Sindromul Sheehan: Simptomele bolii, cum apare afectiunea, ce metode de tratament exista
Ingrijirea medicala avansata in obstetrica a redus semnificativ incidenta necrozei pituitare postpartum in tarile dezvoltate, transformand-o intr-o raritate. Cu toate acestea, aceasta afectiune continua sa reprezinte o problema serioasa in tarile in curs de dezvoltare, fiind o cauza importanta de hipopituitarism. Necroza pituitara este adesea declansata de hemoragii severe in timpul sau imediat inainte de nastere. In aceste momente critice, alimentarea cu sange a glandei pituitare, care este deja marita, este drastic redusa, mai ales din cauza vasospasmelor care provoaca o scadere acuta a volumului circulant. Dimensiunea crescuta a glandei si presiunea redusa in sistemul venos portal contribuie la vulnerabilitatea acesteia la hipoperfuzie si, in final, la infarct. Sindromul Sheehan, rezultatul unei astfel de necroze, duce la atrofia glandei pituitare, care devine hipofunctionala si cicatrizata. Se presupune ca persoanele afectate de acest sindrom au o predispozitie initiala, avand o baza sellara mica si rigida, ceea ce face ca o glanda hiperplazica sa isi comprime mai usor propriul aport de sange, crescand riscul de infarct in caz de hipotensiune. Femeile insarcinate cu diabet de tip 1, in special cele cu afectiuni vasculare preexistente, sunt considerate a fi in mod special vulnerabile.
Manifestarile tipice ale sindromului Sheehan includ diminuarea lactatiei si involutia sanilor, lipsa reluarii menstruatiei si absenta cresterii parului in zonele axilare si pubiene. Pe masura ce boala progreseaza, apar simptome de hipotiroidism si hipoadrenalism, manifestandu-se prin oboseala, dureri articulare si disconfort general. Hipotensiunea si crizele adrenale severe sunt mai putin frecvente, exceptand situatiile de stres. In unele cazuri, pigmentarea pielii poate fi accentuata, iar tulburarile psihice devin comune, uneori evoluand catre psihoza. Totusi, aceste simptome pot fi ameliorate prin suplimentarea cu hormoni. Tratamentul se concentreaza pe substitutia hormonala, folosind doze fiziologice de glucocorticoizi, levotiroxina si steroizi sexuali, cu ajustari ale dozei de glucocorticoizi in situatii de stres. Administrarea steroizilor sexuali se poate face prin diverse metode. In cazul femeilor care doresc sa conceapa, poate fi necesara inducerea ovulatiei prin administrare pulsatila de GnRH sau gonadotropine exogene. Femeile cu un libido scazut pot beneficia de terapie androgenica pentru imbunatatirea calitatii vietii.
Cauzele sindromului Sheehan
Printre principalele cauze se numara necroza adenohipofizei, fenomen ce poate aparea in contextul hemoragiilor masive asociate cu sepsisul postpartum. In aceste momente critice, alimentarea cu sange a glandei pituitare - care se afla intr-o stare de marire temporara - este grav afectata de scaderea volumului sanguin. Acest deficit circulator poate conduce la atrofierea glandei, rezultand intr-o functionare deficitara si cicatrizare, caracteristici ale sindromului Sheehan. Riscul de a dezvolta aceasta conditie este particular de accentuat in cazul femeilor insarcinate care sufera de diabet zaharat tip 1, in special daca exista deja afectiuni vasculare. In ciuda recunoasterii acestor factori de risc, mecanismele patologice exacte care contribuie la evolutia sindromului Sheehan raman inca insuficient explorate, subliniind nevoia continua de cercetare in acest domeniu.
Simptomele sindromului Sheehan
Sindromul Sheehan se evidentiaza prin simptome care variaza de la usoare la severe. Initial, femeile pot experimenta simptome precum slabiciune brusca, lipsa apetitului, greata, varsaturi, febra, si chiar pierderi ale constientei. Aceste manifestari pot progresa catre slabiciune generalizata si sincope frecvente, semnaland tulburari metabolice si insuficienta a glandelor suprarenale si tiroide. Unul dintre semnele caracteristice ale acestei conditii este regresia tesutului mamar si absenta lactatiei, impreuna cu absenta reluarii menstruatiei si a cresterii parului corporal in zonele axilare si pubiene. Aceste simptome evidentiaza impactul profund pe care sindromul il are asupra sistemului endocrin feminin.
In cazul barbatilor, desi mai rar intalnit, sindromul Sheehan se manifesta printr-o insuficienta hipofizara care afecteaza functionarea tuturor glandelor periferice, incluzand tiroida, suprarenalele si gonadele. Cel mai frecvent, se observa un deficit al hormonilor gonadotropi, manifestat prin scaderea libidoului si a potentei, precum si atrofie testiculara. Aceasta conditie, desi poate parea initial ca avand simptome gestionabile, necesita atentie medicala imediata pentru a preveni complicatii pe termen lung. Recunoasterea timpurie si interventia medicala adecvata sunt esentiale pentru managementul eficient al sindromului Sheehan si pentru imbunatatirea calitatii vietii pacientilor afectati.
Diagnosticul bolii
Sindromul Sheehan este diagnosticat printr-o abordare complexa care inglobeaza atat semnele clinice cat si analizele de laborator. Elementul central in diagnosticare este observarea involutiei organelor genitale si a caracterelor sexuale secundare. Din cauza dificultatilor si costurilor ridicate asociate cu masurarea directa a hormonilor hipofizari, medicii se orienteaza mai des spre analiza hormonilor periferici. Aceasta metoda releva adesea o scadere a nivelurilor hormonale din sange, sub valorile normale, indicand o disfunctie a glandei hipofize. Pentru a exclude prezenta altor afectiuni, cum ar fi tumorile, se recurge la metode imagistice avansate, precum rezonanta magnetica nucleara (RMN) sau tomografia computerizata (CT). In cazurile cronice ale sindromului Sheehan, zona hipofizei este adesea vizualizata ca fiind golita, ocupata doar de lichidul cefalorahidian (LCR), cu doar fragmente izolate ale tesutului hipofizar ramase vizibile.
Tratament pentru sindromul Sheenan
Abordarea moderna in tratamentul sindromului Sheehan subliniaza importanta terapiei hormonale substitutive. Aceasta strategie terapeutica vizeaza inlocuirea hormonilor deficienti si a demonstrat eficacitate notabila in ameliorarea rapida a simptomelor pacientilor afectati.Tratamentul deficitului tiroidian implica administrarea de extracte naturale sau preparate sintetice ale glandei tiroide, precum tiroxina si triiodotironina (cunoscute sub numele comercial Tiroton).
![[2025] [MAR] [SPRING] [2+1] [Naturalis Benesio]](https://www.springfarma.com/media/spring_catalog/images/e/t/eticheta-rotunda-3-la-pret-de-2.png)
Atunci cand pacientii prezinta semne ale insuficientei suprarenale, terapia se completeaza eficient cu cortizon. O componenta esentiala a tratamentului sindromului Sheehan este si terapia cu hormoni sexuali, adaptata genului pacientului: estrogeni pentru femei, pentru a induce menstruatia si a restabili fertilitatea, si testosteron pentru barbati, pentru a imbunatati forta fizica si functia sexuala. Desi deficitul de prolactina a prezentat provocari terapeutice, inovatiile recente includ dezvoltarea experimentala a prolactinei umane recombinante. Acest avans promitator a aratat rezultate eficiente in studii pe animale, imbunatatind performanta lactationala la modelele de soareci afectate de tratamente cu bromocriptina, oferind astfel o noua speranta pentru abordarile de tratament in viitor.
-
Tonico Forte 10 ml, tonic pentru organism, 10 flacoane, BenesioPret 28,28 RON Pret vechi 40,40 RON
Bibliografie:
Ahn SH, Prince EA, Dubel GJ. Basic neuroangiography: review of technique and perioperative patient care. Semin Intervent Radiol. 2013;
Ali ZA, Karimi Galougahi K, Nazif T, Maehara A, Hardy MA, Cohen DJ, Ratner LE, Collins MB, Moses JW, Kirtane AJ, Stone GW, Karmpaliotis D, Leon MB. Imaging- and physiology-guided percutaneous coronary intervention without contrast administration in advanced renal failure: a feasibility, safety, and outcome study. Eur Heart J. 2016 Oct 21;
Parviz Y, Fall K, Stone GW, Maehara A, Ben-Yehuda O, Mintz GS, Ali ZA. Imaging and Physiology to Guide Venous Graft Interventions Without Contrast Administration in Advanced Renal Failure. J Invasive Cardiol. 2017 Nov;
Madhwal S, Rajagopal V, Bhatt DL, Bajzer CT, Whitlow P, Kapadia SR. Predictors of difficult carotid stenting as determined by aortic arch angiography. J Invasive Cardiol. 2008 May;
Tavakol M, Ashraf S, Brener SJ. Risks and complications of coronary angiography: a comprehensive review. Glob J Health Sci. 2012;
