Insulinom: O tumora pancreatica care produce insulina in exces
Insulinomul sunt tumori ale celulelor β din pancreas care secreta exces de insulina, ducand la hipoglicemie. O mica parte (10%) din acestea sunt maligne. Simptomele includ tulburari ale sistemului nervos central, precum cefalee, confuzie, tulburari vizuale, slabiciune motorie, ataxie, transpiratii, paralizie, schimbari de personalitate si, in cazuri grave, convulsii si coma. Uneori pot aparea semne de suprastimulare simpatica, cum ar fi slabiciune, senzatie de lesin, tremur, palpitatii, foame excesiva si nervozitate.
Cauze si factori de risc pentru insulinom
Pancreasul produce insulina cand consumam alimente. Dupa ce zaharul este absorbit, productia de insulina din pancreas incetineste, mentinand, in mod normal, nivelurile de zahar din sange stabile. Cu toate acestea, acest echilibru poate fi intrerupt cand apare un insulinom. Tumora continua sa produca insulina chiar si atunci cand nivelul de zahar din sange scade excesiv, rezultand hipoglicemie, o afectiune grava caracterizata prin niveluri scazute de zahar in sange. Insulinoamele sunt rare, majoritatea fiind de dimensiuni mici, sub 2 cm in diametru. Doar 10% dintre aceste tumori sunt canceroase. Tumorile canceroase apar mai des la persoanele cu neoplazie endocrina multipla de tip 1. De asemenea, riscul de insulinom pare sa fie mai mare la cei cu sindromul von Hippel-Lindau, o afectiune ereditara care cauzeaza formarea de tumori si chisturi in diverse parti ale corpului.
Insulinomul conduce la hipoglicemie, o problema cu care se confrunta persoanele cu diabet care sunt susceptibile la scaderea excesiva a zaharului din sange din cauza medicamentelor precum insulina. Intrucat cauza exacte ramane necunoscuta, pacientii care au sindroame genetice au o predispozitie mai mare pentru a dezvolta un insulinom, intrucat acesta rezulta ca urmare a mutatiilor specifice ADN-ului. Neoplzia endocrina multipla de tip 1 este o afectiune mostenita, care sporeste riscul de a avea tumori pancreatice. Asa cum am amintit anterior, si sindromul Von Hippel-Lindau poate conduce la aparitia unui insulinom pancreatic, intrucat patologia cauzeaza mutatii genetice cauzatoare de tumori pancreatice. De asemenea, si scleroza tuberculoasa poate determina dezvoltarea unui insulinom.
Simptome
- Slabiciune
- Palpitatii
- Vedere dubla
- Vedre incetosata
- Convulsii
- Confuzie
- Pierderea constientei
- Comportament anormal
- Amnezie
![[DEC] [SPRING] [2+1] [Naturalis Benesio]](https://www.springfarma.com/media/spring_catalog/images/e/t/eticheta-rotunda-3-la-pret-de-2.png)
O serie de simptome adrenergice ce apar ca urmare a eliberarii catecolamina in contextul hipoglicemiei. Manifestarile includ tahicardie, transpiratii excesvie, palpitatii si senzatie de foame, slabiciune, ritm cardiac accelerat. Insulinomul reprezinta cea mai frecventa forma de neoplasm endocrin functional in pancreas/ Aceste tumori secreta insulina si pot provoca hipoglicemie. Incidenta insulinomelor este de aproximativ 1-4 cazuri la un milion de persoane in populatia generala si ele reprezinta 1%-2% din toate neoplasmele pancreatice.
Tumora poatea aparea la orice varsta si are o distributie uniforma intre sexe. Aproape 90% dintre insulinome sunt benigne, 90% sunt tumori solitare, peste 90% se dezvolta in interiorul pancreasului si aproximativ 90% au un diametru mai mic de 2 cm. Aceste tumori sunt uniform distribuite pe intreaga pancreasa, majoritatea localizandu-se in pancreas sau fiind atasate direct acestuia.
Optiuni terapeutice
Tratament chirurgical
Este prima optiune atunci cand este fezabil. Pentru adenomul unic, in special daca este superficial sau aproape de suprafata pancreasului, enuclearea chirurgicala poate fi efectuata. Pentru adenomul unic voluminos sau profund in corpul sau coada pancreasului sau in cazul leziunilor multiple, se poate recurge la rezectia pancreatica subtotala distala. Insulinoamele maligne rezecabile in pancreasul proximal pot necesita duodenopancreatectomie (operatia Whipple). Pancreatectomia totala poate fi considerata in cazul in care rezectia subtotala anterioara este ineficienta.
Medicamente
In cazul pacientilor care care nu raspund la tratamentul chirurgical, se pot folosi medicamente pentru a bloca secretia de insulina. Exemple de astfel de medicamente includ diazoxid, octreotid (cu formula de actiune de lunga durata), blocante ale canalelor de calciu, beta-blocante si fenitoina.
Tratamente aditionale
Pentru pacientii cu hipoglicemie persistenta, diazoxidul poate fi asociat cu un natriuretic. Enzimele pancreatice pot fi necesare pentru pacientii tratati cu octreotid, deoarece acest medicament inhiba secretia acestor enzime.
Chimioterapie
Chimioterapia poate fi incercata in cazurile in care simptomele nu sunt bine controlate, insa raspunsul la acest tratament este limitat. Rata globala de vindecare dupa interventia chirurgicala se apropie de 90%, dar este important sa se adapteze tratamentul la nevoile individuale ale pacientilor si sa se urmeze indicatiile medicului specialist.
Diagnostic
Caracteristica definitorie a insulinomului este incapacitatea de a suprima secretia endogena de insulina in caz de hipoglicemie. Prin urmare, identificarea nivelurilor crescute inadecvate de insulina in contextul hipoglicemiei reprezinta elementul-cheie al diagnosticului. Dupa confirmarea biologica si biochimica a unui insulinom, se efectueaza investigatii de localizare preoperatorie, inclusiv tomografie computerizata (CT), imagistica prin rezonanta magnetica (RMN), ultrasonografie endoscopica, test de stimulare a calciului intra-arterial cu esantionare venoasa hepatica si/sau angiografie si prelevare venoasa in timpul stimularii arteriale.
Rezectia chirurgicala reprezinta metoda primara de tratament pentru insulinome, iar localizarea precisa a tumorii este esentiala inainte sau in timpul interventiei chirurgicale. Chirurgia cu palpare manuala intraoperatorie de catre un chirurg cu experienta si utilizarea ultrasonografiei intraoperatorii sunt doua metode sensibile utilizate pentru localizarea insulinomelor, sustinand argumentul ca localizarea preoperatorie a tumorilor nu este intotdeauna necesara. Metode de imagistica pentru localizarea insulinomului includ:
- Ultrasonografie endoscopica - detecteaza 77% dintre insulinoamele in pancreas.
- Ultrasonografie transabdominala de inalta rezolutie in timp real - are o sensibilitate de 50%.
- Ultrasonografie intraabdominala de inalta rezolutie cu traductorul pe suprafata pancreatica expusa - petecteaza peste 90% dintre insulinome.
- Tomografie computerizata (CT)
- Imagistica prin rezonanta magnetica (RMN)
- Arteriografie – metoda a fost una standard pentru localizarea insulinomului, dar sensibilitatea variaza (29-64%) si depinde foarte mult de operator.
Testarea selectiva a stimularii calciului arterial - calciul stimuleaza secretia de insulina de catre insulinom. Se injecteaza selectiv calciu in ramurile arteriale mici ale sistemului celiac, iar masurarea insulinei in vena hepatica in timpul fiecarei injectii poate localiza tumorile. Majoritatea studiilor raporteaza o precizie de ≥ 90%. PET / CT cu galiu-68 DOTA- (Tyr3)-octreotat (Ga-DOTATATE) - are o sensibilitate de 90%. Poate fi utilizat ca studiu adjuvant atunci cand alte metode imagistice sunt negative si cand este planificata chirurgia minim invaziva. Aceste tehnici de imagistica joaca un rol crucial in localizarea insulinomului, iar alegerea metodei potrivite depinde de situatia clinica si de cazul fiecarui pacient. In cele mai multe cazuri, insulinomul este benign, adica nu este canceros. Insulinomul poate afecta persoanele de varste diferite.
Ce trebuie sa stii despre pancreas si rolul enzimelor in functionarea sa
Daca functiile cerebrale si importanta sistemului nervos le cunoastem majoritatea si problemele in aceste sisteme sunt mai usor de sesizat, cand vine vorba de ficat, din pacate, lucrurile nu mai sunt la fel de usor vizibile. Multe dintre afectiunile ficatului sunt la inceput asimptomatice, si chiar daca ficatul are capacitatea de a se regenera, acest lucru se intampla doar in anumite conditii si in anumite momente ale varstei. Altfel spus, un ficat supus la abuz de alcool la 50 de ani nu se va putea regenera la fel ca un ficat al unei persoane de 25 de ani. Celula hepatica are un metabolism aparte si are nevoie de o perioada de timp pentru regenerare, perioada care variaza in functie de multe criterii - varsta, sex, constitutie, greutate.
Boli precum hepatita cronica, steatoza hepatica, ciroza hepatica pot fi identificate in timp util doar prin vizita la un medic specialist si doar daca iti faci timp pentru toate consultatiile medicale necesare unui diagnostic cat mai corect. Nu intamplator ficatul este considerat uzina alimentara complexa a corpului uman. Putini stiu ca ficatul uman are peste 500 de functii, indispensabile vietii normale. Aceste functii sunt atat de complexe, incat a fost nevoie de foarte multi ani de practica si cercetare medicala pentru a se identifica toate aceste procese.
Mai mult decat atat, daca in prezent exista tehnologii pentru a oferi pacientilor inimi artificiale, inca nu s-a inventat nicio masina care sa poata inlocui ficatul, si asta datorita numeroaselor functii de sinteza a unor substante indispensabile vietii, si apoi datorita rolului sau de detoxifiere. In medicina alternativa se mai spune ca daca vrei sa cunosti starea de sanatate a unui pacient de uiti la cum arata ficatul sau. Celulele ficatului sunt de asemenea legate energetic la cei doi poli ai corpului uman.
Bibliografie:
1. Mämmelä, P.; Savolainen, H.; Lindroos, L.; Kangas, J.; Vartiainen, T. (2000). "Analysis of oak tannins by liquid chromatography-electrospray ionisation mass spectrometry". Journal of Chromatography A. 891 (1): 75–83.
2. Nakai, S. (2000). "Myriophyllum spicatum-released allelopathic polyphenols inhibiting growth of blue-green algae Microcystis aeruginosa". Water Research. 34 (11): 3026–3032.
3. Lee, Y.-S.; Kang, Y.-H.; Jung, J.-Y.; Lee, S.; Ohuchi, K.; Shin, K.-H.; Kang, I.-J.; Park, J.-H.; Shin, H.-K.; Lim, S.-S. (2008). "Protein glycation inhibitors from the fruiting body of Phellinus linteus". Biological and Pharmaceutical Bulletin. 31 (10): 1968–1972.
4. Vattem, D. A.; Shetty, K. (2005). "Biological Function of Ellagic Acid: A Review". Journal of Food Biochemistry. 29 (3): 234–266.
5. Infante, R.; Contador, L.; Rubio, P.; Aros, D.; Peña Neira, Á. (2011). "Postharvest sensory and phenolic characterization of 'Elegant Lady' and 'Carson' peaches" (PDF). Chilean Journal of Agricultural Research. 71 (3): 445–451.
