Pericardita lichidiana: Cauze, simptome si tratament

Pericardita lichidiana, cunoscuta si sub denumirea de efuziune pericardica, este o afectiune in care se acumuleaza lichid in spatiul pericardic, adica intre cele doua straturi ale pericardului, membrana care inconjoara inima. Pericardul are rolul de a proteja inima si de a mentine un mediu adecvat pentru functionarea ei normala. In mod normal, intre cele doua straturi ale pericardului exista o cantitate mica de lichid care actioneaza ca un lubrifiant, permitand miscarea usoara a inimii in interiorul cavitatii pericardice. Cu toate acestea, in cazul pericarditei lichidiene, lichidul se acumuleaza in exces, ceea ce poate duce la compresiunea inimii si afectarea functiei sale.

Un sac fibros numit pericard inconjoara inima. Acest sac este format din doua straturi subtiri. In mod normal, exista o cantitate mica de lichid intre ele. Lichidul reduce frecarea intre cele doua straturi pe masura ce se freaca unul de celalalt in timpul fiecarei batai de inima. In unele cazuri, lichidul suplimentar se poate acumula intre aceste doua straturi, fapt care duce la o efuziune pericardica. O cantitate mica de lichid nu este, in general, o problema grava. Dar daca se acumuleaza prea mult lichid, poate ingreuna extinderea normala a inimii. Aceasta afectiune se numeste tamponada cardiaca. De obicei, necesita tratament de urgenta.

Cauze pentru pericardita lichidiana

Exista mai multe cauze posibile ale pericarditei lichidiene, inclusiv infectii virale sau bacteriene, afectiuni inflamatorii (cum ar fi lupusul eritematos sistemic sau artrita reumatoida), traume la nivelul pieptului, cancer sau complicatii ale unor interventii chirurgicale sau proceduri medicale.

Infectii

Una dintre cauzele frecvente ale pericarditei lichidiene este o infectie virala sau bacteriana. Virusurile, cum ar fi virusurile gripale, virusurile coxsackie si virusurile herpetice, pot infecta pericardul si pot determina inflamatie si acumulare de lichid. Infectiile bacteriene, precum tuberculoza sau endocardita bacteriana, pot provoca, de asemenea, pericardita lichidiana.

Afectiuni inflamatorii
Anumite afectiuni inflamatorii sistemice, cum ar fi lupusul eritematos sistemic, artrita reumatoida sau sclerodermia, pot afecta pericardul si pot duce la pericardita lichidiana.

Traume sau leziuni
Traumele la nivelul pieptului, cum ar fi un accident de masina sau o cadere puternica, pot provoca inflamatie si acumulare de lichid in pericard.

Cancer
Unele forme de cancer, cum ar fi cancerul pulmonar sau cancerul mamar metastazat la pericard, pot cauza pericardita lichidiana. Aici avem mai multe manifestari ale bolii cauzate de situatii precum:

Infectia sacului pericardic, cum ar fi din infectii virale sau bacteriene
Inflamarea sacului pericardic (de exemplu, din cauza unui atac de cord)
Leziuni provenite din procedurile medicale efectuate la nivelul inimii
Probleme ale sistemului imunitar
Cauze metabolice, cum ar fi insuficienta renala cu uremie
Reactii la anumite medicamente

Simptome ale bolii. Cum recunoastem pericardita

Nu toate persoanele manifesta simptome, in special daca afectiunea este usoara. Simptomele pot aparea intr-un numar mai mare ca urmare a cauzei ce a produs patologia. Pericardita lichidiana poate manifesta urmatoarele simptome:

Durere toracica
Este un simptom comun al pericarditei lichidiene. Durerea poate fi descrisa ca o senzatie de strangere, presiune sau arsura in zona toracica, in special in partea centrala sau stanga. Durerea poate iradia catre gat, spate sau umeri si poate fi accentuata de respiratie profunda, tuse sau schimbarea pozitiei corpului.

Dificultati de respiratie
Accumularea de lichid in pericard poate determina o presiune suplimentara asupra inimii si a plamanilor, ceea ce poate duce la dificultati de respiratie. Poti simti lipsa de aer sau respiratia rapida si superficiala, chiar si in repaus sau cu activitati minime.

Palpitatii
Unele persoane cu pericardita lichidiana pot avea senzatia de batai rapide sau neregulate ale inimii. Acest lucru se poate datora iritatiei pericardului si afectarii functiei normale a inimii.

Oboseala si slabiciune
Accumularea de lichid in pericard poate afecta functionarea normala a inimii, determinand o scadere a fluxului sanguin si a oxigenului in organism. Aceasta poate duce la oboseala, slabiciune si scaderea capacitatii de a-ti desfasura activitatile zilnice. Cand efuziunea este mai severa, puteti avea simptome precum:

Durere in piept sau disconfort
Largirea venelor gatului
Lesin
Respiratie rapida
Cresterea ritmului cardiac
Greata
Durere in abdomenul superior drept
Respiratie scurtata
Umflarea mainilor si a picioarelor

Daca efuziunea este foarte severa, poate duce si la tensiune arteriala foarte scazuta. Acest lucru poate provoca simptome de soc. Acestea includ:

Ameteli
Extremitati rece
Slabiciune
Piele palida
Brate si picioare reci
Greata sau varsaturi
Mai putina productie de urina

Multe dintre aceste simptome pot fi cauzate de alte probleme de sanatate. Prin urmare, este important sa se consulte un medic pentru un diagnostic corect. Simptomele pericarditei lichidiene pot varia in functie de cantitatea de lichid acumulata si de viteza cu care se acumuleaza. Diagnosticul pericarditei lichidiene implica de obicei efectuarea unui examen fizic, analize de sange, radiografii toracice, ecocardiografie si, uneori, drenajul lichidului acumulat pentru a fi analizat in laborator.Teste:

Radiografie toracica pentru a vedea anatomia inimii
Imagistica pieptului sau inimii cu o tomografie sau RMN
Ecocardiograma pentru a privi fluidul din jurul inimii si miscarii inimii
Electrocardiograma pentru a analiza ritmul electric al inimii
Tratament pentru pericardita lichidiana

Tratamentul pericarditei lichidiene depinde de cauza subiacenta si de gravitatea simptomelor. Optiunile de tratament pot include administrarea de medicamente antiinflamatoare, antibiotice (daca este prezenta o infectie), drenarea lichidului acumulat prin inserarea unui ac in spatiul pericardic sau, in unele cazuri, interventia chirurgicala. Daca o efuziune pericardica nu este severa, tratamentul poate include:

Medicamente antiinflamatorii: Pentru pericardita lichidiana de cauza non-infectioasa, cum ar fi cea de natura inflamatorie, medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) pot fi prescrise pentru a reduce inflamatia si durerea. Exemple de AINS includ ibuprofenul si indometacinul. In anumite situatii, poate fi necesara administrarea de corticosteroizi pentru a controla inflamatia.

Tratamentul infectiei subiacente: In cazul pericarditei lichidiene cauzate de o infectie bacteriana, antbioticele sunt utilizate pentru a trata infectia si a preveni complicatiile. In cazul infectiilor virale, tratamentul este de obicei simptomatic, pentru a ameliora simptomele si a permite organismului sa lupte impotriva infectiei.
In cazuri severeꓽ

Drenajul lichidului acumulat: In cazul pericarditei lichidiene severe sau persistente, in care cantitatea de lichid acumulata este semnificativa si determina compresiunea inimii, poate fi necesara drenarea lichidului prin inserarea unui ac in spatiul pericardic. Aceasta procedura se numeste pericardiocenteza si este efectuata sub ghidaj ecografic sau fluoroscopic. Chirurgie: In cazuri rare si severe de pericardita lichidiana, in special atunci cand exista compresie cardiaca persistenta sau recidiva, poate fi necesara interventia chirurgicala.

Aceasta poate implica indepartarea partiala sau totala a pericardului (pericardectomie) pentru a permite inimii sa se miste liber. Este important sa se consulte un medic in cazul in care apar simptome care ar putea indica o pericardita lichidiana, deoarece aceasta poate fi o afectiune serioasa, necesitand evaluare si tratament adecvat.

Tipuri de Nistagmus

Exista doua forme primare de nistagmus: congenital (prezent la nastere) si dobandit ( dezvoltat ulterior in viata ). Nistagmusul congenital este de obicei observat in perioada frageda sau in copilarie, in timp ce nistagmusul dobandit poate fi cauzat de diversi factori, inclusiv tulburari neurologice, medicamente, traume, probleme la ureche sau anumite boli.

Nistagmus infantil sau congenital

Acest tip de nistagmus determina de obicei ochii sa se deplaseze inainte si inapoi pe orizontala, la fel ca un pendul. Aceasta forma de nistagmus este de obicei usoara si nu este intotdeauna cauzata de o stare de sanatate de baza. Nu necesita intotdeauna tratament, dar unele persoane aleg sa foloseasca lentile corective sau sa fie supuse unei interventii chirurgicale corective. Desi oamenii de stiinta inca nu sunt siguri de ce se dezvolta exact aceasta forma de nistagmus, aceasta afectiune poate fi legata genetic de albinism.

Nistagmus dobandit sau acut

Nistagmus dobandit sau acut poate fi cauzat de vatamare sau boala si se poate dezvolta la orice varsta. Aceasta forma de nistagmus este de obicei legata de probleme cu urechea interna sau creierul. Spre deosebire de nistagmus congenital, aceasta forma de nistagmus este de obicei cauzata de o afectiune de baza, cum ar fi un accident vascular cerebral, consumul de droguri, scleroza multipla sau o leziune la nivelul capului. Unele forme de nistagmus dobandite pot fi tratate cu medicamente sau interventii chirurgicale.

Bibliografie:

1. Dimitrios Chantzichristos; Anders Persson; Björn Eliasson; Mervete Miftaraj; Stefan Franzén; Ragnhildur Bergthorsdottir; Soffia Gudbjörnsdottir; Ann-Marie Svensson; Gudmundur Johannsson (1 April 2016). "Patients with Diabetes Mellitus Diagnosed with Addison´s Disease Have a Markedly Increased Additional Risk of Death". Cushing Syndrome and Primary Adrenal Disorders. Meeting Abstracts. Endocrine Society.