduce inflamatia locala. Tratamentul pentru stadiul I si II implica antibiotice orale. Antibioticele din familia tetraciclinei au fost cele mai eficiente, insa daca esecul tratamentului persista, se recomanda terapia combinata cu clindamicina orala plus rifampina.
Terapia hormonala anti-androgenica poate fi, de asemenea, utila, inclusiv contraceptivele orale. Retinoizii orali au prezentat reactii mixte. In timp ce izotretinoina este cea mai eficienta in acnee, acitretina pare mai eficienta in HS. Pentru stadiul III si stadiile inferioare rezistente, sunt indicati inhibitorii factorului alfa de necroza tumorala. Chirurgia este adesea necesara in acest stadiu si implica o excizie larga pentru a include leziunile, tracturile si cicatricile unei intregi zone afectate. O combinatie de tratament medical si excizia chirurgicala este adesea abordarea preferata. Alte optiuni terapeutice pot include laserul localizat si terapia cu lumina pulsata, care ajuta la perturbarea procesului inflamator.
Masuri chirurgicale si alte masuri procedurale
- Incizia si drenarea abceselor acute
- Excizia locala a nodulilor persistenti, abceselor si sinusurilor
- Chiuretaj de abcese persistente si sinusuri
- Chirurgie excizionala radicala a unei intregi zone afectate
- Ablatia cu laser (CO2) a nodulilor, abceselor si sinusurilor
- Masuri medicale specifice
Masurile medicale specifice pentru tratarea hidradenitei supurativa includ:
Tratamente topice:
- Spalare cu peroxid de triclosan/benzoil
- Fosfat de clindamicina topica 1% cu peroxid de benzoil
- Antibiotice topice
Tratamentul sistemic:
Antibiotice pentru infectii bacteriene
Alte tratamente orale:
- Terapii hormonale: Estrogeni, terapie anti-androgen
- Tratamente imunomodulatoare: pentru eruptii acute
- Alte tratamente medicale sistemice includ si gluconatul de zinc.
Ce este dermoabraziunea si cum se poate folosi daca suferi de Hidranita Supurativa
Dermabraziunea este o procedura cosmetica non-chirurgicala in care se utilizeaza un instrument rotativ cu o perie abraziva sau o penseta abraziva pentru a indeparta stratul superior al pielii. Scopul acestei proceduri este de a imbunatati textura si aspectul pielii, eliminand imperfectiunile precum cicatricile de acnee, ridurile fine, petele pigmentare sau alte neuniformitati. Procedura de dermabraziune poate fi efectuata in cabinetul unui dermatolog sau a unui chirurg estetician si poate fi utilizata pe diferite zone ale fetei sau corpului. Acesta este un proces controlat, in care medicul ajusteaza adancimea si intensitatea abraziunii in functie de nevoile individuale ale pacientului si de obiectivele tratamentului. Pasii generali ai procedurii:
- Curatarea pielii: Inainte de procedura, zona pe care se va efectua dermabraziunea va fi curatata si dezinfectata pentru a evita orice infectie.
- Anestezia locala: In majoritatea cazurilor, se va administra o anestezie locala pentru a reduce orice disconfort sau durere pe parcursul procedurii.
- Exfolierea pielii: Medicul va utiliza instrumentul abraziv pentru a indeparta cu grija stratul superior al pielii, ceea ce va provoca o exfoliere a acestuia.
- Tratarea zonei: Dupa exfolierea pielii, se va aplica un tratament specific zonei, cum ar fi aplicarea unei lotiuni sau a unui unguent pentru calmarea si protejarea pielii.
Dupa dermabraziune, pielea se va vindeca treptat si stratul superior nou de piele va inlocui cel indepartat, imbunatatind aspectul si textura acesteia.
Bibliografie:
https://www.niehs.nih.gov/news/newsroom/interviews/aloevera/index.cfm. Accessed on June 24, 2020;
Norman G, Christie J, Liu Z, et al. Antiseptics for burns. Cochrane Database of Systematic Reviews. 2017(7):CD011821. Accessed at www.cochranelibrary.comon October 31, 2019;
Quezeda SM, Briscoe J, Cross RK. Complementary and alternative medicine. Inflammatory Bowel Diseases. 2016;
Rodriguez S, Dentali S, Powell D. Aloe vera. In: Coates PM, Betz JM, Blackman MR, et al., eds. Encyclopedia of Dietary Supplements. 2nd ed. New York, NY: Informa Healthcare, 2022;