Hipertrofia ventriculara: Intelegerea problemei si prevenirea complicatiilor
Hipertrofia ventriculara se refera la cresterea anormala a masei si a grosimii peretelui ventricular al inimii. Aceasta poate afecta atat ventriculul stang, cat si ventriculul drept. Poate fi rezultatul mai multor factori, inclusiv tensiune arteriala ridicata, boala coronariana, cardiomiopatie (o afectiune a muschiului inimii), valvulopatie (afectarea valvelor inimii) sau anumite conditii genetice. De obicei, inima se hipertrofiaza intr-un efort de a se adapta la o presiune crescuta sau la o suprasolicitare mecanica. Hipertrofia ventriculara poate aparea din mai multe motive, iar factorii implicati in aparitia acestei afectiuni pot varia. Unii dintre factorii care pot contribui la dezvoltarea hipertrofiei ventriculare includ:
Tensiune arteriala ridicata (hipertensiune): Hipertensiunea arteriala cronica poate suprasolicita inima, iar ventriculii trebuie sa se mareasca si sa se ingroase pentru a face fata la aceasta presiune crescuta. Aceasta este una dintre cele mai comune cauze ale hipertrofiei ventriculare. Stenoza sau insuficienta valvulara: Stenoza sau ingustarea unei valve cardiace sau insuficienta acesteia pot cauza o suprasolicitare a inimii. In incercarea de a compensa acest lucru, muschiul cardiac se poate hipertrofia.
Cardiomiopatia: Cardiomiopatia este o afectiune a muschiului inimii care afecteaza capacitatea sa de a pompa eficient sangele. In incercarea de a compensa pentru aceasta deficienta, inima poate deveni hipertrofiata. Boala coronariana: Ingustarea sau blocarea arterelor coronare care furnizeaza sange si oxigen inimii poate duce la o reducere a aportului de sange catre muschiul cardiac. Aceasta poate determina hipertrofia pentru a imbunatati fluxul sanguin si a compensa deficitul de oxigen.
Activitate fizica intensa: Exercitiile fizice intense si antrenamentele de rezistenta pot determina hipertrofia inimii, in special a ventriculului stang. Aceasta este cunoscuta sub numele de "hipertrofie a sportivilor" si este considerata un raspuns fiziologic normal la activitatea fizica intensa. Hipertrofia inimii nu este intotdeauna un lucru rau. In anumite circumstante, cum ar fi exercitiile fizice regulate, hipertrofia inimii poate fi un raspuns benefic si adaptativ. Cu toate acestea, in cazul unor afectiuni sau factori care exercita o presiune excesiva sau patologica asupra inimii, hipertrofia poate deveni problematica si poate contribui la aparitia unor complicatii cardiovasculare grave.
Cum se manifesta boala
Hipertrofia ventriculara poate sa fie asimptomatica in stadiile initiale si poate fi descoperita in timpul unui examen medical de rutina sau al unui test cardiac. Cu toate acestea, pe masura ce boala progreseaza, pot aparea unele simptome. Manifestarile hipertrofiei ventriculare pot varia in functie de gravitatea si localizarea hipertrofiei, precum si de cauza subiacenta si pot include:
Dispnee (respiratie dificila): Dificultatea in respiratie poate aparea in timpul efortului fizic sau chiar in repaus. Poate fi resimtita ca o senzatie de sufocare sau lipsa de aer.
Oboseala excesiva: Persoanele cu hipertrofie ventriculara pot prezenta oboseala neobisnuita si lipsa de energie, chiar si in activitati zilnice obisnuite.
Palpitatii: Bataile inimii se simt intr-un mod neobisnuit.
Dureri in piept: Unele persoane pot experimenta dureri sau disconfort in piept. Acestea pot fi cauzate de reducerea fluxului de sange catre muschiul inimii sau de angina pectorala, care poate aparea in cazul bolii coronariene asociate cu hipertrofia ventriculara.
Ameteli sau lesin: Unele persoane pot resimti ameteli sau chiar lesin.
Este important de mentionat ca aceste simptome pot fi comune si in alte afectiuni cardiace, iar prezenta lor nu este specifica doar pentru hipertrofia ventriculara. De asemenea, este posibil ca unii pacienti sa fie asimptomatici sau sa aiba simptome minime, in special in stadiile initiale ale hipertrofiei ventriculare. Pentru un diagnostic corect si gestionarea adecvata a simptomelor, este recomandat sa consultati un medic specialist in cardiologie care poate realiza evaluarea si investigatiile necesare.
Diagnosticul de hipertrofie ventriculara se poate face cu ajutorul electrocardiogramei, ecocardiografiei sau al altor teste cardiace, cum ar fi rezonanta magnetica nucleara (RMN) sau tomografia computerizata (CT). Electrocardiograma este prima investigatie care se impune deoarece prin intermediul acesteia se pot observa semne de hipertrofie. Cu toate acestea, mai putin de jumatate din cazuri pot fi detectate cu ajutorul electrocardiogramei. Pentru un diagnostic prompt, ecocardiografia este mult mai eficienta. In plus, aceasta poate stabili si cauza ce a produs hipertrofia ventriculara. Prevenirea complicatiilor asociate cu hipertrofia ventriculara implica gestionarea adecvata a conditiei si reducerea factorilor de risc. Masuri importante de prevenire pot include urmatoarele:
Monitorizare regulata
Este esential sa se efectueze controale medicale regulate si teste de monitorizare pentru a evalua starea de sanatate a inimii si a masurilor ventriculare. Aceasta va ajuta la identificarea precoce a oricaror schimbari si ajustarea planului de tratament in consecinta.
Tratarea cauzei subiacente
Daca hipertrofia ventriculara este cauzata de o afectiune specifica, cum ar fi hipertensiunea arteriala sau cardiomiopatia, este important sa se trateze si sa se controleze acea afectiune in mod adecvat. Aderarea la tratamentul prescris de medicul cardiolog si efectuarea modificarilor de stil de viata necesare poate ajuta la prevenirea complicatiilor.
Respectarea planului de tratament
Este crucial sa se respecte prescriptiile medicului, inclusiv administrarea medicamentelor in mod regulat si la orele stabilite, efectuarea controalelor si a analizelor medicale recomandate si respectarea oricaror restrictii sau recomandari privind activitatile fizice sau alimentatia.
Controlul tensiunii arteriale
Hipertensiunea arteriala este un factor de risc major pentru hipertrofia ventriculara si complicatiile asociate. Este important sa se controleze tensiunea arteriala prin modificari ale stilului de viata sanatos si prin administrarea medicamentelor antihipertensive prescrise de medic. Masurarea regulata a tensiunii arteriale la domiciliu poate fi utila pentru a monitoriza valorile si pentru a raporta medicului orice fluctuatii.
Adoptarea unui stil de viata sanatos
Un stil de viata sanatos poate contribui la prevenirea complicatiilor. Aceasta include alimentatie echilibrata, bogata in fructe, legume, cereale integrale si proteine slabe, reducerea consumului de sare si de alimente procesate, evitarea fumatului si limitarea consumului de alcool. Activitatea fizica regulata si mentinerea unei greutati corporale sanatoase sunt, de asemenea, importante.
Evitarea stresului excesiv
Stresul cronic poate afecta sanatatea inimii si poate agrava hipertrofia ventriculara. Este important sa se identifice si sa se gestioneze factorii de stres in viata de zi cu zi. Fiecare pacient are particularitati individuale si va necesita un plan de tratament personalizat. Este esential sa se respecte recomandarile medicului si sa se urmeze indrumarile sale pentru o gestionare eficienta a hipertrofiei ventriculare. Hipertrofia ventriculara trebuie sa fie evaluata si tratata de catre un medic specialist in cardiologie, deoarece poate avea complicatii care pot pune viata in pericol.
Fractura de stres: Cum apare, simptome, cum se poate preveni
Fractura de stres este o leziune a osului (fisuri mici in os) care apare in urma repetarii excesive a unor activitati fizice sau ca urmare a aplicarii unui stres repetat asupra osului intr-un mod nefiziologic. Aceasta este diferita de fracturile acute, care rezulta dintr-un traumatism brusc sau o forta excesiva aplicata asupra osului. Fracturile de stres afecteaza, in general, degetele de la picioare, metatarsienele si antepiciorul.
De cele mai multe ori, fracturile de stres se produc in situatiile cand apare o schimbare in rutina cotidiana, din punct de vedere al miscarii. Fracturile de stres apar de obicei in urma repetarii excesive a unor activitati fizice sau a suprasolicitarii mecanice a osului, fara suficient timp de recuperare. Acestea pot aparea in urma activitatilor precum alergarea, sariturile, mersul pe jos prelungit, dansul sau activitatile sportive care implica miscari repetitive si stres asupra oaselor. Nu doar persoanele sportive pot suferi de astfel de fracturi, ci si persoanele care, de exemplu, merg rar pe jos si decid sa schimbe frecventa, mergand excesiv de mult. Un alt factor care poate produce aceste leziuni este schimbarea incaltarilor, intrucat se diminueaza capacitatea piciorului de absorbire a fortelor repetitive.
Cu toate acestea, cauzele fracturilor de stres nu se rezuma doar la cele mentionate anterior. Afectiuni precum osteoporza conduc la scaderea rezistentei osoase si implicit la un risc mai mare de a suferi fracturi. Potrivit literaturii de specialitate, in timpul iernii apar mai multe cazuri de fracturi de stres, intrucat in acest sezon nivelul de vitamina D din organism este unul mai redus.
Bibliografie:
Wolff K, et al. Eczema/Dermatitis. In: Fitzpatrick's Color Atlas and Synopsis of Clinical Dermatology. 8th ed. New York, N.Y.: McGraw-Hill Education; 2017; https://www.accessmedicine.mhmedical.com. Accessed March 22, 2019;
Adams DR, et al. Acute palmoplantar eczema (dyshidrotic eczema). http://www.uptodate.com/contents/search. Accessed March 22, 2019;
Hand and foot dermatitis. Merck Manual Professional Version. https://www.merckmanuals.com/professional/dermatologic-disorders/dermatitis/hand-and-foot-dermatitis. Accessed March 22;
![[DEC] [SPRING][TG] Transport Gratuit SWP](https://www.springfarma.com/media/spring_catalog/images/e/t/eticheta-tg_6.png)
