Pentru comenzi telefonice: 0374.471.155
Pentru comenzi telefonice: 0374.471.155 | Program Call Center: Luni - Vineri, 9:00 - 17:00
Spring va ureaza Paste fericit!
Black Friday la Spring | Comenzi telefonice: 0374.471.155
Stimati clienti, datorita sarbatorilor Pascale este posibil sa apara intarzieri in livrarile coletelor. Ne cerem scuze pentru inconvenient. Paste fericit, plin de sanatate!
Regurgitarea mitrala: De ce apare acest fenomen, cum il recunosti, preventie si tipuri de tratament

Regurgitarea mitrala: De ce apare acest fenomen, cum il recunosti, preventie si tipuri de tratament

Postat in: Sanatatea ta
Alexandra Nelepcu
de , Farmacist Diriginte
Data publicării: 13 septembrie 2023

Regurgitarea mitrala, care mai este cunoscuta si sub numele de insuficienta mitrala, reprezinta o afectiune cardiaca in care valva mitrala nu se inchide corespunzator in timpul contractiei ventriculare stangi, lucru ce permite sangelui sa se verse din ventriculul stang inapoi in atriu. Valva mitrala este pozitionata intre atriu si ventricul stang si are rolul de a preveni refloarea sangelui inapoi in atriu in timpul contractiei ventriculare. Cauzele regurgitarii mitrale pot fi diferite si pot include urmatoarele: 

Boala valvulara - Cauza cea mai des intalnita este degenerarea sau afectarea valvei mitrale in timp, lucru ce duce la modificarea structurii si functionarii sale in parametri normali.
Endocardita -  O infectie a valvelor mitrale poate duce la distrugerea structurii sale.
Boala cardiaca ischemica - Ocluzia sau restrictionarea  arterelor coronare ce alimenteaza inima poate afecta  si valvula mitrala.
Proeminenta normala a inimii – Cateodata, unele malformatii congenitale ale inimii pot afecta functionarea normala a valvulei mitrale.
Traumatisme toracice - Valva mitrala poate fi afectata si de catre un accident sau o leziune puternica in zona pieptului.

Simptomele regurgitarii mitrale pot fi diferite in functie de severitatea afectiunii. In unele cazuri, regurgitarea mitrala usoara poate fi asimptomatica sau poate prezenta simptome nespecifice, de exemplu oboseala si scurtarea respiratiei la efort. In cazuri mai severe, simptomele pot include oboseala accentuata, dificultati de respiratie chiar si in repaus, umflarea picioarelor si a gleznelor, palpitatii si tuse.

Diagnosticul regurgitarii mitrale implica, in general, ascultarea inimii cu scopul de a detecta sunete specifice asociate cu aceasta problema, efectuarea unor investigatii imagistice, adica ecocardiografie, pentru a evalua functionarea valvei mitrale si gradul de regurgitare, dar si alte teste pentru a stabili cauza subiacenta a acestei afectiuni. Tratamentul regurgitarii mitrale depinde de severitatea si cauza specifica a afectiunii si poate varia de la monitorizarea atenta la interventii medicale sau chiar chirurgicale cu scopul de a repara sau inlocui valva mitrala afectata. Este necesar ca pacientii care sufera de regurgitrare mitrala sa fie supravegheati de catre un cardiolog si sa urmeze indicatiile medicale cu scopul de a mentine sanatatea cardiaca si de a evita complicatiile pe termen lung.

Ce trebuie sa stiti despre regurgitarea mitrala?

Regurgitarea mitrala reprezinta o afectiune cardiaca importanta si are nevoie de o intelegere adecvata cu scopul de a putea aborda aspectele cheie legate de diagnostic, tratament si gestionarea sa. Cateva aspecte relevante pe care ar trebui sa le stiti despre regurgitarea mitrala sunt urmatoarele:

Definitie - Regurgitarea mitrala reprezinta o conditie in care valva mitrala nu se mai poate inchide corespunzator in timpul contractiei ventriculare stangi,  astfel permitand sangelui sa se reverse din ventriculul stang inapoi in atriu.

Cauze - Aceasta afectiune poate avea drept cauze urmatoarele, degenerarea valvulara legata de varsta, endocardita, care este o infectie a valvulei, boala cardiaca ischemica, adica obstructie a arterelor coronare, leziuni toracice, malformatii congenitale sau alte afectiuni cardiace. Simptome - Acestea pot fi diferite, depinzand de severitatea regurgitarii mitrale. Acestea pot fi prezente sau absente, iar cele mai intalnite includ oboseala, scurtarea respiratiei la efort, palpitatii, tuse si umflarea picioarelor si gleznelor.

Diagnostic - Doctorul cardiolog va efectua un examen fizic si va asculta sunetele cardiace specifice. Diagnosticul definitiv se bazeaza pe imagistica medicala, mai ales pe ecocardiografie, ce ofera o imagine detaliata a inimii si a functionarii valvei mitrale.Severitatea - Regurgitarea mitrala este clasificata in functie de gradul de severitate, de la usoara la severa, depinzand de cantitate de sange care se revarsa in atriu in timpul contractiei ventriculare stangi.

Tratament - Tratamentul depinde de severitate si de cauza regurgitarii mitrale. In cazurile usoare, tratamentul poate fi conservator si implica monitorizarea valvei mitrale in mod regulat. In cazurile severe, pot fi necesare medicamente, interventiei chirurgicale pentru recuperare sau inlocuirea valvei mitrale afectate sau alte proceduri minim invazive.
Complicatii - Aceasta afectiune netratata sau nemonitorizata poate duce la complicatii precum insuficienta cardiaca, hipertensiune pulmonare sau afectarea altor valve cardiace.
Stil de viata - Prin adoptarea unui stil de viata sanatos se poate mentine sanatatea cardiaca. Astfel, este recomandat sa fie limitat consumul de sare, sa se renunte la fumat, sa se practice exercitii fizice in mod regulat si sa se consume o alimentatie echilibrata. Monitorizare - Pacientii care sufera de aceasta afectiune trebuie sa urmeze consultatii periodice cu cardiologul si sa respecte planul de tratament indicat cu scopul de a preveni complicatiile si sa se asigure de o calitate mai buna a vietii.

Este absolut necesar sa consultati intotdeauna un medic specializat pentru diagnostic si tratament in ceea ce priveste regurgitarea mitrala sau orice alta afectiune cardiaca. Doctorul va poate oferi informatii si sfaturi cu privire la problema dumneavoastra individuala specifica.

Cum poate fi tratata regurgitarea mitrala?

Tratamentul acestei afectiuni depinde de severitatea afectiunilor si de cauza subiacenta. In functie de aceste aspecte, pot fi adoptate urmatoarele abordari terapeutice:

Monitorizare si management conservator - In cazurile usoare sau moderate ale acestei afectiuni, fara simptome severe sau complicatii, cardiologul poate recomanda o monitorizare regulata a starii de sanatate si a functiei valvei mitrale. Lucrul acesta implica vizite periodice la doctor cu scopul de a verifica evolutia afectiunii, dar si pentru a va asigura atat dumneavoastra, cat si medicul, ca nu apar complicatii.

Medicamente - Medicamentele pot fi prescrise cu scopul de a trata simptomele asociate cu regurgitarea mitrala sau pentru a imbunatati functionarea inimii. Acestea pot include diuretice cu scopul de a diminua retentia de lichide si de a contribui la controlul umflarii, medicamente pentru imbunatatirea contractilitatii inimii sau medicamente pentru controlul ritmului cardiac, de exemplu beta-blocantele.

Interventia chirurgicala - In cazurile severe ale acestei afectiuni, adica cu o deteriorare foarte grava a valvei mitrale sau cand sunt prezente complicatii precum insuficienta cardiaca severa, interventia chirurgicala poate fi necesara. Procedurile interventionale - Exista cazuri in care regurgitarea mitrala poate fi tratata prin proceduri interventionale, spre exemplu „ cliparea” valvei mitrale. Acest lucru implica inserarea unui dispozitiv tip clip in valva cu scopul de a reduce refluxul sangelui.

Ce este epinefrina si cum functioneaza si ce impact are asupra inimii

Epinefrina este cunoscuta si sub numele de adrenalina si este un hormon, neurotransmitator sau medicament. Aceasta este produsa de glandele suprarenale si de anumiti neuroni. Adrenalina, ca medicament este folosita in tratarea mai multor afectiuni, inclusiv anafilaxie, stop cardiac si sangerari superficiale. Se poate administra si in astm in cazul in care alte tratamente nu au fost eficiente. Testul este indicat pentru determinarea cantitativa a adrenalinei in urina sau plasma. Aceasta este utilizata in diagnosticarea anumitor afectiuni care cresc productia de adrenalina. In urma administrarii adrenalinei pot aparea efecte secundare cum ar fi: dificultatea de respiratie crescuta sau tensiunea arteriala periculoasa (cefalee severa, vedere incetosata, tinitus in urechi, anxietate, confuzie, dureri in piept, dificultati de respiratie, batai neregulate ale inimii, convulsii). 

Persoanele cu alergii alimentare severe trebuie sa aiba cel putin doua auto-injectoare de epinefrina in cazul in care o expunere accidentala la alimente duce la o reactie alergica. Consultati medicul endocrinolog pentru instructiuni despre cand si daca o a doua doza de epinefrina trebuie utilizata pentru reactiile alergice severe. Asigurati-va ca verificati auto-injectoarele cu epinefrina pentru datele de expirare. Aceste dispozitive au de obicei o data de expirare de un an, deoarece epinefrina se defecteaza odata cu expunerea la lumina, aer si temperatura ridicata. Poate doriti sa le etichetati in mod vizibil si sa va stabiliti un memento pentru a le inlocui in fiecare an.

Bibliografie:

Campbell RL, et al. Anaphylaxis: Acute diagnosis. https://www.uptodate.com/contents/search. Accessed June 27, 2021.
Anaphylaxis. American Academy of Allergy Asthma & Immunology. https://www.aaaai.org/Conditions-Treatments/allergies/anaphylaxis Accessed June 27, 2021.
Anaphylaxis. American College of Allergy, Asthma and Immunology. http://acaai.org/allergies/anaphylaxis. Accessed Nov. 20, 2016.
Campbell RL, et al. Anaphylaxis: Emergency treatment. https://www.uptodate.com/contents/search. Accessed June 27, 2021.
Lee SE. Management of anaphylaxis. Otolaryngology Clinics of North America. 2017; doi:10.1016/. Accessed June 27, 2021.

Articole similare
Sindromul Meige: simptome, cum il recunosti, optiuni de tratament Sindromul Meige: simptome, cum il recunosti, optiuni de tratament

Sindromul Meige este o boala neurologica rara, caracterizata prin clipiri rapide sau spasme involuntare care cauzeaza inchiderea ochilor (blefarospasm) si prin spasme ale limbii si maxilarului (distonie oromandibulara) care pot duce la dificultati de vorbire, salivare si dificultati de mestecat sau inghitire.

Distonia este definita ca posturi anormale sau miscari involuntare din cauza contractiilor musculare sustinute. Boala poate fi progresiva si raspandita la alti muschi, cum ar fi muschii gatului, muschii respiratori sau muschii membrelor superioare, dar simptomele si severitatea lor pot varia foarte mult.

15 mai 2023
Edited 15 mai 2023
citește articolul
Sindromul Leigh: Cum il recunosti, simptome, optiuni de tratament Sindromul Leigh: Cum il recunosti, simptome, optiuni de tratament

Primele simptome sunt lipsa de aspiratie la copii si pierderea controlului capului si miscarile voluntare. Aceste simptome pot fi insotite de pierderea apetitului, varsaturi, iritabilitate, plans continuu si convulsii. Pe masura ce boala progreseaza, simptomele includ slabiciune generalizata, lipsa tonusului muscular, spasticitate, tulburari de miscare, incapacitatea de a coordona echilibrul, mersul sau miscarile ochilor si neuropatia periferica cu episoade de acidoza lactica, care pot duce la o deteriorare a respiratiei, a inimii si a functiei renale

12 mai 2023
Edited 12 mai 2023
citește articolul
Sindromul McLeod: Cum apare, simptome si optiuni de tratament Sindromul McLeod: Cum apare, simptome si optiuni de tratament

Sindromul McLeod este in primul rand o tulburare neurologica care apare aproape exclusiv la barbati. Doar putin peste 100 de cazuri au fost raportate in intreaga lume. Aceasta conditie afecteaza miscarea in multe parti ale corpului. Persoanele cu aceasta afectiune au, de asemenea, celule rosii anormale in forma de stea (acantocitoza). Aceasta afectiune face parte dintr-un grup de tulburari numite neuroacantocitoze care implica probleme neurologice si celule rosii anormale din sange.

12 mai 2023
citește articolul

Informatiile din acest articol nu trebuie sa inlocuiasca consultarea unui specialist sau vizita la un medic. Orice recomandare medicala continuta de acest material are scop pur informativ. Concluziile sau referintele nu sunt tipice si pot varia de la individ la individ si pot depinde de stilul de viata al fiecaruia, de starea de sanatate, dar si de alti factori. Aceste informatii nu trebuie sa inlocuiasca un diagnostic avizat.