Medicamentele antiacide: Cand sa apelam la ele, ce trebuie sa stim inainte de a le folosi
Arsurile stomacale sunt senzatii de arsura sau disconfort care apar in zona stomacului sau in partea superioara a abdomenului. Acestea pot fi cauzate de o serie de factori, inclusiv alimentatie, stil de viata si afectiuni medicale. Iata cateva cauze comune ale arsurilor stomacale:
Refluxul gastroesofagian: Este una dintre cele mai frecvente cauze ale arsurilor stomacale. Se produce atunci cand continutul stomacului, inclusiv acidul gastric, revine in esofag, iritandu-l si provocand senzatia de arsura.
Alimentatia: Anumite alimente pot provoca arsuri stomacale la anumite persoane. Printre acestea se numara alimentele grase, prajite, condimentate, ciocolata, cafeaua, bauturile carbogazoase si alcoolul. Mancatul in graba si supraalimentarea pot, de asemenea, sa contribuie la aparitia arsurilor stomacale.
Stilul de viata: Fumatul, consumul excesiv de alcool, stresul si obezitatea pot spori riscul de arsuri stomacale.
Hernia hiatala: O parte a stomacului se deplaseaza in sus, prin orificiul diafragmatic numit hiatus, si se proiecteaza in cavitatea toracica.
Ulcerul gastric sau duodenal: Aceste leziuni deschise in mucoasa stomacului sau a duodenului pot cauza arsuri stomacale si durere abdominala.
Cum putem evita aparitia arsurilor stomacale
Pentru a reduce arsurile stomacale, poti incerca urmatoarele masuri:
Adopta o alimentatie echilibrata si evita alimentele si bauturile care provoaca arsuri stomacale in cazul tau.
Mananca portii mai mici si evita supraalimentarea.
Limiteaza consumul de alcool si tutun.
Gestioneaza stresul prin tehnici de relaxare si exercitii fizice regulate.
Ridica capul patului cu aproximativ 15-20 cm pentru a preveni refluxul gastroesofagian in timpul somnului.
Consulta un medic pentru evaluarea simptomelor si pentru a discuta despre optiunile de tratament, cum ar fi medicamentele antacid sau inhibitorii de pompa de protoni
Ce afectiuni pot ascunde arsurile stomacale
Arsurile stomacale pot fi simptome ale urmatoarelor afectiuni:
Ulcer gastric sau duodenal: Acestea sunt leziuni deschise in mucoasa stomacului sau a duodenului, cauzate de un dezechilibru intre acidul gastric si factorii de protectie ai mucoasei. Arsuri stomacale si dureri abdominale sunt simptome comune ale ulcerelor.
Hernia hiatala: Aceasta afectiune apare atunci cand partea superioara a stomacului se deplaseaza in sus prin deschiderea diafragmei catre cavitatea toracica. Aceasta poate favoriza refluxul gastroesofagian si poate cauza arsuri stomacale.
Dispepsia functionala: Este o tulburare digestiva caracterizata de senzatii de arsura, durere sau disconfort in partea superioara a abdomenului, fara sa existe o cauza organica evidenta.
Gastrita: Inflamatia mucoasei stomacului poate provoca arsuri stomacale, durere abdominala si alte simptome.
Boala de reflux gastroesofagian: Este o forma mai severa si cronica a refluxului gastroesofagian, care poate cauza arsuri stomacale persistente si dureri in piept.
Colecistita: Inflamatia vezicii biliare poate irita stomacul si poate provoca simptome similare arsurilor stomacale.
Medicamente antiacide – cum actioneaza
Medicamentele antacide sunt utilizate pentru a trata arsurile stomacale si disconfortul asociat cu excesul de acid gastric in stomac. Aceste medicamente actioneaza prin neutralizarea acidului gastric existent sau prin reducerea productiei de acid gastric. Functioneaza prin neutralizarea acidului gastric si reducerea nivelului de aciditate din stomac. Astfel, ele pot oferi alinare temporara si pot ajuta la ameliorarea simptomelor.
Principalele substante active din antiacide sunt carbonatul de calciu, carbonatul de magneziu, hidroxidul de aluminiu si bicarbonatul de sodiu. Aceste substante actioneaza prin neutralizarea acidului clorhidric din stomac, transformandu-l in sare si apa. Astfel, ele reduc aciditatea din stomac si pot ameliora senzatia de arsura.
Acestea urmaresc neutralizarea excesului de acid secretat de stomac, responsabil pentru senzatia de agraz. Antiacidul trebuie sa mentina pH-ul pentru un anumit timp, astfel incat rata de reactie influenteaza actiunea dorita a antiacidelor. PH-ul stomacului este cuprins intre 3,5 si 4. Daca pH-ul este mai mare, stomacul se simte mai greu. Antiacidele trebuie sa mentina arsurile la stomac in jurul unui pH ideal de 3,5.
Unul dintre cele mai populare antiacide este bicarbonatul de sodiu. Actiunea sa este rapida si puternica, dar dureaza putin timp, iar utilizarea sa prelungita produce un efect secundar care consta in cresterea productiei de acid clorhidric pentru a-l compensa pe cel care a fost neutralizat de antiacid. Deoarece contine sodiu, acesta trebuie utilizat cu precautie de catre persoanele care urmeaza diete cu sodiu scazut, hipertensiv si cei cu probleme renale. Trebuie administrat cu apa, si nu cu lapte, dupa mese (intre 1 si 3 ore mai tarziu) si inainte de culcare. Nu trebuie luat continuu mai mult de 2 saptamani.
La randul sau, carbonatul de calciu este un remediu puternic care actioneaza rapid, dar produce si efecte secundare si constipatie. Sarurile de aluminiu si magneziu sunt mai putin puternice decat bicarbonatul de sodiu si carbonatul de calciu, dar actiunea lor este mai prelungita si produce mai putine efecte secundare. Actioneaza in zona intestinala pe peristalzie. Sarurile de aluminiu produc constipatie si sarurile de magneziu sunt laxative. Pentru a contracara cat mai mult efectele asupra intestinului, sarurile de magneziu sunt formulate in combinatie cu sarurile de aluminiu si calciu. Iata doua mecanisme principale de actiune ale medicamentelor antacid:
Neutralizarea acidului gastric: Antacidele contin substante alcaline care au proprietatea de a neutraliza acidul gastric. Aceste substante alcaline, cum ar fi hidroxidul de magneziu si hidroxidul de aluminiu, reactioneaza chimic cu acidul gastric, formand saruri si apa. Prin neutralizarea acidului, antacidele reduc aciditatea in stomac si amelioreaza senzatia de arsura.
Blocajul productiei de acid gastric: Alte medicamente antacid, cum ar fi inhibitorii de pompa de protoni actioneaza prin blocarea unei enzime numite pompa de protoni, care este responsabila de secretia de acid gastric in stomac.
Acesti inhibitori reduc in mod eficient productia de acid gastric si inhiba eliberarea excesiva de acid, oferind un control mai lung asupra aciditatii stomacale.
Este important de mentionat ca medicamentele antacid furnizeaza un tratament simptomatic si temporar pentru arsurile stomacale si nu trateaza cauza subiacenta a afectiunilor, nefiind eficiente in tratamentul pe termen lung al tulburarilor digestive severe. De aceea, este recomandat sa consultati un medic pentru a determina cauza exacta a arsurilor stomacale si pentru a primi un tratament adecvat, in functie de diagnosticul specific.
Daca arsurile stomacale devin frecvente, severe sau afecteaza calitatea vietii tale de zi cu zi, in aceste situatii se impune un consult gastroenterologic. Nu trebuie amanata vizita la specialist, intrucat unele afectiuni care pot genera acid gastric se pot agrava.
Concluzii despre boala celiaca. De ce apar arsurile stomacale in boala celiaca
Combinatia de teste de sange pozitive si o constatare endoscopica a atrofiei vilozitatilor va ajuta la excluderea altor cauze ale atrofiei vilozitatii, care includ boli tropicale precum boala somnului, cresterea excesiva a bacteriilor intestinale severe, enterita eozinofila, enterita infectioasa si limfomul.
Unii oameni care testeaza negativ pentru boala celiaca au totusi simptome care se clarifica la o dieta fara gluten. Acestia pot fi diagnosticati cu sensibilitate la gluten non-celiaca, o afectiune recent recunoscuta si inca prost inteleasa. Aceasta se numeste uneori intoleranta la gluten sau alergie la gluten (desi nu este o alergie adevarata). Nu exista teste general acceptate pentru a determina daca aveti sensibilitate la gluten, singura modalitate de a sti este sa renunti la gluten si sa vezi daca simptomele tale se amelioreaza.
O adevarata alergie la grau este o alta posibilitate. Sunt evidentiati anticorpi IgE specifici care sunt declansati de expunerea la alergenii de grau si nu de glutenul din boabele non-grau. Boala celiaca prezinta in schimb un proces autoimun, care poate prezenta diferite tipuri de anticorpi (IgG si IgA) directionati nu numai impotriva glutenului, ci si impotriva propriilor componente celulare.
Bibliografie:
Green PHR. The Role of Endoscopy in the Diagnosis of Celiac Disease. Gastroenterol Hepatol (N Y). 2014;
Rashid M, Butzner JD, Warren R, et al. Home blood testing for celiac disease: recommendations for management. Physician. 2009;
Kalf RR, Mihaescu R, Kundu S, De knijff P, Green RC, Janssens AC. Variations in predicted risks in personal genome testing for common complex diseases. Genet Med. 2014;
Wolf J, Hasenclever D, Petroff D, et al. Antibodies in the diagnosis of coeliac disease: a biopsy-controlled, international, multicentre study of 376 children with coeliac disease and 695 controls. PLoS ONE. 2014;
