Hiperuricemie: De ce apare si cum putem regla nivelul de acid uric din organism
Acidul uric este produsul final al degradarii anumitor proteine, fie din corpul nostru, fie din proteinele ingerate odata cu dieta. Acest acid este eliminat in principal de rinichi care formeaza o parte a urinei. Hiperuricemia este cresterea acidului uric in sange, de obicei peste 7 mg / dl. Este o alterare foarte frecventa observata la mai mult de 5 din fiecare 100 de adulti din populatie.
Ce este hiperuricemia?
Hiperuricemia este o tulburare care apare ca urmare a metabolismului hepatic inadecvat al nucleoproteinelor, al caror produs final este acidul uric. Aceste tulburari duc, la nivel organic, la o crestere a acidului uric in sange, care, la randul sau, poate forma depozite cristaline in tesutul celular subcutanat si in capsulele articulare.
Atunci cand exista o crestere a concentratiei de acid uric in sange, poate aparea hiperuricemia sau "guta". Aceasta conditie se caracterizeaza printr-o crestere a concentratiei de acid uric in sange (mai mare de 7 mg / dl la barbati si femei in postmenopauza; 6 mg/dl la femeile aflate in premenopauza si 4 mg/dl la copii) pe care organismul nu este capabil sa le elimine prin urina (prin filtrare in rinichi), ceea ce il face sa se acumuleze sub forma de saruri insolubile care sunt urate, in anumite articulatii. Aceasta afectiune comuna poate duce la artrita cronica. In plus, nivelurile crescute de acid uric in sange pot provoca pietre la rinichi, precum si alte patologii.
Cu toate acestea, cresterea acidului uric nu trebuie neaparat sa fie insotita de simptomele mentionate mai sus, dar poate aparea o crestere a acidului uric usor, asimptomatic. In general, hiperuricemia este o boala cronica care poate fi usurata sau controlata prin mentinerea unei diete adecvate. In hiperuricemiile nu foarte severe, dieta combinata cu o buna hidratare (un aport crescut de apa) poate fi suficienta pentru a atinge valorile normale ale acidului uric, dar in alte momente, cand metabolismul purinic este foarte afectat, nu numai ca este necesara dieta, dar trebuie sa fie insotita de tratament farmacologic.
Excretia acidului uric
Acidul uric se excreta in mod normal din organism prin urina (75%) si prin intestin si fecale (25%). Eliminarea normala a acidului uric poate fi afectata de concentratii mari de acid lactic care blocheaza transportorul. In plus, datorita pH-ului acid al urinei, acidul uric tinde sa fie in forma acida, foarte putin solubil, astfel incat tinde sa formeze cristale care pot precipita in tubulii renali provocand insuficienta renala.
Scaderea excretiei renale a acidului uric se poate datora unui defect de caracter idiopatic, ceea ce face ca secretia tubulara a acidului uric sa fie selectiva. Dar, in mod normal, hiperuricemia mentinuta se datoreaza, de obicei, scaderii clearance-ului renal al uratului, care apare la transplanturile de rinichi si la pacientii cu insuficienta renala sau boala renala. Diureticele si ciclosporina A favorizeaza, de asemenea, hiperuricemia. Persoanele in varsta prezinta de obicei mai multe cauze ale hiperuricemiei (insuficienta renala, consumul de diuretice, hipertensiune arteriala etc.). Prin urmare, hiperuricemia poate rezulta din suma mai multor mecanisme.
Cum se poate elimina acidul uric
Hiperuricemia este o boala cronica, deci necesita tratament regulat si pe tot parcursul vietii. Tratamentul are ca scop evitarea complicatiilor articulare si renale cat mai mult posibil. Baza terapiei pentru a preveni recidivele si crizele este dupa cum urmeaza:
Tratament farmacologic sub prescriptie medicala
Modificari in dieta
Importanta dietei
Daca exista obezitate, trebuie tratata si modificarile grasimilor din sange (colesterol, trigliceride) trebuie corectate, care adesea coexista. Dietele cu continut scazut de calorii pentru pierderea in greutate trebuie sa fie foarte prudente si nu foarte severe in restrictia carbohidratilor, deoarece prin cresterea catabolismului celular, exista o crestere a degradarii nucleoproteinelor si, in valorile acidului uric din sange. Compozitia grasimilor dietetice ar trebui sa fie in principal nesaturata sau mononesaturata. Dietele cu continut scazut de calorii bogate in fructe, legume si produse lactate cu continut scazut de grasimi pot nu numai sa reduca greutatea corporala, ci si uricemia si frecventa atacurilor de guta.
Consumul de apa
Acidul uric circula ca urat monosodic in plasma la un pH de 7,4. Cand pH-ul scade, atomul de sodiu se disociaza si devine acid uric, asa cum se intampla in urina. Acest lucru explica de ce cristalele gasite in tesutul conjunctiv sau parenchimul sunt urate, in timp ce cristalele pietrelor la rinichi sunt acid uric, care este mai putin solubil decat uratul. Daca exista pietre la rinichi sub forma de litiaza uric asociata, ingestia de lichide ar trebui sa fie crescuta si alcalinizarea urinei ar trebui sa fie realizata cu apa minerala-medicinala cu sodiu bicarbonat. In general, apa ar trebui consumata in cantitati mari pentru a creste diureza si, astfel, pentru a elimina cat mai multe urate posibil. Cantitatea zilnica recomandata este de 2.5-3 l.
Exercitii fizice
Este recomandat sa faceti exercitii moderate (mers pe jos, inot), avand grija sa va hidratati, deoarece pierderile semnificative de apa pot aparea prin transpiratie si acidul uric din sange poate prezenta o concentratie mai mare.
Macronutrienti
Aportul de macronutrienti trebuie sa fie dupa cum urmeaza:
Carbohidrati: 60-65% din total (nu mai mult de 10% carbohidrati simpli, restul, complex).
Grasimi: 25-30% din total: 15-18% mononesaturate (in principal ulei de masline), 5-7% polinesaturate si restul, 7-8% saturate.
Proteine: 10% din total.
Aportul de alti nutrienti ar trebui sa urmeze urmatoarele linii directoare:
Fibre dietetice: O cantitate de 25-30 g/zi ar trebui sa fie luate.
Colesterol: Nu trebuie sa depaseasca 300 mg/zi.
Sare: Nu mai mult de 3 g/zi.
Suplimente nutritive si fitoterapeutice
Pacientii hiperuricemici pot beneficia, de asemenea, de efectele antiinflamatorii ale suplimentelor nutritive bogate in acizi grasi omega-3. Acizii grasi omega-3, cum ar fi acidul eicosapentaenoic, acidul docosahexaenoic si acidul linoleic, pot reduce sinteza citokinelor agresive ale raspunsului inflamator prin interferarea cu conversia acidului arahidonic. Pentru a atenua atacul acut de guta, plantele medicinale exercita o actiune antiinflamatoare asupra articulatiei, cum ar fi salcia si sucul de cirese. Reechilibrarea metabolismului articular poate fi, de asemenea, ajutata cu suplimente de aminoacizi.
Ce cauzeaza hiperuricemia?
Cauzele hiperuricemiei sunt necunoscute in multe cazuri; cu toate acestea, exista diferite boli sau situatii care sunt asociate cu hiperuricemia: Cresterea productiei de acid uric se observa in urmatoarele situatii:
Persoanele obeze care consuma multe proteine (carne, viscere si unii pesti) si alcool.
Boli care sunt asociate cu o mare distrugere a celulelor, cum ar fi anumite boli tumorale, psoriazis, boala Paget.
Pierderea brusca si semnificativa a masei musculare din corpul nostru, de exemplu cu diete stricte pentru a pierde in greutate.
In general, majoritatea persoanelor cu hiperuricemie au cresteri moderate ale acidului uric din cauze necunoscute.
Legatura dintre disurie si acumularea de acid uric in organism
Disuria este o durere sau o senzatie neplacuta care apare in timpul sau imediat dupa urinare. Aceasta poate fi asociata cu alte simptome, cum ar fi urinarea frecventa, usturimea sau senzatia de arsura. Cauzele disuriei pot varia si pot include infectii ale tractului urinar, inflamatia prostatei, afectiuni ale vezicii urinare sau a uretrei, leziuni ale tractului urinar sau o infectie a tractului genital.
Tratamentul disuriei depinde de cauza subiacenta si poate include administrarea de antibiotice pentru infectii ale tractului urinar, antiinflamatoare pentru inflamatia prostatei sau a vezicii urinare, sau interventii chirurgicale pentru anumite afectiuni ale tractului urinar. Disuria este perceputa ca un disconfort la urinare, de obicei sub forma unei senzatii de arsura. Unele tulburari provoaca dureri severe la nivelul vezicii urinare sau al perineului. Disuria este un simptom foarte frecvent la femei, dar poate aparea la barbati si poate aparea la orice varsta.
Disuria este cauzata de iritarea tractului urinar sau a uretrei. Inflamatia sau ingustarea uretrei cauzeaza dificultati la urinare si arsuri in timpul urinarii. Disuria apare adesea dintr-o infectie a tractului urinar inferior, dar poate fi, de asemenea, cauzata de o infectie urinara ridicata. Scaderea concentratiei renale este principalul motiv pentru urinarea frecventa in infectiile tractului urinar superior.
Disuria, desi este de obicei cauzata de inflamatia uretrei sau a vezicii urinare, cu toate acestea, tulburarile perineale feminine (de exemplu, vulvovaginita sau o infectie cu virusul herpes simplex) pot cauza disconfort. Cele mai multe cazuri se datoreaza unei infectii, dar uneori vinovatul este o tulburare inflamatorie non-infectioasa. Unii pacienti au durere la urinare din cauza anumitor alimente sau bauturi. Iritantii comuni pot include alcoolul, cofeina si alimentele acide (de exemplu, fructele citrice). In general, cele mai frecvente cauze ale disuriei sunt cauzate de boli precum Cistita sau Uretrita din cauza unei infectii cu transmitere sexuala.
Bibliografie:
Lazo M, Solga SF, Horska A et al (2010) Effect of a 12-month intensive lifestyle intervention on hepatic steatosis in adults with type 2 diabetes. Diabetes Care 33;
Kuna ST, Reboussin DM, Borradaile KE et al (2013) Long-term effect of weight loss on obstructive sleep apnea severity in obese patients with type 2 diabetes. Sleep 36;
The Look AHEAD Research Group (2014) Impact of intensive lifestyle intervention on depression and health-related quality of life in type 2 diabetes: the Look AHEAD Trial. Diabetes Care;
Reynolds A, Mann J, Cummings J, Winter N, Mete E, Te Morenga L (2019) Carbohydrate quality and human health: a series of systematic reviews and meta-analyses. Lancet 393(10170):434–445. Reynolds AN, Akerman AP, Mann J (2020) Dietary fibre and whole grains in diabetes;