Onicofagia: Cum sa renunti la obiceiul de a-ti roade unghiile

Onicofagia este un obicei compulsiv si repetitiv de a-ti roade sau musca unghiile de la maini sau de la picioare. Acest comportament este considerat un obicei nervos sau un tic nervos si poate aparea in raspuns la stres, anxietate, plictiseala sau frustrare. Onicofagia este considerata o tulburare de control a impulsului si poate deveni o problema cronica pentru cei care o manifesta. Persoanele care sufera de onicofagie pot sa-si roade unghiile pana la nivelul patului unghial sau pot chiar sa le rupa sau sa le smulga.

Acest obicei poate duce la rani, infectii si deformari ale unghiilor. De asemenea, poate afecta negativ aspectul estetic al mainilor si poate cauza disconfort sau durere. Exista mai multe teorii care incearca sa explice cauzele onicofagiei. Printre acestea se numara factori genetici, factori de mediu, anxietate, probleme de reglare a emotiilor si imitatia comportamentului observat la altii. Desi onicofagia poate afecta o gama larga de persoane, este mai des intalnita la copii si adolescenti. Diagnosticul precis implica un istoric atent si o examinare fizica. Gestionarea cu succes a onicofagiei implica tratamente non-farmacologice si farmacologice, necesitand o abordare multidisciplinara care implica dermatologi, internisti, pediatri, psihiatri si stomatologi.

Onicofagia - de ce apare

Onicofagia poate aparea din mai multe motive, iar cauzele specifice pot varia de la o persoana la alta. Iata cateva posibile cauze ale aparitiei onicofagiei:

Stres si anxietate: Onicofagia este adesea asociata cu niveluri ridicate de stres si anxietate. Persoanele care se simt coplesite, nelinistite sau supuse unei presiuni intense pot sa gaseasca un fel de eliberare sau confort in rostogolirea unghiilor.
Mecanism de relaxare: Pentru unii oameni, rostogolirea unghiilor poate deveni un mecanism de relaxare. Gestul repetitiv poate elibera tensiunea acumulata si poate oferi o senzatie de confort sau liniste temporara.
Imitarea comportamentului: Uneori, onicofagia poate fi rezultatul imitarii unui comportament observat la altii. Daca un membru al familiei sau un prieten apropiat se roade unghiile, este posibil ca o persoana sa inceapa sa dezvolte acelasi obicei in mod inconstient.
Plictiseala sau obisnuinta: In unele cazuri, rostogolirea unghiilor poate fi un obicei dezvoltat din plictiseala sau obisnuinta. Persoanele care au tendinta sa se roage unghiile pot face acest lucru ca o forma de auto-distragere sau ca un automatism, fara sa constientizeze cand o fac.
Tulburari asociate: Onicofagia poate fi uneori asociata cu anumite tulburari psihologice, cum ar fi tulburarea de control a impulsului, tulburarea obsesiv-compulsiva sau tulburarea de anxietate. In aceste cazuri, rostogolirea unghiilor poate fi un simptom sau o modalitate de a face fata anxietatii sau obsesiilor.
Este important sa intelegem ca onicofagia poate avea o combinatie de cauze si factori care interactioneaza intre ei. Fiecare persoana poate avea experiente si circumstante individuale care contribuie la dezvoltarea acestui obicei.

Cum sa gestionezi onicofagia

Gestionarea onicofagiei poate fi un proces dificil, dar exista cateva strategii si tehnici care pot ajuta in controlul acestui obicei. Iata cateva sfaturi care te pot ajuta sa gestionezi onicofagia:

Constientizarea obiceiului: Incepe prin a deveni constient de momentele in care te rozi unghiile. Observa cand si in ce situatii apare onicofagia. Identificarea acestor modele poate ajuta la intelegerea cauzelor subiacente si poate oferi indicii despre cum sa gestionezi mai bine obiceiul.
Identificarea factorilor declansatori: Incearca sa identifici factorii sau emotiile care declanseaza onicofagia in cazul tau. Poate fi vorba de stres, anxietate, plictiseala sau chiar obisnuinta. Odata ce ai identificat acesti factori, poti dezvolta strategii pentru a face fata acestor situatii intr-un mod sanatos.
Gestionarea stresului si anxietatii: Deoarece stresul si anxietatea sunt adesea legate de onicofagie, invata tehnici de relaxare. Acestea te pot ajuta sa reduci nivelul de stres si sa-ti calmezi mintea in momentele tensionate, reducand astfel impulsul de a-ti roade unghiile.
Inlocuirea comportamentului: Gaseste alternative sanatoase pentru a-ti satisface nevoia de a face ceva cu mainile. Poti utiliza jucarii anti-stres sau obiecte de manipulare pentru a-ti oferi un outlet pentru energia nervoasa. De asemenea, poti alege sa-ti pastrezi unghiile taiate scurt pentru a reduce tentatia de a le musca.
Tehnici de prevenire: Poti aplica lacuri amare sau unghii false pentru a-ti impiedica accesul la unghii si a reduce dorinta de a le musca. Poti purta si manusi in situatii in care stii ca vei fi tentat sa-ti rozi unghiile.
Sprijin social si profesional: Discuta despre onicofagie cu persoanele apropiate, cum ar fi membrii familiei, prietenii sau un terapeut. Acestia te pot sprijini, te pot intelege si te pot incuraja sa depasesti obiceiul. Un terapeut specializat in tulburari de control al impulsului sau in tulburari de anxietate poate fi de asemenea de ajutor in dezvoltarea de strategii personalizate pentru a gestiona onicofagia.

Ce complicatii poate aduce acest obicei

Muscaturile unghiilor pot predispune, de asemenea, pacientii la infectii secundare. Paronichia acuta se datoreaza de obicei inocularii bacteriilor de la gura la degete. Tesutul moale care inconjoara patul unghiilor devine eritematos, cu riscul de a se transforma intr-un abces. Paronichia cronica prezinta pierderea cuticulelor si eritemul nontender al pliurilor unghiilor, dar nu se datoreaza bacteriilor, spre deosebire de forma acuta.

Complicatiile orale si dentare includ leziuni gingivale, care duc la umflare si abces, uzura crescuta a incisivului, malocluzie a dintilor, resorbtie a radacinii apicale si rotirea incisivilor  Recunoasterea acestor simptome ar trebui sa fie urmata de un consult stomatologic. Durerea si disfunctia articulatiei temporomandibulare au fost, de asemenea, raportate la persoanele care isi musca/rod unghiile.

Controlarea onicofagiei implica reducerea declansatorilor (de exemplu, cuticule mari) sau de exemplu, stresul, lipsa activitatii, supraestimulare ), ceea ce face muscarea unghiilor dificila fizic, si indepartarea intaririlor pozitive. Scurtarea unghiilor aspectul cuticulelor despicate si astfel se reduc tentatiile de roadere a unghiilor. Manichiurile profesionale pentru barbati si femei pot reduce muscarea unghiilor pentru pacientii care sunt motivati sa-si pastreze manichiura, si, de asemenea, servesc la ascunderea unghiilor distrofice in timp ce unghiile afectate cresc. Manusile sau bandajele din jurul degetelor sunt bariere fizice care ingreuneaza muscarea. Cu toate acestea, pacientii pot gasi aceste optiuni inacceptabile, deoarece pot interfera cu activitatile zilnice si pot reduce senzatiile la nivelul degetelor. De asemenea, pot agrava sentimentele de jena fata de muscarea unghiilor atunci cand sunt purtate in medii sociale.

Onicomicoza: Cum apare, metode de preventie si tratament

Onicomicoza sau ciuperca unghiei reprezinta o infectie de tip fungic cauzata de trei clase de fungi: dermatofitii, ciupercile si fungi nondermatofitici. Micoza unghiei este o afectiune destul de des intalnita, contagioasa, estimandu-se ca intre 2% si 18% din populatia lumii se confrunta cu aceasta la un moment dat in viata. Afectiunea este observabila la inceput sub forma unor pete de culoare alb-galbuie sub varful unghiei. Exista mai multe feluri de infectii fungice ale unghiilor, incidenta cea mai mare, cu peste 90% din cazuri, avand-o onicomicoza subunghiala distala cauzata de dermatofiti.

Onicomicoza poate afecta unghiile de la maini si de la picioare. Unghiile de la picioare sunt mai supuse riscului infectiilor, barbatii fiind considerati mai vulnerabili. Mediile propice pentru infectiile fungice sunt cele intunecate, umede si calde. Exact cum este in sosetele noastre sau daca ne aflam in sezonul rece, in manusile noastre. In momentul in care infectia a acaparat unghia, atunci se va da nastere unei infectii numita onicomicoza. Cu alte cuvinte, va aparea micoza, ce este o afectiune dermatologica si infectioasa cronica. Spre deosebire de alte afectiuni, este foarte greu de tratat si extrem de neplacuta. Persoanele ce sufera de micoza vor simti o jena referitoare la expunerea unghiilor in diferite circumstante. 

Care sunt simptomele acestei boli?

Bibliografie:

American Academy of Orthopaedic Surgeons. Bunions. (https://orthoinfo.aaos.org/en/diseases--conditions/bunions/), 2010;
The American College of Foot and Ankle Surgeons. Bunions. (https://www.foothealthfacts.org/conditions/bunions), 2009;
American Podiatric Medical Association. What Is a Bunion? (https://www.apma.org/bunions), 2008;
Merck Manual. Bunion. (https://www.merckmanuals.com/home/bone,-joint,-and-muscle-disorders/foot-problems/bunion), 2005;