Sindromul Leigh: Cum il recunosti, simptome, optiuni de tratament
Sindromul Leigh este o afectiune neurologica degenerativa ereditara rara. De obicei, incepe la copii cu varsta cuprinsa intre trei luni si 12 luni, adesea dupa o infectie virala. Rareori, incepe la adolescenti si adulti. Semnele si simptomele progreseaza adesea rapid si se pot agrava in timpul oricarei infectii virale.
Primele simptome sunt lipsa de aspiratie la copii si pierderea controlului capului si miscarile voluntare. Aceste simptome pot fi insotite de pierderea apetitului, varsaturi, iritabilitate, plans continuu si convulsii. Pe masura ce boala progreseaza, simptomele includ slabiciune generalizata, lipsa tonusului muscular, spasticitate, tulburari de miscare, incapacitatea de a coordona echilibrul, mersul sau miscarile ochilor si neuropatia periferica cu episoade de acidoza lactica, care pot duce la o deteriorare a respiratiei, a inimii si a functiei renale. In unele cazuri, exista o crestere a dimensiunii muschiului cardiac (cardiomiopatie hipertrofica).
Tipuri de boala Leigh
Exista diferite tipuri de mutatii genetice care pot provoca aceasta afectiune. Sindromul Leigh poate fi clasificat ca:
Sindromul Leigh asociat cu ADN-ul mitocondrial sau cu transmiterea materna: este cauzat de mutatii in ADN-ul mitocondrial si mostenit intr-un model mitocondrial.
Sindromul Leigh asociat cu ADN-ul nuclear: este cauzat de o mutatie in ADN-ul nuclear si subdivizat in functie de modul de mostenire si de gena mutanta in forma autozomala recesiva (cauzata de mai multe gene) si forma mostenita legata de cromozomul X (de asemenea, cauzata de mai multe gene).
Cauze
Sindromul Leigh poate fi cauzat de alterari (mutatii) in ADN-ul mitocondrial sau in ADN-ul nuclear. Genele sunt formate din ADN, iar majoritatea ADN-ului se gaseste in nucleul celulei (ADN nuclear) si mai putin se gaseste in mitocondrii (ADN mitocondrial sau mtDNA). Se estimeaza ca cele mai multe cazuri sunt cauzate de o mutatie in ADN-ul nuclear si ca aproximativ 10% - 40% din cazurile de sindrom Leigh sunt cauzate de o mutatie in ADN-ul mitocondrial.
Mutatiile mitocondriale responsabile de boala, in cele mai multe cazuri, duc la disfunctia lantului respirator (in special complexele I, II, IV sau V), coenzima Q, sau complexul piruvat dehidrogenaza. Genele care cauzeaza sindromul Leigh matern sunt Mt-ATP6, Mt-TL1, Mt-TK, Mt-TW, Mt-TV, MT-ND1, MT-ND2, MT-ND3, MT-ND4, MT-ND5, MT-ND6 SI MT-CO3. Sindromul Leigh asociat cu ADN-ul nuclear este cauzat de mutatii in mai mult de 50 de gene diferite si poate fi subdivizat in functie de modul de mostenire si de gena mutanta.
Simptome
Simptomele sindromului Leigh variaza foarte mult de la o persoana la alta. Desi au fost documentate cazuri de persoane cu sindrom Leigh, cu constatari neurologice aproape normale, aceste cazuri sunt foarte rare. Majoritatea pacientilor prezinta probleme ale sistemului nervos central si modificari ale sistemului nervos periferic, fara probleme in alte organe. Cel mai comun simptom al copilariei, si, de asemenea, cel mai timpuriu, este encefalopatia, care se manifesta rapid, progresiv si letal. Simptomele sau manifestarile clinice variaza de la un individ la altul si apar in intensitate variabila de la o persoana la alta. Urmatoarele constatari neurologice pot fi prezente la pacientii cu sindrom Leigh:
Anomalii ale sistemului nervos central
Intarziere in dezvoltare sau regresie
Miscari anormale ale ochilor (nistagmus)
Slabiciune a muschilor care controleaza miscarea ochilor
Atrofie optica
Probleme de coordonare a miscarilor (ataxie)
Dificultati in hranire (disfagie)
Retinita pigmentara
Paralizia nervilor cranieni
Slabiciune
Tonus muscular slab (hipotonie)
Contractii musculare involuntare (distonie)
Anomalii respiratorii
Surditate
Modificari ale sistemului nervos periferic
Polineuropatie
Miopatia.
Desi sindromul Leigh cauzeaza de obicei doar modificari neurologice, exista pacienti care au, de asemenea, modificari in alte organe. Exista, de asemenea, unii pacienti care au modificari ale altor organe si foarte putine modificari neurologice.
Alte manifestari ale sindromului Leigh sunt:
Caracteristici fizice diferite
Modificari hormonale (statura scurta sau cu mult par)
Muschi cardiac marit (cardiomiopatie hipertrofica)
Diaree
Cum se diagnosticheaza boala Leigh
Testele pentru detectarea bolii pot includeꓽ
Analize de sange: Vor fi analizate niveluri crescute de lactat in sange si/sau lichidul cefalorahidian.
Rezonanta magnetica a creierului (RMN): Se observa daca pacientul prezinta leziuni in ganglionii bazali si trunchiul cerebral, adesea asociate cu leucodistrofia (anomalii ale materiei albe a creierului) si atrofia creierului ("subtierea").
Tomografia computerizata cerebrala (CT): De obicei, pe scanarea CT cerebrala, se pot vedea afectarea ganglionilor bazali cerebrali, precum si alte semne.
Histopatologia: La microscop, se observa anomalii tipice ale tesutului in zonele afectate ale creierului, cum ar fi microcisturi, zone de necroza libera (moarte celulara) sau glicoza reactiva.
Studiul defectelor biochimice: In ficat, leucocite din sange, fibroblaste musculare sau ale pielii.
Examinarea genetica.
Optiuni de tratament
In prezent, este posibil numai tratamentul simptomatic paliativ (anticonvulsivante pentru crize alimentare; utilizarea bicarbonatului de sodiu / citrat de sodiu pentru gestionarea acidozei lactice etc.). In unele cazuri, pacientii beneficiaza de administrarea de doze mari de vitamine (tiamina), l-carnitina sau Coenzima Q10.
Tratamentul sindromului Leigh se adreseaza simptomelor specifice prezente la fiecare persoana. Poate include utilizarea bicarbonatului de sodiu sau a citrat de sodiu pentru gestionarea acidozei lactice sau utilizarea medicamentelor anticonvulsivante pentru convulsii, precum si tratamentul distoniei si cardiomiopatiei si a problemelor nutritionale.
Progresia si simptomele noi trebuie monitorizate in mod regulat (de obicei la fiecare 6-12 luni). Sunt recomandate evaluari efectuate de catre un neurolog, oftalmolog, audiolog si cardiolog. Deoarece anestezia poate agrava simptomele respiratorii si poate duce la insuficienta respiratorie, utilizarea sa trebuie luata in considerare cu atentie si monitorizata indeaproape inainte, in timpul si dupa efectuarea acesteia
Tratamentul specific este posibil pentru 3 tipuri de sindrom Leigh - forma autozomala recesiva mostenita, boala ganglionilor bazali sensibili la biotina-tiamina (BTBGD), deficienta de biotinidaza si deficienta de coenzima Q10 cauzata de mutatii in gena PDSS2. Boala ganglionilor bazali poate fi tratata prin administrarea de biotina (5-10 mg / kg / zi) si tiamina (in doze variind de la 300 la 900 mg) pe cale orala cat mai curand posibil in cursul bolii si continuu pe tot parcursul vietii.
Deficitul de biotinidaza se imbunatateste atunci cand este tratata cu 5-10 mg de biotina orala pe zi in mod continuu, pe parcursul intregii vieti, la toate persoanele cu deficit de biotinidaza profunda. Deficitul de biosinteza al coenzimei Q10 este tratat cu coenzima Q10 pe cale orala (10-30 mg / kg / zi la copii si 1200-3000 mg / zi la adulti) care trebuie inceputa cat mai curand posibil in cursul bolii si continuata pe tot parcursul vietii.
Cum recunosti durerea de rinichi. Boli asociate cu durerea de rinichi
In prima etapa, existenta pietrelor la rinichi poate sa nu dea niciun simptom, insa daca acestea se deplaseaza provoaca dureri insuportabile in zona spatelui, a abdomenului si in zona genitala. De asemenea pot provoca hematurie, adica urinare cu sange, urina urat mirositoare si senzatie de arsura la urinare. In unele cazuri durerea este insotita de febra, varsaturi, ameteli si senzatia constanta de a urina. Se recomanda ca in acest caz sa se consulte un medic urolog, deoarece simptomele pot fi comune cu apedincita sau infectiile cu transmitere sexuala.
Daca dimensiunea pietrelor permite eliminarea pe cale naturala, atunci pe langa analgezice necesare pentru calmarea durerilor, sunt recomandate suplimente alimentare care favorizeaza eliminarea pietrelor din rinichi. Acestea au rol antiinflamator, antiseptic si antibacterian si amelioreaza disconfortul la urinare.
Care sunt cele mai cunoscute boli ale rinichilor
Bibliografie:
1. Nesrallah GE. Understanding determinants of home dialysis use in Canada: a mixed-methods study [master’s thesis on the Internet]. Hamilton: McMaster University, 2013 September;
2. Canadian organ replacement register annual report: treatment of end-stage organ failure in Canada, 2004 to 2013. Ottawa: CIHI; 2015 April;
3. Couchoud C, Bolignano D, Nistor I, Jager KJ, Heaf J, Heimburger O, et al. Dialysis modality choice in diabetic patients with end-stage kidney disease: a systematic review of the available evidence. Nephrol Dial Transplant [Internet]. 2015 Feb;
4.Pike E, Hamidi V, Ringerike T, Wisløff T, Desser A, Harboe I, et al. Health technology assessment of the different dialysis modalities in Norway [Internet]. Oslo, Norway: Norwegian Knowledge Centre for the Health Services, 2013;
