Tricotilomanie: Cum apare obiceiul de smulgere a parului, preventie si tratament
Tricotilomania, cunoscuta si sub denumirea de tulburare de tractiune a firelor de par, este o tulburare de control a impulsurilor care se caracterizeaza prin faptul ca o persoana isi smulge firele de par de pe scalp, sprancene, gene sau alte parti ale corpului. Aceasta este considerata o tulburare de sanatate mentala si face parte din categoria tulburarilor de control a impulsurilor, alaturi de tulburarea obsesiv-compulsiva, tulburarea de excoriatie (smulgerea pielii) si tulburarea de jocuri de noroc.
Tricotilomania poate aparea in orice grup de varsta, dar este mai frecventa in randul adolescentilor si al femeilor. Persoanele care sufera de aceasta conditi simt o dorinta intensa de a-si smulge parul, ceea ce aduce un sentiment de usurare sau satisfactie temporara. Cu toate acestea, in cele din urma, aceasta actiune poate provoca probleme fizice, cum ar fi alopecie (pierderea permanenta a parului), inflamatii ale pielii si chiar rani.
De ce apare tricotilomania?
Cauzele exacte ale tricotilomaniei nu sunt pe deplin intelese, dar se crede ca factorii genetici, dezechilibrele chimice din creier si factorii de stres pot juca un rol in aparitia tulburarii. este o tulburare complexa si cauzele exacte nu sunt pe deplin intelese. Cu toate acestea, exista mai multi factori de risc care pot contribui la aparitia tricotilomaniei:
Factori genetici: Exista o tendinta familiala in tricotilomanie, sugerand ca exista o componenta genetica. Persoanele cu rude apropiate care au avut sau au tulburari de control a impulsurilor, tulburari de anxietate sau tulburari obsesiv-compulsive pot prezenta un risc crescut de a dezvolta tricotilomanie.
Factori de mediu si stres: Experientele de viata stresante sau traumatice pot contribui la aparitia tricotilomaniei. Acestea pot include evenimente precum abuzul fizic sau emotional, pierderi sau schimbari majore in viata, precum si niveluri ridicate de stres sau anxietate.
Tulburari concomitente: Tricotilomania poate fi asociata cu alte tulburari de sanatate mentala, cum ar fi tulburarea obsesiv-compulsiva, tulburarile de anxietate (cum ar fi tulburarea de panica sau tulburarea de anxietate generalizata) sau tulburarile de alimentatie (cum ar fi bulimia sau anorexia).
Tricotilomania poate debuta in copilarie sau adolescenta si este mai frecventa in aceste grupe de varsta. Stressul scolar, probleme sociale sau schimbari hormonale pot juca un rol in dezvoltarea tulburarii la aceste varste.
Factori neurobiologici: Anumite dezechilibre chimice in creier, cum ar fi nivelurile scazute de serotonina, au fost asociate cu tricotilomania. Aceste dezechilibre chimice pot influenta reglarea emotiilor si comportamentelor impulsive.
Acesti factori de risc nu determina neaparat aparitia tricotilomaniei, ci pot creste probabilitatea dezvoltarii acesteia. Este necesara o evaluare profesionala pentru a stabili diagnosticul si pentru a identifica factorii de risc specifici in fiecare caz. Tratamentul personalizat si suportul adecvat pot ajuta persoanele afectate sa gestioneze si sa depaseasca tricotilomania.
Cum se poate trata?
Tratamentul tricotilomaniei implica adesea o abordare multidisciplinara, care poate include terapie comportamentala, terapie cognitiv-comportamentala si, in anumite cazuri, medicamente pentru a controla simptomele sau pentru a trata problemele asociate, cum ar fi anxietatea sau depresia.
Terapia cognitiv-comportamentala (TCC) poate fi folosita in combinatie cu terapia comportamentala sau ca tratament independent. Aceasta se concentreaza pe identificarea si schimbarea gandurilor si credintelor negative asociate cu tricotilomania. Terapeutul te va ajuta sa dezvolti tehnici de gestionare a stresului, sa intelegi si sa faci fata cu situatiile declansatoare si sa iti dezvolti abilitati de autocontrol.
Uneori, medicamentele pot fi utilizate in tratamentul tricotilomaniei, in special atunci cand sunt prezente si alte tulburari de sanatate mentala asociate, cum ar fi anxietatea sau depresia. Antidepresivele, in special inhibitorii selectivi de recaptare a serotoninei (ISRS), pot fi prescrise pentru a reduce simptomele si a controla impulsurile.
Participarea la grupuri de sprijin sau terapie de grup poate fi benefica in tratarea tricotilomaniei. Interactiunea cu alti oameni care trec prin aceeasi experienta poate oferi sprijin emotional si o intelegere profunda, precum si strategii suplimentare de gestionare a simptomelor.
Sfaturi si strategii pentru a invinge obiceiul de smulgere a parului
Constientizarea comportamentului: Fii constient de momentele in care te simti tentat sa-ti smulgi parul. Observa si inregistreaza situatiile, emotiile sau gandurile care declanseaza acest comportament. A fi constient de modelele tale te poate ajuta sa identifici cauzele si sa dezvolti strategii pentru a le aborda. Gestionarea stresului: Stresul poate juca un rol important in exacerbarea tricotilomaniei. Incearca sa gasesti tehnici eficiente de gestionare a stresului, cum ar fi meditatia, respiratia profunda, exercitiile fizice regulate sau activitatile care iti aduc placere. Identifica si practica modalitati sanatoase de a-ti elibera tensiunea si anxietatea.
Distragerea atentiei: Cand simti dorinta de a-ti smulge parul, incearca sa-ti distragi atentia. Fa o pauza si implica-te intr-o activitate care sa ocupe mainile si mintea, cum ar fi desenul, tricotatul, cititul sau ascultatul muzicii. Foloseste cuburi antistres sau alte obiecte pe care le poti manipula in loc sa smulgi parul. Tehnici de relaxare: Invata si practica tehnici de relaxare, cum ar fi tehnici de respiratie profunda, relaxarea progresiva a muschilor sau yoga. Aceste tehnici pot ajuta la reducerea nivelului de anxietate si tensiune care pot contribui la smulgerea parului.
Stabilirea obiectivelor si recompense: Stabileste obiective mici si realiste pentru a reduce smulgerea parului. Recompenseaza-te atunci cand reusesti sa te abtii si sa-ti controlezi impulsurile. Poti folosi un sistem de recompense, cum ar fi un calendar sau o lista de reusite, si sa iti oferi recompense non-materiale, cum ar fi timp petrecut cu activitati preferate sau timp liber.
Suport social: Cauta sprijinul si impartaseste-ti experienta cu persoane de incredere, cum ar fi familie, prieteni sau un grup de sprijin.
Participarea la terapie de grup sau la grupuri de suport poate oferi oportunitatea de a invata de la ceilalti si de a gasi incurajare si suport in procesul de vindecare. Evitarea stimulentelor: Redu sau evita expunerea la stimulente care declanseaza comportamentul de smulgere a parului. Poti purta palarii, poti taia parul mai scurt sau poti acoperi zonele problematice pentru a reduce accesul si tentatia de a smulge parul.
Este important sa ai rabdare si sa fii consecvent in urmarea tratamentului. Tricotilomania este o tulburare cronica si poate fi necesar un efort sustinut pentru a reduce sau a controla comportamentul de smulgere a parului. Cu sprijin adecvat, multi oameni reusesc sa-si gestioneze tricotilomania si sa-si imbunatateasca calitatea vietii. Daca tu sau cineva apropiat de tine se confrunta cu tricotilomanie sau orice alta tulburare de sanatate mentala, este important sa cauti ajutorul unui specialist in sanatate mentala, cum ar fi un psiholog sau un psihiatru, pentru evaluare si tratament adecvat.
Chistul Baker: simptome, diagnostic si optiuni de tratament
Un chist Baker este o punga de lichid care se formeaza in spatele genunchiului, iar continutul de fluid este acelasi ca in interiorul articulatiei genunchiului - lichid sinovial. Acest chist este numit si chist popliteal, deoarece este situat in zona posterioara a genunchiului, corvei sau poplitealului gol. Aceasta crestere poate aparea progresiv, chiar si fara ca pacientul sa observe, sau apare in cateva zile si poate fi dureros. Chistul va creste ca marime si isi va face drum intre muschii gemeni mediali si semimembranosi (din spatele genunchiului) pentru a fi simtit prin piele.
Genunchiul este cea mai mare si puternica articulatie din corp. Este compus din capatul inferior al femurului (osul coapsei), capatul superior al tibiei si genunchiul. Un tesut moale, alunecos, numit „cartilaj comun” acopera si protejeaza capetele oaselor unde se unesc pentru a forma articulatia. Articulatia genunchiului este umpluta cu un lichid limpede (lichid sinovial), care actioneaza ca un lubrifiant pentru a ajuta la reducerea frecarii in articulatie. Pungile mici umplute cu lichid protejeaza articulatia si ajuta la reducerea frecarii dintre muschi si alte structuri inconjuratoare.
Bibliografie:
Jones PJH, Rideout T. Lipids, sterols, and their metabolites. In: Ross AC, Caballero B, Cousins RJ, Tucker KL, Ziegler TR, eds. Modern Nutrition in Health and Disease. 11th ed. Baltimore, 2014.
Jones PJH, Papamandjaris AA. Lipids: cellular metabolism. In: Erdman JW, Macdonald IA, Zeisel SH, eds. Present Knowledge in Nutrition. 10th ed. Washington, DC: Wiley-Blackwell; 2012.
Harris WS. Omega-3 fatty acids. In: Coates PM, Betz JM, Blackman MR, et al., eds. Encyclopedia of Dietary Supplements. 2nd ed. London and New York: Informa Healthcare; 2010.
Lichtenstein AH, Jones PJH. Lipids: absorption and transport. In: Erdman JW, Macdonald IA, Zeisel SH, eds. Present Knowledge in Nutrition. 10th ed. Washington, DC: Wiley-Blackwell; 2012.
